Cand lucrurile se schimba neasteptat

Brusc a inceput sa ninga, dupa ploi torentiale decise sa faca pasul. Si mai brusc, USL-ul a castigat alegerile parlamentare, cu un procent ce aminteste de anii FSN-ului. Totul s-a petrecut aproape chirurgical. Urmeaza trei luni de iarna si alti ani de struto-camila. Ne adaptam?

0

Melanjul ideologic, in care valorile de stanga si de dreapta nu conteaza (sigur, vor veni sa ne spuna ARD-isti ca alianta lor e de dreapta, in vreme ce USL-ul e de stanga, atunci cand nu e de-a dreptul comunist si/sau fascist), sanctionarea lui Traian Basescu prin votul acordat social-liberalilor si zero asteptari de la ambele parti – sub zodia asta sta nu doar saptamana ce-a trecut, dar si cele care vor veni.

Rezultatele finale care consfintesc victoria detasata a USL-ului i-au luat pe nepregatite pe ipocriti si pe naivi, asa cum i-a luat pe cetateni ninsoarea de luni. Se vorbeste, cu afectare, acum ba de calamitatea coborata peste Romania, ba de oportunitatea capitala de a asedia fortareata de la Palatul Cotroceni.

De fapt, nimic fundamental nu se va schimba, pentru ca problemele Romaniei nu au radacini la varf, acolo unde apucaturile, metehnele si iesirile din regula nu fac decat sa reia traditiile nefaste ale bazei.

Deschidem scrisoarea electorala: o serie de penali, puscariabili, corupti, dubiosi vor ocupa, comod, locurile lasate goale de niste oameni la fel de penali, puscariabili, corupti si dubiosi. Iar in afara cercurilor puterii, lacrimile civice se vor prelinge comod: nu avem intre cine si cine alege!

Pentru ca tot e la moda intrebarea, iata unul din motivele pentru care este Romania altfel: cu ea se ocupa cei cativa care cer, din 4 in 4 ani, un mandat administrativ sau legislativ, in vreme ce restul – milioanele tacute, pline de lehamite – fac ciclic acelasi exercitiu de impostura civica, remarcand definitiv ca e rau, desi mai nimeni n-a incercat nici macar sa-si curete, metaforic vorbind, trotuarul din fata casei.

Si-atunci cum naiba ne adaptam?

Cititi cate ceva despre Romania in cele doua reportaje de alegeri scrise de jurnalistii Dela0.ro:

I. Junele Adrian Mocanu, jude de Buzau, in care aflam cum se innoieste clasa politica pe seama incremenirii Romaniei
II. Celalalt 9 decembrie: acolo unde nimeni nu alege, in care aflam ca exista cateva lucruri cumva mai importante decat buletinele stampilate introduse in urne

 

Apoi, incercati cateva feluri din lucrurile pe care nu le putem lasa in urma saptamana aceasta.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

Fara sa imi fie neaparat simpatic Sever Voinescu – despre care cred insa ca e un tip destept – va recomand textul postat luni pe blogul de la Adevarul, unde inventariaza cauzele care au dus la rezultatele dezastruoase obtinute de ARD in urma alegerilor parlamentare.

Pentru ca albul va domina, pentru o vreme, orice forma de relief, renuntati la a mai injura vremea. Desigur, sunt neplacute haosul din trafic, aglomeratia, frigul si altele. Dar aveti mereu optiunea unei contemplari. Incercati sa consumati iarna asa cum apare ea in romanul „Femeia care asteapta” a lui Andrei Makine, o carte despre tresaririle zapezii, rabdare infinita si credinta de a astepta.

 

Ce nu poate lasa in urma Andrei Craciun

  • Lucian Boia, „De ce este Romania altfel”

Sa citesti cartea istoricului in timp ce traversezi Dobrogea, printre carute, vazand, chiar acum!, un taran care in loc de caciula poarta o casca de motociclist, sa citesti despre de ce e Romania altfel cand vezi toate acestea, ei bine, acesta e un exercitiu necesar, ba chiar si suficient.

Nu este aceasta cea mai buna dintre cartile lui Boia, daca le-ai citit pe celeallte nu iti aduce nimic nou, dar e o necesara punere in context, utila celor de la inceput de drum, care au inca rezerve de speranta. E onest sa le transmit adevarul elementar, la care ajunge si istoricul: O, bieti naivi!

  • John Dos Passos, Trilogia „America”

Consemnez atat: domnul Dos Passos este cel mai bun scriitor uitat din secolul XX.

  • Orasul Tulcea

Groaznica tristete de sambata seara a fetelor din provincie, mai ales a celor de la Dunare, tinere care inca poarta pantaloni-leopard, ca in deceniile abia trecute. Orasul Tulcea m-a induiosat.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

L-am mai recomandat la rubrica asta pe Alan Taylor, care se ingrijeste de cea mai populara rubrica de pe site-ul revistei The Atlantic, o rubrica dedicata felului in care se vede lumea prin lentilele fotografilor de pretutindeni. Raman fidel propriului crez, o fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte, dar continui sa prefer compania celor o mie.

Si totusi, rubrica lui Taylor e cumva si despre cuvinte, pentru ca urmarindu-i selectia de imagini iti vine sa te apuci de scris, poate sa notezi fix o mie de cuvinte in marginea fiecarei fotografii. Alan Taylor, deci, cu o selectie de peste o suta de imagini, grupate in trei parti, despre ce nu poate fi lasat in urma din acest 2012 gata sa predea stafeta.

  • Curtis Mayfield

Am citit pe undeva – veti scuza lacunele de documentare ale jurnalistului – ca batranul Curtis Mayfield era deja imobilizat cand a inregistrat melodia asta, prezenta pe ultimul album al artistului disparut la finalul anilor ’90. Paralizat, Mayfield a avut la dispozitie o singura metoda sa imprime pe banda: asezat orizontal, pentru ca doar asa putea sa ia aer in plamani, cantand vers cu vers, in speranta ca procesarea de studio poate lipi zecile de bucati intr-o melodie. A putut, iar rezultatul e bantuitor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.