Careul de asi si careul de lasi

Sa nu ne ferim de primele concluzii de la #Euro2016 si de la #Brexit. La Europeanul de fotbal au ramas in competitie: Portugalia, Tara Galilor, Germania si Franta, tara gazda. Sa le luam la mana incercand sa gasim explicatii pentru succesul si esecul fiecarei echipei in parte, dar si pentru lasitatea politicienilor britanici.

0

Portugalia n-a jucat nimic, s-a tarat pana aici, fara sa invinga pe nimeni in nouazeci de minute. Asadar, o combinatie de temporizare letala si noroc exploziv. Cristiano Ronaldo, marele Cristiano Ronaldo, abia sta in picioare, dupa un sezon epuizant. Daca nu era cine e, era deja rezerva, e mana moarta.

Tara Galilor – un exemplu de daruire. Echipa cu cea mai mare inima de la European. O formatie construita dupa modelul: Bale, Ramsey (un baiat de la Arsenal, poate il stiti dumneavoastra) si alti noua tipi care mor pe teren, in bunul si uitatul stil britanic de acum patruzeci-cincizeci de ani. Cea mai frumoasa surpriza a competitiei.

Germania – toate Europenele (la fel ca toate Mondialele) ridica aceeasi vesnica problema: poate cineva sa invinga Germania? Raspunsul este, de asemenea, cunoscut: doar Germania poate sa invinga Germania. Se va intampla din nou? E greu de spus si putin probabil.

Franta – o echipa de talente care pare ca daca turneul ar mai dura o luna ar reusi in sfarsit sa se coaguleze intr-o echipa capabila de titlu, dar incapabila de glorie eterna. Franta e o echipa foarte buna, dar nu e o echipa mare. Cu noroc, insa, cu mare noroc, poate sa triumfe.

Dincolo, la lasi, avem careul tuturor liderilor de partide politice mari din Marea Britanie. Dupa referendumul cu final neasteptat, si conservatorul Boris a plecat acasa, si conservatorul Cameron s-a dus pe drumul lui, si saltimbancul populist Farage si-a luat viata inapoi, si nici laburistul Corbyn nu se simte prea bine. In Regat, toata lumea a pierdut. A mai ramas cineva la locul sau? Da, Regina. Pentru prima data, in secolul XXI.

Regina pare insa un raspuns insuficient.

Altfel, vara trece si in curand ne vom trezi ca am mai pus o geaca pe noi si ne e frig. Sa ne bucuram de caldura, cat o mai avem gratis, asadar.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Oameni care fac bine

AICI si AICI

  • Inca un volum de Alice Munro

Incercati si „Ura, prietenie, dragoste, casatorie”. Tot un volum de povestiri pe care nu poti sa il lasi din mana, cu personaje care ajung sa te bantuie mult dupa ce ai incheiat randurile despre ele.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte usoara, placuta, de vara

„Instinct”, de Ioana Duda, Editura Herg Benet

  • O carte grea, pentru totdeauna

„Cain”, de Jose Saramago. Editura Polirom

  • O carte mai veche, dar in continuare necesara

„FEM”, de Magda Carneci. Editura Cartea Romaneasca

  • Un poet brazilian

Carlos Drummond de Andrade. Ii gasiti „Masina lumii”, la Editura Humanitas

  • Un actor si o actrita

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • La o comemorare

Saptamana trecuta s-au implinit 75 de ani de la una dintre cele mai mari tragedii umane ale Romaniei de secol XX: Pogromul de la Iasi.

In vara lui 1941 eram o dictatura fascista – una atat de „eficienta” incat ne permiteam chiar sa inovam in materie de Holocaust, experimentand metode de ucis „la vedere”, pe strazile unui oras, cu largul concurs al populatiei civile. Asta e istoria si, desi ea poate fi scrisa si rescrisa, faptele consemnate – laolalta cu toate evidentele – nu pot fi negate.

Am scris de-a lungul ultimilor ani, pe larg, despre Holocaustul din Romania. Gasiti pe www.dela0.ro tot ce este de gasit. O sa continuam sa scriem cat timp in manualele de istorie pentru liceu de astazi se incoloneaza soldateste randuri precum acestea:

„Desi poporul nostru s-a dovedit tolerant si primitor, unii oameni politici si de cultura au promovat xenofobia si antisemitismul (A. C. Cuza, Garda de Fier). De asemenea, unii lideri ai minoritatilor, sprijinind pretentiile revizioniste ale unor state vecine, au actionat pentru destramarea Romaniei Mari.“ (Istorie, clasa a XII-a, Editura Didactica si Pedagogica)

sau

„Masurile luate impotriva evreilor inaintea atacului impotriva Uniunii Sovietice au fost in primul rand de natura economica. Au facut exceptie actele comise de legionari impotriva unor persoane particulare. Deportarea evreilor a inceput dupa recuperarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord.” (Istorie, clasa a XII-a, editura Corvin)

Si-o sa continuam sa scriem cat timp, in 2016, al doilea mare partid din Romania, cel National Liberal, propune un candidat la Primaria Bucuresti capabil sa scrie astfel de randuri:

„Statul roman nu a fost niciodata <fascist> si in Romania nu a existat niciun fel de <holocaust antievreiesc>. Romania a fost singurul stat din alianta anti-URSS care nu numai ca nu a participat la uciderea evreilor, dar i-a ajutat cu generozitate sa se salveze.” (detalii AICI)

Daca istoria care se preda in scoli si candidatul care ni se propune in alegeri continua sa fie realitati romanesti chiar si la 75 de ani de la evenimentele tragice produse la Iasi in vara lui 1941, inseamna ca mai avem inca multe lucruri de scris, spus, invatat.

Nu e o batalie pierduta: istoria, laolalta cu toate faptele ei, e totusi o fiara incapatanata. Pentru ca se incapataneaza sa nu treaca niciodata.

  • Probleme de limba

Fostul El Insusi Adrian Nastase a scris recent pe blogul personal, referindu-se la viitor (al copiilor sai si, evident, al nostru), ca „viata intr-o colonie va fi tot mai grea”.

Uite, acum era momentul ala sa scoatem o foaie de hartie si sa dam lucrare de control cu subiect unic: „construieste o alegorie a tarii noastre plecand de la cuvantul colonie”. Si cate fente metaforice, cate preluari cu bombeul perifrazei, cate voleuri omonimice ne-ar mai fi permis limba noastra in marginea „coloniei”!

Desigur, am fi mizat nastasian pe intelesul asta de teritoriu ocupat de forte straine sub a caror vointa sta. Dar tot colonie e si o tabara estivala, adica un grup de copii relaxandu-se intr-o statiune balneara.

Doamne fereste, totusi, intrucat colonie (de munca) poate fi si o inchisoare, cum erau pe la Canal pe vremuri. Prilej ca imediat sa ni se ridice tensiunea si sa ne-amintim cum a fost pus El Insusi in rand cu detinutii politici, atunci cand l-a ridicat potera de-acasa, dat – iata! – cu colonie si imBurberryzat.

Si mai multi paduchi pot forma tot o colonie – dupa cum acelasi termen desemneaza si-o adunatura de leprosi. Sau de prosti. Cand si-a invitat concetatenii sa-i numere ouale, El Insusi ce varianta o fi ales din DEX?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.