Cei care nu votează – milioane de cetățeni – sunt făcuți vinovați și primesc hulă pentru apatia lor politică, pentru lipsa lor de interes, care, iată, ne-ar fi adus aici. Nu am citit niciun cuvânt de apărare în favoarea lor – și nu am auzit nicio întrebare pusă spre înțelegerea lor.
Ei sunt ultimii oameni.
Se exclude posibilitatea ca aceia care nu au votat sau nu vor să voteze să nu fi găsit nimic pentru care să merite să voteze. Se exclude posibilitatea ca ei să fie dotați, totuși, cu rațiune și cu o vedere diferită asupra lucrurilor. Nu se acceptă că (și) motivele lor pot fi juste.
Ultimele noastre decenii sunt, însă, probatoriul deciziei lor. Instituțiile de partid și de stat au exclus sistematic societatea, iar societatea sistematic exclusă ce ați vrea să facă? A răspuns în oglindă cum a știut și cum a putut.
⊗ Alternative
De facto, habar n-avem câți români mai trăiesc pe aceste meleaguri. În orice caz, milioanele de peste hotare trebuie să facă eforturi însemnate pentru a le mai păsa de țara lor de baștină. Și de ce ar mai conta pentru ei destinul unei societăți care i-a făcut pribegi, care i-a exilat pe timp de pace?
Opțiunea celor care au abandonat o cetate care i-a abandonat este, oricât de scandalos și de tragic, legitimă. Democrația înseamnă și dreptul de a nu-ți păsa de democrație. Așa stă treaba cu libertatea.
Fiindcă adevărul revoltător e că nu e de ajuns să mergi să votezi. Trebui să ai ce să votezi, iar ca să ai ce să votezi trebuie să construiești – dacă poți – o alternativă.
Simplul gest de a vota nu înseamnă mare lucru când ai de ales mai ales între diferite tipuri de rău, unul mai mic, altul mai mare. Aceeași rotație a cadrelor între șarlatanii naționaliști, aripa luminată a Securității și gargaragiii de carieră nu înseamnă alternativă.
Și chiar și când pare că se construiesc alternative un pic mai decente la hoții la drumul mare, de ce ar investi cetățeanul din nou încredere, după zeci de ani în care a fost tras pe toate sforile? Cum insufli nădejde celor care nu mai așteaptă nimic bun de la țara asta?
⊗ Lehamitea
România este abulică, oamenii caută să se descurce, să nu plătească taxe (biruri), știu că banii lor sunt furați, îi aleg pe cei care dau mai mult și îi trădează pe toți. Nu e nimic excepțional. E consecința tuturor mileniilor de viață valahă.
Deși suntem în discursurile noastre publice buricul galaxiei, tot spațiul nostru cultural și social se trăiește (adică se supraviețuiește) așa.
Ca să însemne ceva, votul ar trebui să ducă la altceva decât la rotația cadrelor de șarlatani cu poftă de parvenire, gata să-și angajeze toți cumetrii la regiile de stat.
Cetățenii absenți nu trebuie crucificați fiindcă sunt absenți din patru în patru ani. Ne poate fi bătut obrazul tuturor pentru absența din tot restul timpului.
Lehamitea nu construiește alternative politice, lehamitea nu sporește civismul, lehamitea nu face voluntariat, lehamitea aduce paragină și ruină și victimizare și anunță sfârșitul, oricât de întemeiată ar fi această stare de spirit națională.
Da, avem toate motivele să ne fie greață, dar greața însăși va fi cea care ne va aduce dispariția.
⊗ Libertatea
Cei care nu votează, majoritari de altfel, sunt adevărata față a societății românești – și au milioane de motive pentru care aleg să nu le mai pese de nimic. Dați-le, în schimb, câteva care să conteze în viața lor adevărată, nu în caii verzi de pe pereții virtuali ai rețelelor de socializare (& imbecilizare pe alocuri).
O societate dezinteresată se dezintegrează. Cine – în această opoziție debilă la tendințele totalitare ale puterii – vorbește pe limba, nevoile și aspirațiile acestor oameni? După urechile noastre, nimeni.
Rana noastră publică e mult mai adâncă decât simplul fapt de a întoarce spatele politicului, de scârbă.
Cetățeanul se educă, se construiește zi de zi prin informare și prin implicare. Și România nu prea are cetățeni autonomi. După cum nu prea are presă liberă.
Toate laolaltă ne împuținează libertatea tuturor.
Cei care nu votează ar trebui să știe măcar acest amănunt elementar: dacă ar vota și și-ar cere drepturile, politicienilor le-ar fi un pic mai greu să îi umilească așa cum o fac în fiecare zi.
Un pic ni s-ar înmulți libertatea tuturor.
Fiindcă democrația e și așa: cel care alege să nu conteze va sfârși, inevitabil, prin a nu conta.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Oana Dan
Un test de creativitate
Afli dacă și ce fel de creator ești. A se lua în cheie lejeră, e doar de amuzament.
Despre micile plăceri ale vieții
Și de ce, de cele mai multe ori, ele sunt cele care contează, nu planurile grandioase sau demersurile mărețe care te seacă de energie. AICI.
Ceva lejer, de fete
Sfaturi practice pentru o garderobă aerisită, actual și sustenabilă.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Urmează zile de odihnă pentru unii, de distracție pentru alții. După cum și-a dorit fiecare. Dacă vă bate gândul să consumați și ceva presă vă recomand să dați scroll cu încredere pe:
Dela0.ro
De când am relansat site-ul, în noiembrie 2018, am publicat săptămânal trei sau patru materiale. În rubrica Marota găsiți deja 20 de articole, anchete și analize pe cele mai diverse teme. În rubrica Pixul cu mină puteți arunca câte un ochi în viețile mai multor personaje din istoria recentă a României – de la bandiți până la prințese, supraviețuitori ai Holocaustului și deținuți politici. Și nu uitați nici de obișnuitele Recomandări săptămânale.
Să fie lumină
Proiectul care se uită la cum funcționează cultele din România a ajuns deja în al doilea an de existență. Cel mai recent material (despre hotelul de patru stele deghizat în centru social cultural al Patriarhiei Române) a fost publicat săptămâna aceasta.
Pe lângă el veți mai găsi alte 31 de reportaje, investigații și videoreportaje. Și dacă vă doriți și mai mult, pe pagina de Facebook a proiectului sunt 13 note care completează tabloul general. Și în timp ce aflați lucruri noi de la noi, să nu uitați că acest proiect există pentru că voi, cititorii, ați ales să-l susțineți prin donații. Documentăm în continuare subiecte din sfera instituțiilor de cult, așa că avem încă nevoie de ajutorul vostru.
Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun
O carte
Pâinea, aliment și simbol, experiența sacrului, de Varvara Buzilă, Editura Gastro Art
O altă carte
Bucătăria română (carte coprinzătoare de mai multe rețete de bucate și bufet, 1865), Editura Gastro Art, 2018.
Și încă o carte
Cărticica meseriei de bucătar (cartea de bucate tipărită la Cluj în 1695), tot la Gastro Art.
Un film
Under the Silver Lake. Care e cam așa.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Miracolul estonian
În Estonia administrația publică este complet digitalizată. Cetățenii țării baltice își pot plăti online toate taxele, își pot înmatricula mașina sau chiar deschide o afacere din fața calculatorului. Nu e doar (mult mai) convenabil pentru ei, e și justificat din punct de vedere financiar. Estonia economisește anual cam două procente din Produsul Intern Brut prin eliminarea costurilor legate de birocrație.
Cum a fost posibil? Un interviu Der Spiegel lămurește chestiunea.
Un motiv important pentru care unii oameni nu voteaza (sau isi anuleaza votul) este senzatia ca sunt santajati cu acel ‘rau cel mai mic’; Periodic, reprezentantii binelui isi relaxeaza criteriile si comportamentul initial principial, la adapostul comparatiei net favorabile cu odiosii; iar cand vine votul, ti-o arunca in fata, cu aerul cu daca nu-i urmezi esti un iresponsabil. Schema s-a tot repetat si, dupa succesul pe care pare sa il aiba, se va tot repeta.
E drept, dupa 2012 a parut ca reactia votantilor lor va crea o noua generatie de reprezentanti ai binelui; numai ca ce sa vezi, si astia au invatat metoda imediat, ba chiar nici n-au asteptat sa ajunga la putere si deja au inceput s-o foloseasca intensiv.