Asezati la doua mese, inconjurati de copii care alearga dintr-un colt in altul al parcului de cartier, zece oameni discuta despre cum sa faca Aleea lor mai curata.
Locul in care s-au strans exista tot ca urmare a unei astfel intalniri, de acum trei ani. In 2013 femeile de la Clubul mamelor, grup organizat de Policy Center for Roma and Minorities, au strans peste 200 de semnaturi de la oamenii din cartier pentru a cere Primariei de sector sa reamenajeze un spatiu verde pe Aleea Livezilor. Asa a aparut parcul de astazi. Este doar una dintre victoriile comunitare obtinute prin intalnirile de la Club.
Simona si Dan ajung putin mai tarziu la sedinta stabilita pentru acest sfarsit de mai. Dan are in mana cateva hartii, iar Simona o mapa rosie. Locuiesc pe Livezilor, in Ferentari, si au auzit ca la Club se discuta despre gunoiul de pe Alee. Au venit pregatiti.
El a strans semnaturi de la vecini, in jur de 120. Semnaturi care ii pot ajuta sa ceara Primarie sa asfalteze o zona intre blocuri si sa puna acolo un tomberon. Simona ar vrea sa faca cursul de administrator. Blocul lor nu mai are admnistratie de cand a murit tatal lui Dan, care ocupa aceasta functie. Asta s-a intamplat acum sapte ani.
Dan spune ca au cerut la Primarie administrator, dar nu vrea nimeni sa vina la ei. Simona nu are insa bacalaureatul, asa ca nu poate urma cursul specific. Poate in schimb sa fie presedinte de bloc. Oamenii trebuie sa apeleze din nou pentru un administrator la Primarie. Nu e obligatoriu ca acesta sa locuiasca in cartier. Presedintele insa trebuie sa fie din zona.
Doua ore de discutii trec repede. Cei prezenti apuca sa traseze planuri concrete de actiune. “Ce-i de facut?”. In aerul de sfarsit de primavara pluteste sentimentul ca se poate. Cele doua mese se golesc. In parc raman copiii.
#FerentariLux continua.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Oamenii spalati pe creier
Exista in viata noastra, a tuturor, oameni cheie, poate chiar prieteni, care, uneori, ajung in punctul in care nu mai gandesc cu propriul cap, ci imprumuta gandirea sefilor sau a institutiei unde lucreaza. Ma uit, de ceva vreme, cum un om apropiat mie pare sa isi fi iesit din sine, pentru a ne da mai departe, noua muritorilor, lectiile vitale si atat de gresite, perorate de sefii lui.
Omul in cauza e destept si e citit.Totusi a ajuns complet inlantuit de prostiile pe care le gandeste si le vorbeste seful lui. Atat de inlantuit ca toate aceste prostii au devenit sistemul lui de valori, pe care ni le vinde noua ca proprii ganduri, desi noi il stim de peste un deceniu si stim bine ca nu ii apartin.
Ma intreb ce e de facut cu acesti oameni. Sa le tragi un semnal de alarma? Daca doar ii indepartezi pana te elimina din viata lor? Sa astepti si sa speri ca intr-o buna zi se trezesc la realitate? Daca acea zi nu vine? Aveti astfel de oameni in anturajul vostru? Spuneti-mi si mie cum ii abordati.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte magnifica
-
Literatura japoneza
-
Teatru, pe final de stagiune
-
In contextul catalan la zi, un recurs la istorie
-
Un lung interviu cu un secretar de stat
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Ce sunt banii
Eu una locuiesc in zona si
Eu una locuiesc in zona si pot sa va spun ca nu e liniste exact cand ai nevoie,golanii se leaga zilnic de fete,inclusiv de femei;in oricare colt te-ai uita vezi cate un borfas,infractori de toate categoriile;pot sa va dau exemple concrete,spre exemplu vecinii mei care numai un sfert din ei traiesc din diferite “ciubucuri”,asadar fara locuri de munca,in schimb se inmultesc mai rau decat paduchii,copiii lor ducand traditia mai departe,din tata in fiu si din mama in mama,respectiv hoti,praduitori si profesii liberale precum prostituatele,dansatoarele etc.Sunt capabili de orice pentru bani,putini oameni cu adevarat,prea putini.Aici se sta afara tooaaaata ziulica,urmaresc cine intra si iese,baricadeaza strazi,fura tomberoanele de salubritate,administratorii nu reclama furturile,caci locatarii vor plati contracostul altor tomberoane,la colturi se vand minuni…etc.Pentru un om simplu,onest e foarte greu sa traiesti intr-un asemenea cartier.Daca indraznesti sa faci reclamatie la poltie ca e galagie sau muzica ,cei reclamati stiu si cum te cheama si te poti trezi cu ei la usa.E de groaza,mai ales cand nu prea e nici o patrula…