„La noi nu se face așa ceva. Întreruperi (n.r. – de sarcină) nu se fac”, explică la telefon o angajată din secția de obstetrică-ginecologie a Spitalului Municipal Fălticeni, județul Suceava. „Doar dacă încercați la particular”.
Din 2018 încoace, spitalul, care deservește o populație de aproximativ 25.000 de locuitori, nu a mai raportat niciun avort la cerere.
„Puteți încerca și la medicii care sunt la noi la spital… încercați la cabinetele dumnealor private și întrebați. Unde se face, puteți merge”, completează angajata unității sanitare sucevene.
În ultimii ani, ponderea întreruperilor de sarcină la cerere în clinicile și cabinetele private, la nivel național, a crescut de la 33,1% din total în 2017 la peste 47% în 2020, arată datele obținute de colectivul jurnalistic Jurnalul Decretului de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).
În primul trimestru din 2021, pentru prima dată din 2017 încoace, s-au realizat mai multe întreruperi de sarcină la cerere în unitățile medicale private decât în sistemul public: 2056 față de 1598.
O documentare a colectivului Jurnalul Decretului, realizată în completarea dosarului de presă despre accesul la serviciile medicale de avort la cerere în spitalele de stat, scoate la iveală o simbioză puternică între sistemul privat și cel public din România.
Jurnalul Decretului
Jurnalul Decretului își propune să contribuie la un efort public de înțelegere. Intersecțiile pe care le găzduiește subiectul avorturilor la cerere sunt nenumărate. Nicio altă temă de interes general nu stârnește atâtea controverse legale, polemici sociale și dezacorduri deloc cordiale. Și niciuna nu e însoțită de atâta neînțelegere.
Credem că jurnalismul e remediul potrivit. De aceea, Jurnalul Decretului a strâns laolaltă un colectiv de presă format din Vlad Stoicescu și Diana Oncioiu (Dela0.ro), Diana Meseșan (Libertatea) și Octavian Coman (jurnalist freelancer). Cei patru documentează împreună o serie de 12 articole de profunzime despre istoria, prezentul și viitorul acordării sau interzicerii serviciilor de avort la cerere în România.
Campania jurnalistică poate fi urmărită pe www.jurnaluldecretului.ro și este implementată de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul companiei Essensys Software.
Faptele cercetate dezvăluie o realitate paralelă, în care aceleași cadre medicale care refuză să facă avorturi în sistemul public fac în cabinetele proprii sau în instituții private. Documentarea noastră probează, în plus, o lipsă de transparență și o problemă de raportare în mediul privat, față de care direcțiile județene de sănătate publică (DSP) ridică neputincioase din umeri.
„Cei de la privat nu vor să raporteze. Nu avem cum să îi constrângem să raporteze. Ei raportează 0 avorturi, deși nu are cum să fie 0”, ne-a spus purtătoarea de cuvânt a unei structuri locale de sănătate publică.
Mergem pe urmele faptelor.
Avorturile la cerere migrează spre privat
În mediul privat se realizează preponderent avorturi la cerere, fie chirurgicale (chiuretaje), fie medicamentoase. De exemplu, în 2020, dintr-un număr total de 8.655 avorturi raportate (la nivel național) de clinicile și cabinetele private, 7.339 au fost la cerere, adică aproape 85% din total.
În schimb, în mediul public, avorturile la cerere au reprezentat în ultimii ani aproximativ jumătate din numărul total de întreruperi de sarcină. Ponderea avorturilor la cerere a scăzut și mai mult în 2020, când acestea au ajuns să reprezinte cam o treime din numărul total de întreruperi de sarcină realizate în sistemul public.
Evoluția celor două sectoare e invers proporțională, arată datele colectate. Cu cât mai multe spitale publice refuză să ofere acest serviciu la cerere, ponderea sectorului privat crește. Doar că, întreruperea de sarcină fiind mai costisitoare în mediul privat, acest curs al lucrurilor afectează, în primul rând, femeile cu venituri scăzute, precum și accesul public la astfel de servicii medicale în comunitățile mici.
Situația în județe
În județul Suceava, de exemplu, în anul 2019 s-au raportat în județ de 11 ori mai multe întreruperi de sarcină realizate în clinici și cabinete private decât în spitalele publice locale: 77 avorturi la cerere în unitățile de stat și 847 avorturi la cerere în centrele private.
Tot în 2019, în Bistrița-Năsăud s-au raportat de zece ori mai multe avorturi la cerere în unitățile private decât în sectorul public: 388 față de 38. În 2020, anul pandemiei, toate avorturile la cerere din județ s-au mutat în clinicile și cabinetele particulare, spitalele de stat raportând zero astfel de proceduri (față de 362 realizate la privat).
În județul Brașov, au fost înregistrate în 2018 doar 15 avorturi la cerere în spitalele publice. În schimb, statistica precizează 420 în dreptul cabinetelor particulare, adică de 28 de ori mai multe întreruperi de sarcină la cerere realizate în privat.
În Constanța, decalajul dintre public și privat este și mai mare. În 2017, s-au înregistrat 38 de avorturi la cerere în unitățile sanitare publice, respectiv 1.447 în centrele private. Factorul de multiplicare: 38. El ar putea fi în realitate mult mai mare, în condițiile în care, deși la nivelul județului există 50 de cabinete private de obstetrică-ginecologie, respectiv 52 de societăți medicale cu specialitate obstetrică-ginecologie, doar o singură instituție privată din Constanța raportează că face avorturi la cerere.
Alte județe în care sectorul privat l-a depășit pe cel public în perioada analizată includ Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Sibiu, Teleorman, Tulcea, Vrancea, Neamț, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Bihor sau Olt.
Ce opțiuni au femeile din aceste județe dacă vor să facă o întrerupere de sarcină?
Citiți articolul integral AICI.