
Duminica, mii de oameni (estimarile oficiale tind spre 12.000) au marsaluit in Bucuresti, din Piata Universitatii pana la clubul Colectiv, unde s-a produs tragedia de vineri seara, soldata cu 31 de morti si aproape 150 de raniti (din care mai bine de jumatate sunt in stare grava sau critica).
Evidentiata oricum in primele ore de la producerea incendiului de la Colectiv, cand nenumarati oameni au raspuns apelurilor de a dona sange sau de a oferi orice fel de sprijin, acestei solidaritati spontane va trebui sa i se raspunda.
Si nu cu o investigare de suprafata a tragediei, care sa stabileasca unele vinovatii penale si nicio vinovatie politica si administrativa. Ceea ce s-a intamplat la Colectiv nu a fost posibil doar pentru ca niste patroni verosi isi derulau afacerea in conditii care nici macar nu mimau legalitatea.
Colectiv a fost posibil, inainte de orice, pentru ca statul roman – prin diferitele sale instante, ca sunt primarii, ca sunt autoritati de control, ca sunt ministere sau orice altceva -, statul roman asadar e profund disfunctional, o entitate care produce, proceseaza si colecteaza milioane de hartii fara nicio insemnatate si fara ca vreo entitate sa studieze corespondenta lor cu realitatea.
Colectiv a fost posibil pentru ca fiecare e, pana la urma, pe cont propriu – nu doar clubul respectiv functiona pe propria raspundere, cetatenii aceste tari traiesc in fiecare zi pe propria raspundere. Si-atunci cand se imbolnavesc si au nevoie de un medic, si-atunci cand se indragostesc si au nevoie de un functionar de primarie ori de un preot, si-atunci cand merg la munca si plonjeaza intr-o groapa cascata in asfalt, si-atunci cand se inveselesc si, vrand sa bea o bere undeva, sfarsesc carbonizati.
Colectiv e proba cea mai simpla, cea mai brutala ca ansamblul institutional numit Romania functioneaza, cu putine exceptii, la limita naufragiului.
Colectiv mai e si dovada vie ca, dincolo de lucrurile care ne despart, ne apropie inevitabil spectrul mortii si ca, in definitiv, toti iubim si pierdem si suferim.
In urma tragediei de vineri seara si la finalul a trei zilei de doliu national nu ne ramane decat sa ne dorim un altfel de maine, un maine in care facem mai des exercitii de solidaritate si ne dam voie sa fim iubitori, intelegatori si iertatori.
In spiritul acestei doleante, avem cateva recomandari de inseninat fruntile.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Un film
“Mustang” este un film regizat de turcoaica Deniz Gamze Ergüven care spune povestea a cinci adolescente care se lovesc de prima opreliste culturala din viata lor. Dar nu va spun care e, va recomand sa vedeti filmul.
-
Un oras
Chisinaul toamna e un oras minunat. L-am vazut in toate anotimpurile, dar toamna mi-a placut cel mai mult. Incercati o excursie de weekend, vinul e bun si destul de ieftin, bomboane Bucuria gasiti peste tot.
-
Un alt oras
Aflu citind Cees Noteboom ca Berlinul trebuie neaparat vazut iarna si n-am facut asta inca. Dincolo de frigul care iti intra in oase, de cerul jos si innorat, de griul care domina, orasul iti ofera sansa unei reconectari cu cel de dinainte, cu eul tau mai tanar, de care cel mai probabil ai uitat. Iti mai dezvaluie si o latura a frumusetii care nu exclude raul si te surprinde la cate un colt de strada cu povesti neasteptate.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
Marcel Proust, Sfarsitul geloziei si alte povestiri
-
O alta carte
Svetalana Aleksievici, Dezastrul de la Cernobil. Marturii ale supravietuitorilor, Corint, 2015
-
Si inca o carte
Andre Gide, Intoarcerea fiului ratacitor, Polirom, 2015
-
O a patra carte
Maria Zarnescu, Muzici si muze, de la piesa de teatru la musical, Nemira, 2015
-
Un spectacol de teatru
Antisocial. De la Sibiu. E – chiar acum – in turneu prin douazeci si unu de orase.
-
Putina tacere. Mai multa revolta
#colectiv
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O dezbatere
Si-au fost si proiectiile documentarelor Extinctia si Moguliziunea, la Frontline Club, si-a fost si dezbaterea de dupa, multumita celor de la Active Watch, si-au fost si luarile de pozitii, dezacordurile, enervarile si impacarile tarzii.
Iata si probele fotografice.
-
O semnatura
Pe 16 noiembrie este concurs la CNA pentru acordarea unor frecvente de radio. Cei de la Guerrilla vor sa revina pe unde si, pentru a fi mai convingatori, intentioneaza sa ajunga inaintea membrilor CNA cu semnaturile consumatorilor, adica ale ascultatorilor.
Cine vrea Guerrilla inapoi poate intregi randurile petitionarilor cu un simplu click AICI.