Cea mai frumoasa duminica a anului

Cea mai frumoasa duminica a anului este mereu una care de-abia a trecut, nicidecum una care va veni. O consumam, fiecare in felul sau, pe urma o dam in trecut cu sambata de dinainte si cu toata saptamana ei si apoi, terorizati de perspectiva zilei de luni, ne raportam la ea la modul ideal.

0

Nu ne plac zilele de luni, dar ne consolam cu ideea ca sunt urmate de zilele marti, iar zilele de marti sunt urmate de cele de miercuri si tot asa pana la sfarsitul de saptamana care aduce sansa unei noi duminici de neuitat.

Duminicile vin cu dimineti tarzii si stari indecise in care te trezesti si nu ai planuri imediate, deci iti permiti luxul de a nu face nimic. Sau de a face in exces ceva, de a sta mult la cafea, de a manca un mic dejun copios si de a zabovi in bratele partenerului, acolo unde e cazul.

Duminicile sunt frumoase, insa, mai ales pentru ca reusesc sa te faca sa le regreti chiar inainte de a se incheia. Doar dupa-amiezile de duminica sunt in stare sa fie apasatoare prin simpla conturare si anticipare a zilei de luni, doar ele pot fi amenintatoare doar scurgandu-se, chiar daca nu se intampla nimic, chiar daca au fost plictisitoare si banale, chiar daca. Surprinzator, luni dimineata, in tavalugul traficului, alergand cine-stie-incotro, ziua anterioara – duminica aia trandavita – pare departe, utopica, ideala si cea mai frumoasa.

Iata ce nu putem lasa in urma desi ziua de duminica s-a incheiat.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

Nefiresc pentru mine, e singurul lucru pe care nu il pot lasa in urma din saptamana asta. Ascultati melodia asta, e intepretata in mai multe variante. Eu am ales vocea lui Mercedes Sosa, una dintre preferatele mele.

Ganditi-va un pic la plaja. Nisipul, marea si restul elementelor din decor. Pasi pe nisip. O femeie merge incet-incet catre apa. Are o tunsoare specifica anilor 30, ca in filmele in care se danseaza Charleston, strungareata si calca incet. Se apropie de apa si nu se opreste, merge mai departe, pana dispare in valuri. Nu inoata, nu se opune. Odata cu ea cine stie cate tristeti dispar? Cate versuri raman nescrise?

O cheama Alfonsina Storni, are 46 de ani, e o mare poeta in Argentina, e mama, e feminista, e singura si sufera de cancer la san. E 1938. In anul anterior unul dintre prietenii ei – poate singurul? – isi luase viata.

E toamna, octombrie, marti 25. Alfonsina Storni scrie ultima sa poezie „Voy a dormir”, o trimite unui ziar argentinian si pleaca catre plaja din Mar del Plata. Biografii scriu ca s-a aruncat de pe un pod in apa, dar memoria colectiva a retinut ca a mers, incet-incet, catre mare si propria moarte.

La 31 de ani distanta, Ariel Ramirez si Felix Luna compun melodia „Alfonsina y el Mar” pentru un album al lui Mercedes Sosa.  Cantecul asta ma obsedeaza de o saptamana. Vad plaja, pasii marunti, femeia mergand sigur catre apa si disparand in valuri. Pe urma e inconjurata de caluti de mare fosforescenti si ne roaga sa stingem lumina, sa o lasam sa doarma un pic si, daca el intreaba de ea, sa nu ii spunem unde, sa ii spunem doar ca a plecat si nu se mai intoarce.

Y si llama el no le digas que estoy, dile que Alfonsina no vuelve. Ascultati si cititi versurile AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Andrei Craciun

  • Ouale fatale. Diferite tipuri de diavoli

Din cand in cand, diavolii coboara pe pamant, se inmultesc si stapanesc lumea. Diavolii coboara acolo unde terenul e pregatit de slabirea moralei. Diavolii se inmultesc in totalitarism. Totalitarismul este, desigur, mai vechi decat secolul XX. Totalitarismul apare de fiecare data cand sistemul anuleaza identitatea. Cartile lui Bulgakov, „Ouale fatale” si „Diavoliada”, vorbesc, cu supra de masura, despre cum mediul distruge omul. Preferatul meu ramane profesorul Persikov din „Ouale fatale”, un personaj asupra caruia voi reveni. Exista, de asemenea, in „Ouale fatale” o moarte care aproape trece neobservata: moartea lui Mos Vlas, batranul paznic al unui institut din vremea Uniunii Sovietice. A murit de foame Mos Vlas. Insist: nu treceti usor peste aceasta moarte, caci Bulgakov stia povestea de la Tolstoi, si in general Bulgakov stia de la Tolstoi.

  • Nu va mai lasati umiliti! Sfatul unui scriitor batran

Si interviul cu Boris Pahor (99 de ani) tot despre omul distrus de sistem vorbeste. Cititi-l, daca vreti, si nu va mai lasati umiliti de dictatura capitalului. Spuneti-va adevarul!

Uitati-va, tot daca vreti, si la acest video. Este facut de Catalina Balan, o prietena atat de veche, fara sa fie indepartata, desi locuieste in Brighton, cel mai frumos si artistic si deschis la minte oras din UK. De fapt, ce vreau sa scriu este asta: Catalina, oriunde ai fi, ai facut o treaba extraordinara! In mod dubios, imi place.

  • Cortazar

Am mai recomandat carti in spaniola, dar nu pot sa nu o fac inca o data. Invatati spaniola, daca nu o stiti deja, si cititi „La autostopista del sur y otras historias” de Julio Cortazar. Este o culme a placerii de a citi. Una dintre nuvelele lui Cortazar incepe cu „Frigul schimba tot”. In curand, oricum, vom afla.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Cele mai frumoase versuri de toamna

…ii apartin, desigur, Anei Blandiana. Au fost publicate in 1977.

Revin in toamna cum revin acasa

Din tari mai libere si mai bogate –

Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade

Si ceata nesfarsita, ne-ntealasa.

Dar eu visez amiaza-mbratisata

De frigul diminetii si al serii

Ora de miere, galbena zapada

Pe care-o ning din crengi invinse merii.

  • Denunt

Pentru ca tot sunt la moda discutiile despre soarta jurnalismului, iata-l pe David Simon punand sub semnul intrebarii chiar metodele si principiile fundamentale care ghideaza productia media din Statele Unite. Textul, absolut savuros!, nu e doar despre ziaristi, e mai mult: o fresca a ipocriziei contemporane, intr-o lume care consuma etic la intersectia pornografiei cu minciuna. Doamnelor si domnilor, „Stray penises and politicos” 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.