Drumul a fost abrupt si scurt. In 2005, metafora instalatorului polonez intra in vocabularul occidental cu toata forta pe care speranta o putea sufla in panzele corabiei europene. Mai putin de un deceniu mai tarziu, naufragiul crizei a adus deziluzia si, la pachet cu ea, o alta metafora: cea a imigrantului est-european care aduce o cultura incompatibila cu cea a locului in care se aseaza si, mai presus de orice, insecuritate.
Pasul urmator va fi facut la alegerile europarlamentare care se vor desfasura la sfarsitul acestei saptamani. Antiimigrationismul va fi validat ca tema principala pe agenda europeana prin intrarea in legislativul de la Bruxelles a unui numar fara precedent de politicieni eurosceptici. Nicio alta tema de campanie nu pare sa mobilizeze mai mult votul comunitar. E o mobilizare suficienta pentru ca partidele eurosceptice sa ia cu asalt Parlamentul European.
Peste o suta de candidati, potrivit ultimelor sondaje, din partide cu pozitii publice antiimigrationiste, populiste ori pur si simplu extremiste au sanse mari sa devina europarlamentari. Asta ar insemna 15% din corpul legislativ. Si e estimarea optimista.
Potrivit unui studiu elaborat de Deutsche Bank la sfarsitul lunii martie alte doua scenarii sunt posibile. Ambele presupun ca euroscepticii sa mobilizeze atatia votanti cat sa-si asigure 167 de locuri (22%) sau, in ipoteza maximala, 204 din cele 751 de locuri puse la bataie.
In tari precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Danemarca, Austria, Italia si Ungaria euroscepticii sunt in topul preferintelor electoratului. Fac parte din partide care “au inflorit” pe fundalul crizei economice si a nemultumirii populatiei fata de politicile si arhitectura Uniunii Europene.
Iar votul acordat lor in aceste alegeri nu sintetizeaza doar vocea unor comunitati care sustin ca nu sunt auzite la Bruxelles, ci – pana la capat – chiar vocea a milioane de europeni care vor inapoi granitele, controalele la frontiere si eliminarea unuia dintre principiile fundamentale ale Uniunii – mobilitatea cetatenilor si a fortei de munca.
Prima vedere, din Regatul Unit
“O amenintare masiva”. Asa erau catalogati romanii si bulgarii de catre Partidul pentru Independenta Regatului Unit (UKIP) la inceputul anului, cand Marea Britanie a fost obligata sa ridice restrictiile de pe piata muncii pentru toti cetatenii UE. Liderul partidului, Nigel Farage, candidat si la europarlamentare, a promovat chiar scenarii apocaliptice sustinand ca in mai putin de un an 29 de milioane de romani si bulgari vor avea dreptul sa locuiasca si sa munceasca in Marea Britanie.
Pentru UKIP antiimigrationismul s-a dovedit o mina de voturi. Daca in 2009 a obtinut 13 locuri in Parlamentul European, sondajele il claseaza acum pe primul loc in preferintele britanicilor, cu potentialul de a obtine 24 de locuri in forul european.
Cu mesaje precum “Nicio granita, niciun control” sau “Preia controlul tarii tale!”, UKIP va obtine 30% din voturile populatiei, potrivit PollWatch. Iar asta in conditiile in care, recent, liderul Farage a declarat ca nu si-ar dori vecini romani si ca Marea Britanie nu are ce cauta intr-o uniune politica cu Romania, o tara post-comunista impotmolita in tranzitia spre democratie si subjugata criminalitatii organizate.
Oficiul National de Statistica de la Londra ii contrazice pe euroscepticii britanici. Potrivit datelor furnizate la jumatatea lunii mai, migratia a crescut in comparatie cu aceeasi perioada a anului precedent, insa cresterea nu are nicio legatura cu ridicarea restrictiilor pentru romani si bulgari. Numarul romanilor si bulgarilor care lucreaza in Marea Britanie a scazut cu 4.000 in comparatie cu ultimul trimestru din 2013.
O rata a somajului care se apropie de 10% i-a ajutat insa pe cei de la UKIP sa joace cartea antiimigrationismului. Retorica politicianului preocupat de faptul ca “imigrantii vin si fura locurile de munca” sau ca “imigrantii profita de sistemul social” pare mai puternica decat evidentele.
A doua vedere, din Hexagon
Intr-o alta tara in care rata somajului depaseste 10%, Franta, sloganuri precum “Nu imigratiei in masa!” au atras imediat atentia electoratului. Frontul National condus de Marine Le Pen, care aspira la un loc in Parlamentul European, vrea o tara pentru francezi, locuita doar de francezi.
Pentru un succes garantat in alegerile europene Frontul nu joaca doar cartea antiimigrationismului. Marine Le Pen mizeaza pe nemultumirea si neincrederea populatiei in Uniunea Europeana. “Nu Bruxelles-ului, Da Frantei”, “Stop Uniunii Europene! Este timpul sa recastigam controlul asupra propriului buget” si “Europa trebuie sa porneasca de la zero!” sunt mesajele transmise de formatiunea acuzata in trecut inclusiv de antisemitism.
Pe acest fundal sondajele estimeaza ca Frontul National va obtine 23% din votul francezilor, ceea ce se traduce in 23 de locuri in Parlamentul European. In 2009, partidul obtinuse doar patru mandate la Bruxelles.
A treia vedere, din Tara Lalelelor
La fel de vocal pe teme antiimigrationiste este Partidul pentru Libertate (Partij voor de Vrijheid) din Olanda. Printr-un manifest in sapte puncte care sintetizeaza programul sau european, PVV militeaza pentru retragerea Olandei din UE, legaturi comerciale cu intreaga lume, control asupra politicilor economice si, nu in ultimul rand, pentru reintroducerea controlului asupra granitelor.
PVV doreste sa inchida frontierele pentru imigrantii din Polonia, Romania, Bulgaria si tarile islamice. Imigratia in masa si “islamizarea”, sutine PVV, pun in pericol identitatea cetatenilor olandezi. “Nu vrem sa devenim Eurabia! Vrem sa ramanem ceea ce suntem. Deciziile politice trebuie luate la Haga, nu la Bruxelles!” sunt doleantele candidatilor PVV la alegerile europarlamentare.
Marcel de Graaff (foto, al cincilea de la dreapta), cel care deschide lista PVV, sustine principiul promovat de liderul Geert Wilders (foto, centru) cand vine vorba de imigranti: “Mai putini, mai putini, tot mai putini!”. PollWatch estimeaza ca PVV va obtine patru locuri in Parlamentul European, cu unul mai mult fata de alegerile precedente din 2009.
Olandezii ar putea ingrosa randurile eurospecticilor de la Bruxelles cu inca trei europarlamentari din partea Partidului Socialist. Potrivit sondajelor, acestia si-ar spori cu un mandat zestrea actuala. Aflati la stanga spectrului politic, socialistii olandezi sunt mai putini vocali in ceea ce priveste antiimigrationismul. In programul pentru alegeri, partidul se declara insa impotriva atragerii cetatenilor pregatiti din tarile in curs de dezvoltare pentru ca “astfel s-ar mari decalajul deja existent”.
In acelasi timp socialistii olandezi sustin ca in stituatii umanitare sau de razboi refugiatii ar trebui relocati intr-o zona apropiata tarii de origine. Desi nemultumiti de birocratia europeana, socialisti nu cer retragerea tarii din UE. Trimit insa un semnal de alarma. “Aceasta Uniune Europeana, a multinationalelor, organizata, controlata, armonizata ii nemultumeste pe oameni. Oamenii tin la diversitate, tin la identitatea lor” explica eurocandidatul Dennis de Jong.
A patra vedere, din Tarile Nordice
Identitatea propriilor cetateni e tema de campanie si in alte tari europene. Membrii Partidului Popular Danez (Dansk Folkeparti) specifica cat se poate de clar in programul pentru europarlamentare ca Danemarca “nu este o tara pentru imigranti si nu a fost niciodata”, motiv pentru care nu vor accepta transformarea ei intr-o societate multietnica.
“Strainii vor fi acceptati doar daca nu pun in pericol securitatea statului”, noteaza programul PPD. Iar programul pare sa ii fi convins pe danezi. Potrivit sondajelor, 25.4% din voturi vor merge catre Partidul Popular, clasandu-l pe primul loc in topul preferintelor electorale. Un astfel de scor le-ar aduce patru locuri in Parlamentul European, fata de doua obtinute dupa alegerile din 2009.
Marlene Wind, directorul Centrului pentru Politici Europene din Copenhaga, a explicat pentru Reuters ca succesul partidului se datoreaza nemultumirii danezilor fata de decizia guvernantilor ca toate mamele, inclusiv cele din comunitatile de imigranti, sa beneficieze trimestrial de alocatia pentru copil, indiferent de venit. “Suntem in mijlocul unei dezbateri despre libera circulatie, iar danezii sunt ingrijorati in legatura cu efectele imigratiei asupra sistemului de protectie sociala”, a precizat Wind.
Aceeasi problema si-o pune candidatul Partidului finlandezilor (Perussuomalaiset), Juho Eerola, care a declarat pentru cotidianul Kouvolan Sanomat ca imigrantii traiesc din asistenta sociala si sunt o sarcina nedorita: “In loc de cantitate ar trebui sa vorbim de calitate. De ce si-ar dori un stat sa aiba imigranti care sunt o povara pe umerii societati? O echipa de baschet nu cere jucatorilor sa se alature echipei doar pentru a-i tine pe banca de rezerva.” Desi nu este pe primul loc in sondaje, Partidul finlandezilor e pe punctul de a trimite in Parlamentul European trei candidati, cu doi mai mult decat in 2009.
Pentru Democratii Suedezi (Sverigedemokraterna) alegerile din 2014 vor fi o premiera: isi vor trimite, dupa toate datele, primul reprezentant in Parlamentul European. Popularitatea lor este in crestere dupa cateva incidente in randul comunitatilor de imigranti. “Partide precum UKIP si-au construit imaginea de formatiuni anti–UE. Votantul suedez nu e interesat de asa ceva. El voteaza astfel de partide pentru ca vrea politici imigrationiste restrictive”, a explicat pentru Reuters profesorul Ulf Bjereld de la Universitatea din Goteborg.
Cauzele nu sunt cu totul intra-comunitare. Potrivit datelor furnizate de Organizatia Natiunilor Unite, Suedia se afla in topul preferintelor refugiatilor si s-a remarcat intre tarile europene prin acordarea de rezidenta cetatenilor din Siria. Doar in 2013 Suedia a primit 54.000 de solicitari de azil. Pe langa problemele legate de integrarea acestora, Suedia se confrunta si cu problema cersetorilor veniti din Europa de Est si a taberelor de romi de la marginea capitalei Stockholm. In tot acest context, restrictionarea liberei circulatii sustinuta de Democratii Suedezi promite sa asigure un capital electoral consistent.
Ultima vedere, de la Mediterana
Un numar mare de locuri in Parlamentul European ar putea obtine si Miscarea Cinci Stele (MoVimento 5 Stelle) din Italia. Pe locul doi in preferintele votantilor, formatiunea lui Beppe Grillo ar putea trimite la Bruxelles 19 reprezentanti, care se declara impotriva monedei unice si vor ca UE sa fie o comunitate bazata pe solidaritate si demnitate, nicidecum o uniune politica.
Lor li s-ar adauga, conform sondajelor, patru reprezentanti ai partidului maghiar Jobbik (cu unul mai mult decat in 2009), sase membri ai formatiunii germane Alternative fur Deutschland (AfD) si noua eurosceptici din Grecia – doi de la partidul “Zorilor Aurii” (Chrysi Avgi) si sapte din partea blocului de stanga Syriza.
Diferentele ideologice sunt, insa, fundamentale – in vreme ce Jobbik si Zorii Aurii au pozitii publice lesne incadrabile in registrul fascist, Syriza se pozitioneaza pe o atitudine critica la adresa UE justificata de amplitudinea programelor de austeritate la care a fost supusa Grecia dupa izbucnirea crizei economice globale.
Syriza ar putea fi, de altfel, marele castigator elen al europarlamentarelor, sondajele indicand ca ar putea castiga sapte mandate. In prezent, partidul detine doar un loc in legislativul de la Bruxelles.
Ce ii uneste, ce ii separa
Cresterea partidelor antiimigrationiste in sondaje e o sansa pentru ca olandezul Geert Wilders sa isi vada visul implinit. Liderul euroscepticilor batavi are un plan “maret”: acela de a “distruge monstrul de la Bruxelles din interior”. La sfarsitul anului 2013 olandezul a incheiat o alianta cu Marine Le Pen si Frontul National francez, cu obiective clare in acest sens.
Pentru a avea un cuvant de spus in mecanismul decizional european euroscepticii ar trebui sa formeze un grup. Pentru asta, insa, au nevoie de 25 de membri din sapte tari comunitare. PVV impreuna cu Frontul National ar avea 27 de membri. Alte patru partide din patru tari li s-ar putea alatura: Democratii Suedezi, Liga Nord din Italia, Partidul Libertatii (Freiheitliche Partei Osterreichs) din Austria si Interesul Flamand (Vlaams Belang) din Belgia.
Interesul Flamand militeaza pentru restrictii in ceea ce priveste imigrationismul si resping multiculturalismul. De asemenea, cer ca imigrantii sa adopte cultura si limba flamanda, conditii obligatorii pentru ca acestia sa fie acceptati. Potrivit PollWatch, partidul va obtine un loc in Parlamentul European.
“Mai intai Austria, apoi UE” este sloganul celor de la Partidul Libertatii, care spera sa obtina patru locuri la Bruxelles. Austriecii au si ei un plan ambitios: infiintarea unui front comun al tuturor partidelor care lupta impotriva imigratiei.
Fondat in 1991, Liga Nord a facut tranzitia de la pro-europenism la euroscepticism la inceputul anului 2000. Partidul acuza Uniunea Europeana ca este nedemocratica, ca promoveaza globalizarea si imigratia amenintand astfel drepturile, traditiile si identitatea cetatenilor din natiunile europene. In manifestul pentru alegerile europarlamentare din 2014 Liga Nord vorbeste despre reformarea UE, nu despre dizolvarea ei sau iesirea Italiei din Uniune. Asta nu ii impiedica sa faca front comun cu Le Pen si Wilders, adaugand patru locuri grupului.
Cele patru partide ar aduce in total inca zece mandate in contul ipoteticei aliante. De aici incolo, insa, lucrurile se complica pentru opera de sabotaj imaginata de eurosceptici. Pozitiile catalogate drept “extreme” in ceea ce priveste imigratia si “islamizarea”, promovate de catre grupul celor sase, ii tin insa la distanta pe ceilalti critici ai UE.
PE SCURT…
- De ce este nevoie de formarea unui grup. Un grup ofera membrilor sai posibilitatea de a ocupa functii, de a avea un cuvant de spus in dezbateri, dreptul de a promova motiuni, de a conduce comitete parlamentare si timp in plus pentru luari de cuvant in camera.
- Ce urmeaza dupa inchiderea urnelor. Politologul Juri Mykkanen de la Universitatea din Helsinki crede ca alegerile din 2014 pot reprezenta un punct de cotitura pentru Europa. “Cred ca partidele pro–UE vor trebui sa inceapa sa le ia in calcul si sa le asculte pe cele anti-UE”, a explicat profesorul pentru The Guardian. Pentru a avea un impact asupra politicilor europene euroscepticii ar trebui totusi sa lucreze impreuna, ceea ce pare sa nu fie atat de usor.
- Scurta istorie a euroscepticilor in Parlamentul European. O definitie simpla a euroscepticului, potrivit dictionarului Oxford, suna astfel: o persoana care se opune cresterii puterii Uniunii Europene. Primul grup de eurosceptici in Parlamentul European a fost format in 1994. “Grupul Natiunilor Europene” avea in componenta sa patru partide din trei tari – Danemarca, Franta si Olanda. Dupa doar doi ani grupul a fost desfiintat. Succesorul sau a fost grupul format de partide din Danemarca, Franta, Olanda si Marea Britanie numit “Independentii pentru o Europa a Natiunilor”. Dupa alegerile din 1999 a fost reorganizat in “Europa Democratiei si Diversitatii”, transformat in 2004 in “Independenta/Democratie”. Din 2009 grupul poarta denumirea de “Europa Democratiei si Libertatii” si este condus de britanicul Nigel Farage.
Piedici in calea desantului eurosceptic
O analiza facuta de Jon Henley pentru The Guardian arata ca sunt puncte importante in care euroscepticii nu sunt de acord. Francezii lui Le Pen vor ca tara lor sa renunte la euro, in timp ce nemtii de la AfD vor doar o uniune monetara mai restransa, formata eventual din Germania, Austria, Olanda si Finlanda. Finlandezii cred ca cineva ar trebui sa paraseasca zona euro, insa nu s-au hotarat exact cine.
Diferente exista si in ceea ce priveste statutul de membru in UE. Frontul National, UKIP si PVV vor ca tarile lor, respectiv Franta, Anglia si Olanda sa paraseasca imediat Uniunea Europeana. Pentru AfD si Partidul finlandezilor iesirea Germaniei si a Finlandei din UE este de neconceput.
Pe de alta parte, influenta euroscepticilor ar putea fi diminuata si de incapacitatea lor de a se organiza. Multiple analize de specialitate arata ca sunt sanse putine ca UKIP sa stea la aceeasi masa cu PVV sau AfD cu Jobbik.
Pentru finlandezi o alianta cu Wilders si Le Pen este de neacceptat. Socialistii olandezi au anuntat deja ca nu se vor asocia cu partide care propun politici discriminatorii, in timp ce britanicul Nigel Farage a declarat ca, desi apreciaza efortul depus de Le Pen, partidul sau va scapa cu greu de eticheta de antisemitism. La randul lor, Le Pen si Wilders nu vor sa se asocieze cu partide catalogate drept “extremiste”, cum ar fi Zorii Aurii. Strict tehnic, problema pentru eurosceptici in formarea unui grup nu este numarul de membri, ci obtinerea cooperarii unor partide din sapte tari comunitare.
O alta piedica pentru eurosceptici o reprezinta raportorii. Acestia au un rol esential in redactarea evaluarilor legislative pregatite de comitetele Parlamentului European. “Se intampla foarte rar ca versiunile finale sa contina pozitii extreme”, sustine Nicolaus Heinen, economist la Deutsche Bank.
Planul lui Geert Wilders de a aduce la un loc euroscepticii nu este o noutate pentru Parlamentul European, unde exista deja Europa Libertatii si Democratiei, grupul euroscepticilor de dreapta din care fac parte Partidul Popular Danez, Liga Nord, UKIP si Partidul finlandezilor.
Daca Liga Nord va parasi Europa Libertatii si Democratiei si se va alatura euroscepticilor Wilders – Le Pen, existenta grupului va fi pusa sub semnul intrebarii.
Cel mai probabil scenariu, arata cei de la The Guardian, este formarea a trei grupuri: cel pus la cale de Wilders – Le Pen, reformarea grupului deja existent in jurul UKIP si grupul radicalilor de stanga.
Succes european, consecinte nationale
In mod paradoxal, daca alegerile europarlamentare vor fi un succes pentru eurosceptici, guvernele nationale vor resimti cel mai mult presiunea instituita de votul cetatenilor. Finlanda este exemplul perfect pentru a demonstra impactul indirect pe care il pot avea euroscepticii asupra administratiilor nationale. Presat de avantul lor electoral, guvernul de la Helsinki a cerut garantii clare pentru transele de imprumut acordate Greciei.
Intrarea euroscepticilor in Parlamentul European ascunde aceasta capcana indirect: va influenta practic discursul populist de la nivel national si, astfel, pozitia guvernelor fata de Bruxelles. Exista deja o presiune asupra unor partide precum cel Conservator din Marea Britanie de a-si intari pozitia fata de Uniunea Europeana si de a capata mai mult control asupra deciziilor comunitare, explica Adam Nathan, directorul think tank-ului British Influence.
Iar cazul britanic nu e nici pe departe singular. In Olanda, camera inferioara a parlamentului a sustinut intr-un raport oficial ca legitimitatea si sustinerea pentru deciziile UE ar trebuie stabilite de jos in sus. Drept urmare, raportul propunea intarirea procedurii “cartonasului galben”. In acest moment procedura presupune ca, in cazul in care o treime din parlamentele nationale resping o propunere legislativa, Comisia este obligata sa o reexamineze.
De asemenea, se propunea introducerea “cartonasului verde”, prin care parlamentele nationale sa aiba dreptul sa propuna politici Comisiei Europene, inclusiv modificarea sau abrogarea legilor UE existente. E posibil ca adoptarea unor astfel de intitiative sa fie proportional corelata cu rezultatul alegerilor europarlamentare.
Drumul parcurs de la instalatorul polonez la imigrantul roman va avea, dupa 25 mai, o dimensiune precisa – numarul mandatelor obtinute de eurosceptici la Bruxelles. La ora publicarii acestui material borna indica 109.
