Stirile false sunt un atac asupra adevarului. Dar ele nu sunt pur si simplu false, ci – asa cum indica numele lor de botez, “fake news” – sunt frauduloase, adica savarsite cu scopul precis de a aduce atingere drepturilor altora. Asta inseamna ca ele, stirile false, trebuie sa detina simultan doua calitati fundamentale: prima, sa fie radical ofensive; a doua – sa fie niste acte intentionate.
Stramosul fake news-ului e stirea cu gaina care naste pui vii – dar menirea acestui stramos era mai degraba sa distreze (chiar si cu pretul adevarului) decat sa dezinformeze. Aici e diferenta timpurilor noastre, in acest caracter “radical ofensiv” – fake news-ul e o masinarie de fabricat certitudini in lipsa evidentelor si de strecurat indoiala in ciuda evidentelor.
N-ar reusi sa faca nici una, nici alta daca n-ar functiona ca un fel de Vadim Tudor virtual, cu o impachetare ultra facila, pedaland pe explicatii simple, directe, percutante, debarasate de orice nuanta. De fapt, scriind randurile acestea, realizam ca un stramos mai nimerit al fake news-ului dinaintea internetului a fost revista Romania Mare a lui Vadim, nu Evenimentul zilei condus de Ion Cristoiu.
Romania Mare debuta mereu cu doua pagini de zvonuri, vorbe, impresii, injuraturi grupate intr-o rubrica intitulata ‘Saptamana pe scurt’, semnata de altfel chiar de Vadim. Acolo se amestecau intr-un melanj aiuritor – altfel foarte amuzant – tot felul de realitati si personaje care-i stateau in gat Tribunului si trebuiau date in vileag.
In ‘Saptamana pe scurt’ s-a lansat prima data teza ca Traian Basescu – pe atunci presedinte – era bolnav in stare terminala si mai avea cateva luni de trait. Se citau surse din serviciile secrete, generali din armata, tot felul de eminente cenusii. Nu debutase inca in forta epoca Facebook. Ne intrebam cat de circulata ar fi o asemenea stire astazi – ba mai mult, cati ar pune botul la asa ceva.
Vazand ce audiente au tot felul de publicatii online cu merite deosebite in promovarea fake news, ne apuca – acum, in prag de primavara – depresia. Si totusi, aceste publicatii n-au abdicat de la nicio regula jurnalistica, din simplul motiv ca nici n-au achiesat vreodata la una. Macar asta ar trebui sa stie cei care le citesc si le duc cuvintele mai departe, distribuindu-le: ca nu au de-a face cu o operatiune de informare prost executata, ci cu o contrafacere grosolana, adesea vizibila de pe Luna.
Fake news e despre manipulare si, nu in ultimul rand, despre un tip de agresiune care face victime fara sa para ca ia ostatici sau raneste pe cineva. Daca intr-un razboi clasic, insa, nu e niciodata vina civililor agresati, peste care se abate din senin si fara recurs urgia armatelor adverse, in razboiul de pe frontul fake news cateodata se-amesteca si o parte de vina a celor abuzati, cititorii.
Traim intr-o lume care bombardeaza informational – dar cand iti cad zece bombe in cap nu prea ai cum sa fii scuzat pentru ca ai confundat-o pe-a unsprezecea cu o portocala. Fake news-ul e un atac asupra adevarului care porneste, cumva, din interiorul nostru, actionand ca o boala auto-imuna.
Suntem neajutorati, manipulabili inaintea stirilor false nu pentru ca ele sunt magistral impachetate in forma unor adevaruri de netagaduit, ci pentru ca ele ne menajeaza adesea predispozitii ori credinte deja formate, care asteapta doar confirmari exterioare.
Fake news e despre ticalosia celor care le produc, dar si despre inclinatia oamenilor de a ignora fapte, circumstante, nuante, cauze si efectele lor.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Cand impingi oamenii spre margine, cand ii discriminezi nu faci decat sa dai drumul unei bombe cu ceas.
Pe intelesul tuturor.
Continuam seria de coperte de succes cu presedintele Donald Trump. Dupa Der Spiegel si Time a venit randul publicatiei The New Yorker.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
J. Fiinta sexuala, de Kenzaburo Oe, Polirom.
-
O alta carte
Oamenii-sobolani, de Patrick Saint-Paul, Polirom.
-
O alta carte
Escapda, de Lavinia Braniste, Polirom.
-
O alta carte
Trei saptamani in Anzi, de Marius Chivu, Humanitas.
-
O alta carte
Doi intr-o carte, de Gheorghe Craciun, Polirom/Cartea Romaneasca.
-
O alta carte
Imagini, litere si documente de calatorie, Gheorghe Craciun, Polirom/Cartea Romaneasca.
-
O ultima carte
Spre marginea luminoasa a lumii, de Eowyn Ivey, Polirom
-
Un spectacol de teatru
Singularity, la Teatrul de Arta.
-
Un film
T2: Trainspotting, la cinema.
-
Un loc
Tramvaiul 26. Duminica, atunci cand se tine Institutul Blecher, club de lectura. E frumos.
-
Intoarcerea suetelor
Miercuri, 1 martie, orele 20, cu mine si Petre Florin Manole, deputat. La Colivia, pe Pache 9.
-
O alta salba de harfe
AICI.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Salvatorii
-
Bunii romani
Scrie despre ei Dorin Tudoran, AICI.
