Cronica unei morți anunțate

Moartea presei care slujește interesul public înseamnă, în definitiv, moartea democrației și căderea societății în prizonierat. Pe nesimțite, România deja face pași siguri spre colivie.

2

Bună seara, România! Începem jurnalul de știri cu o veste importantă. Se pare că rugăciunile preoților au dat roade. Plouă în toată țara. Seceta a luat sfârșit și vom avea recoltele mult așteptate. 

Iată actualitatea internă:

Ministrul Agriculturii a felicitat soborul bisericesc care vreme de o săptămână s-a rugat pentru propășirea alimentară a țării. Însoțit de primarii alianței politice aflate la guvernare, ministrul a vizitat zonele vizibil revigorate după căderea primelor ploi. S-au dat asigurări că sezonul agricol va fi suficient de îmbelșugat ca să acopere nu doar nevoile interne – ci și solicitările de export.

Întors dintr-o vizită externă, premierul a anunțat că România traversează o perioadă de prosperitate pe care o datorăm în principal stabilității guvernamentale. De aproape un deceniu, coaliția aflată la putere e compusă din aceleași două blocuri politice, liberalii și social-democrații, care au asigurat o majoritate confortabilă tuturor reformelor de interes național.

Criza care afectează întreaga Europă nu se manifestă decât parțial în țara noastră datorită măsurilor introduse de guvern. S-au dat dispoziții ferme către toate sectoarele economice, iar cabinetul e gata să folosească rezervele bugetare pentru a corecta neajunsurile sociale. Premierul îi roagă totuși pe români să fie ceva mai cumpătați pe viitor pentru a sprijini eforturile guvernamentale.

Președintele țării a ținut o conferință de presă înaintea jurnaliștilor de la cele mai importante televiziuni și publicații. După aproape un deceniu de implementare, programul național România Educată e în sfârșit deplin operațional. Învățământul românesc e la standarde europene, iar privatizarea educației a depășit și cele mai optimiste scenarii sistemice. Cei care nu își permit școlarizarea privată pot intra rapid în câmpul muncii după parcurgerea unui stagiu tehnologic.

În cadrul conferinței de presă, șeful statului român a prezentat atât de bine și de lămuritor temele de interes încât reporterii prezenți nu au avut ce să întrebe. Întâlnirea de la Cotroceni s-a încheiat cu un dineu oferit jurnaliștilor, la finalul căruia președintele i-a decorat pe șefii televiziunilor și publicațiilor prezente cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce.  

Astăzi s-a deschis și al doilea spital ultramodern din seria celor 25 promise în urmă cu aproape zece ani. Autoritățile dau asigurări că următoarele 23 de centre medicale vor fi ridicate în timp record, având deja toate avizele necesare. 

Ministrul Afacerilor Interne s-a plimbat azi cu bicicleta prin cel mai nou parc inaugurat în București. Ministrul l-a felicitat pe primarul Capitalei pentru calitatea bună a pistelor de bicicletă și a promis că va reveni în parc după ce-și va cumpăra o bicicletă mai performantă. 

Aseară s-a dat sentința definitivă în cazul jurnaliștilor care au pus președintele și guvernul într-o lumină proastă prin investigațiile lor subiective. Deliberările au durat până târziu în noapte. Justiția a decis că, deși faptele prezentate în articolele incriminate sunt adevărate, jurnaliștii nu au pregătirea necesară să le investigheze și au afectat stabilitatea autorităților publice, subminând încrederea cetățenilor în liderii politici. În plus, instanța a arătat că jurnaliștii au dat dovadă de rea-credință în demersul lor. Nu au așteptat ca președintele și guvernul să răspundă întrebărilor trimise. Judecătorul a considerat că cele 30 de zile de așteptare au fost prea puține.  


Cel mai recent raport al Comisiei Europene privind statul de drept, plasează România în zona de risc ridicat în ceea ce privește presa și libertatea de exprimare din țările membre UE. 

Organizațiile media din România nu vor dispărea. Vor continua să existe – dar o vor face oare mai ales sub forma jurnalului imaginar de mai sus? Șansele ca acest fel de a face presă să devină realitate sunt tot mai mari. Am văzut deja astfel de știri pozitive în jurnale și emisiuni recente. Am ascultat și interviul luat premierului Nicolae Ciucă de postul public Radio România Actualități, poate cea mai proaspătă dovadă de subordonare a jurnalismului de interes public în fața politicului.

Va ajunge presa o înșiruire de laude plătite din bani publici? Ori e deja presa, pe alocuri, o înșiruire de non-știri pentru a-i ține pe privitori cu mintea netulburată, departe de lucrurile și faptele esențiale, în afara realității? Acesta e un risc major, pe care nu suntem tocmai bine echipați, ca societate, să-l întâmpinăm și să-l combatem. 

Ce dispare nu e, de fapt, presa – ca prezență fizică. Vor fi și în continuare posturi de televiziune, publicații, site-uri. Ce moare încet, încet este însă un fel de a face presă ca serviciu public. E, de altfel, singurul fel adevărat de jurnalism: să confrunți puterea (politică, economică sau de orice alt fel) cu adevăruri factuale documentate și corelate. Or presa în interes public nu împarte știrile în pozitive sau negative, nu dă curs comenzilor venite de la partide sau oameni politici, nu îngroapă știrile.

Presa există ca mediu profesional de aflare, filtrare, ordonare și raționalizare a chestiunilor de interes public. Sau nu există deloc – chiar dacă are sedii, redacții și angajați.

O presă independentă nu poate fi cu adevărat liberă într-o țară în care justiția stabilește că o investigație jurnalistică nu e o alcătuire obiectivă de fapte, ci o opinie subiectivă exprimată de jurnalist. Motivările judecătorilor în cazul suspendării și anulării sesizărilor referitoare la plagiatul premierului Nicolae Ciucă reprezintă probabil cel mai mare atac la libertatea presei din ultimul an. 

Moartea presei care slujește interesul public înseamnă, în definitiv, moartea democrației și căderea societății în prizonierat. Pe nesimțite, România deja face pași siguri spre colivie.

Iată și recomandările săptămânii. 

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Rețeaua de pilule abortive
AICI.

Când vorbesc studentele despre hărțuire și abuz
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

Judecata de Acum #26 (sezonul 2)

»» Am ajuns în Grupa Mare: România e considerată în mod oficial una dintre țările UE cu risc ridicat privind libertatea presei. De ce ar trebui să ne intereseze? Pentru că o presă tot mai puțin liberă înseamnă, de fapt, o societate care cade în prizonierat.

»» Mașinăria UBER: tot traficul de influență pe care l-au putut cumpăra banii la București.

»» Jurnalista Diana Oncioiu a mers la TVR ca să demonteze impostura din spatele tezelor anti-avort susținute de teologul Mihail Neamțu. S-a ales cu eticheta de “complice la omucidere”. Ne povestește în direct cum a fost.

»» DUHUL RĂU. După marea “performanță jurnalistică” etalată în interviul cu premierul Nicolae Ciucă, moderatoarea RRA Maria Țoghină vrea să-i învețe și pe studenți cum să te faci preș în fața unui politician. Dragi profesori, fiți oameni și nu trimiteți niciun student la emisiunea Mariei Țoghină. E spre binele lor și al jurnalismului.

Vedeți și judecați AICI.

Ne puteți asculta pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts.

2 COMENTARII

  1. Un articol excelent. Dupa moartea presei scrise, cauzata atat de informatia gratuita online cat si de jurnalismul de calitate discutabila, a aparut in sfarsit presa online cu adevarat buna. Sper sa gasiti o modalitate de finantare simpla si eficienta inainte ca sa ne dam cu pumnii in cap. Desigur, trebuie sa cotizam cumva. Va multumesc pentru treaba buna!

  2. M-am temut ca am halucinatii, tare din vremea “jurnalismului” socialist-comunist… Deci nu mi se pare (nici mie, nici altora) ca “jurnalistii” s-au cam aliniat si slavesc “conducerea” si sustin cu toata puterea lor “inaintarea Romaniei spre… prizonierat”, de data aceasta (dar n-as gresi prea mult de-as scrie “comunism”) 🙁
    Rea de tot directia care se contureaza pentru jurnalismul de pe aici (da nu numai!) pentru dreptul nostru, in general, de a ne exprima opiniile sau de-a arata, argumentat, cu degetul… Of! Ma-ncurc in maruntisuri ca dreptul la exprimare, la opinie si alte de-astea! La ce-mi trebuie, daca e cineva care-mi spune ca apa nu e uda?! Tre’ sa cred, ca zice/scrie un “jurnalist”, la comanda unui (inspirat de un) politician sau ceva de gen.
    Ramane speranta… (inca nu-i pun cruce) 🙂
    Bafta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.