
“Slava Domnului ca traim in Romania, unde azi sunt Rusaliile, nu Ramadanul. Vom face tot ce se poate ca lucrurile sa ramana asa.”
Asta e cugetarea duminicala a lui Adrian Papahagi, medievist roman cu studii la Sorbona, autocaracterizat recent ca fiind “mai destept si mai cult decat prostanacii neterminati degraba salvatori a toata Romania”.
Nici reputatul Papahagi nu zaboveste, totusi, cand este de salvat tara, asa ca promite solemn – dupa ultima isprava terorista de la Londra – sa faca tot ce se poate intru biruinta crestina asupra paganilor musulmani.
Nu vedeti care-i legatura? Nu-i nicio problema, e posibil sa fiti intre prostanacii neterminati al caror orizont ingust nu permite deschideri mistice de viziune si constiinta. Adrian Papahagi e capabil de ele, caci – se stie – Zeita Ratiunii ii viziteaza fara exceptie doar pe savantii care cred ca “de 1300 de ani civilizatia noastra se lupta cu islamul”. (n.r. – precedenta cugetare in context de atac terorist a lui Papahagi)
Anul trecut, in primavara, cand niste romani verzi din Bucuresti au atacat pe strada doua adolescente acoperite cu val islamic, se purta marea discutie despre refugiatii musulmani din Europa. Intre timp, s-a trecut la urmatorul nivel – “strainul” intre noi nu mai este doar azilantul politic, ci si credinciosul musulman. Iar pericolul mortal nu mai vine doar dinspre ISIS, ci – iata – si dinspre Ramadan.
La Londra, neexistand slava Domnului si nefiind (doar) Rusaliile, ci (si) Ramadanul, s-a intamplat iar pocinogul terorist. Pe noi ne apara vigilenta, deocamdata literara, a lui Adrian Papahagi si a romanilor verzi convinsi ca trebuie sa lupte, printre altele, si cu musulmanii. Cu toti musulmanii.
In general, odata desenat, cercul excluderilor e foarte primitor – intrucat oricine il mai poate largi un pic, incluzand inca o categorie si inca o categorie si inca o categorie dintre cele percepute ca fiind in stare sa ne altereze “fibra” nationala. Si-atunci, oamenii care se imagineaza pe sine ca fiind gardienii societatii vor face precum le propovaduieste Adrian Papahagi.
“Ce inseamna “tot ce se poate face”?”, intreaba o cititoare in subsolul postarii savantului medievist. “Vreau o lista clara. Vreau o rezolvare practica. Sper sa nu fie iar o procrastinare la infinit. Eu m-am saturat, maine as face acel ceva. Si eu sunt, in general, o persoana draguta si benigna.”
Nu poti controla ceea ce altii inteleg sau nu din textele tale. Dar e totusi ceva fundamental gresit cu argumentele tale daca denuntarea unor crime oribile sadeste si stimuleaza in mintile oamenilor impresii radicale despre un presupus razboi pe viata si pe moarte la care ar trebui negresit sa participe.
Altfel, suntem avertizati, curand in Romania nu vor mai fi Rusaliile, ci Ramadanul.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
-
Un Grand Slam
Daca in prima saptamana poate ati mai ratat cate un meci de la Roland Garros, fiti siguri ca nu e nimic de ratat in a doua saptamana. Rafael Nadal joaca din nou la . Asa cum nu a mai jucat si cum multi nu mai credeau ca poate juca dupa un 2016 dificil. Si pentru ca Roland Garros a devenit echivalent cu Rafael Nadal in ultimul deceniu, iata cateva amintiri .
La fete Simona Halep . Nu a cedat niciun set in primele patru partide, iar glezna pare sa nu o mai deranjeze atat de tare. Cum toate castigatoarele de Grand Slam au fost eliminate deja din competitie, vom avea saptamana aceasta, la Paris, o noua campioana de Mare Slem. Sunt sanse mari ca aceasta sa fie chiar Simona.
-
Un raspuns
Ramanem tot la tenis. Nu la joc, ci la disputa creata de declaratiile unei foste mari jucatoare, Margret Court. Declaratii in legatura cu casatoriile dintre persoanele de acelasi sex si comparatii stupefiante cu politicile lui Hitler si Stalin. Combaterea homofobiei, a indicat Court (cea mai titrată jucătoare de tenis din toate timpurile), este o formă de dictatură asupra minților. Un alt fost mare jucator, John McEnroe, i-a raspuns colegei sale in felul sau caracteristic, plin de sarcasm.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Un spectacol de teatru
Pe lacul auriu, premiera la Bulandra. Calitate. Old school.
-
Un alt spectacol de teatru
Homo Americanus, la Green Hours.
-
Un film de vazut la cinema
The Guardians of The Galaxy 2. Cinema-kitsch adorabil.
-
Un alt film de vazut la cinema
Piratii din Caraibe. Razbunarea lui Salazar. Placut, mai ales pentru tineret. Joaca si marele Bardem.
-
O carte noua
Femeia cu parul rosu, de Orhan Pamuk, Polirom.
-
Un articol mai vechi, dar actual
AICI.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Batalia pentru Trump