Cum am cucerit un trofeu de presa scrisa in Portugalia

Cand ne-am apucat, in primavara anului trecut, sa documentam un dosar de presa despre migratia romaneasca in Portugalia, alaturi de o jurnalista de la cotidianul lusitan Publico, numai la premii nu ne statea gandul. Si totusi, intre roadele unei munci care ne-a facut sa traversam continentul, si-a facut acum loc si Premiul.

0

Aflasem, de aproape doua saptamani, ca suntem intre finalistii editiei din 2015 a Premiului de Comunicare pentru Diversitate Culturala oferit de Inaltul Comisariat pentru Migratie de la Lisabona, institut public aflat in subordinea directa a premierului lusitan si insarcinat cu proiectarea si evaluarea politicilor publice din domeniul migratiei (Portugalia e un exemplu de bune practici in acest sens, dar asta-i deja alta discutie).

Aflasem si era bine oricum, caci nu ne gandeam mai departe – relatia jurnalistilor cu premiile e la fel de efemera ca pagina trecatoare de ziar, caci odata scrise cuvintele celui mai bun reportaj de ieri pot doar sa mai astepte inevitabila lor inlocuire de catre cuvintele a ceea ce poate fi cel mai prost reportaj de astazi. Si tot asa.

Uite, insa, ca zilele n-au trecut degeaba si in cadrul unei ceremonii desfasurate joia trecuta la Lisabona am castigat trofeul pentru presa scrisa al editiei 2015 a Premiului pentru Diversitate Culturala.

Plouase torential in ziua respectiva la Bucuresti – iar intr-un schimb de mesaje electronice chiar o anuntasem pe Ana Cristina Pereira, jurnalista de la Publico alaturi de care am lucrat la realizarea dosarului de presa, ca asta poate aduce noroc. Eram mai degraba ironici, nu superstitiosi – in orice caz, Ana nu era deloc optimista, transmitandu-ne ca, totusi, competitia e foarte puternica.

Am rasuflat cumva usurati – e o veste buna, pretutindeni, ca presa (cu atat mai mult cea scrisa) reuseste inca sa produca reportaje atat de solide incat o documentare de cateva luni nu-ti asigura reusita intr-o eventuala competitie.

Si totusi, cuvintele scrise despre cauzele, conditiile si efectele migratiei romanesti in Portugalia, in spatele carora stau mii de kilometri parcursi, zeci de discutii, sute de ore de munca – cuvintele acestea asadar, nu altele, au fost considerate ca facand parte din cel mai bun reportaj de presa scrisa despre minoritati si diversitate in Portugalia.

Acum, nu ne mai ramane decat sa ne intoarcem la voi, cititorii, si sa va indemnam sa raspanditi cuvintele acestea scrise mai departe.

Varianta de limba portugheza a reportajului este disponibila AICI.

Varianta de limba romana poate fi citita AICI.

E, practic, prima si cea mai importanta recomandare a saptamanii. Restul, mai jos.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Proiectul prietenilor din Mogosoaia

Daca ajungeti acasa la familia Ienculescu-Popovici, in Mogosoaia, nu aveti cum sa nu va indragostiti de casa lor verde, de gradina si, mai ales, de Felicia si Marius. Sunt niste oameni foarte misto care chiar schimba lucrurile in jurul lor. Despre ultimul lor proiect puteti afla mai multe AICI.

  • Nunta anului

S-a insurat bunul nostru prieten (si fost sef de la „Evenimentul zilei”) Horia Ghibutiu, pe care il puteti citi aici. Mai multe nu scriu eu, caci sunt convinsa ca istorisirea lui Iulian Andrei, cunoscut si drept Andrei Craciun, care a scapat din ghearele mortii chiar inainte de fericitul eveniment, e mai potrivita.

Filme cu tematica de mediu, lume buna, peisaj misto. Daca n-aveti planuri intre 11-13 iunie, dati o fuga pana la Tulcea.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O coloana muzicala superba cu privire la viata personala

  • Un interviu dezarmant de sincer pe care i l-am luat lui Marius Manole

  • Un articol superb de Radu Cosasu

  • O carte

“Consumatorul de suflete” de Codin Maticiuc (zis Poponet). A aparut la Editura Allfa. Ca sa vedeti cazul.
  • O alta carte

“Timpul nebunilor” de Stela Giurgeanu, textul piesei de teatru care a castigat titlul de “Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2014”. O gasiti la sediul UNITER.
  • Jurnalul calatoriei spre Chisinau

  • O debutanta

  • O lansare

“Palaria albastra si alte povestiri”, marti, 9 iunie, ora 18, la Timisoara, la Libraria Cartea de Nisip.

 

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Tehnica loviturii de stat

Dupa lovitura de stat din 2012 (pe care putem s-o alintam „ipoteza Basescu”) Romania e acum fata in fata cu lovitura de stat din 2015 (teorie duminicala proaspat lansata pe piata ca sa „explice” urmarirea penala a premierului; sa-i zicem „ipoteza Ponta”).

Cateva guverne sud-americane au sunat deja la Bucuresti sa solicite expertiza.

Prins la sprit, Basescu a grait scurt – „ha, ha”. Echipat de baschet, Ponta a refuzat sa spuna cum se face, anuntand ca e o chestiune personala, intima, pe care n-o poate discuta decat cu baiatul lui de 12 ani si cu Dan Sova.

„E nedemocratic ca eu sa va vreau, iar voi sa nu ma vreti”, ar fi fost auzit Ponta gandind cu voce tare inainte sa tranteasca receptorul. Alexadru Lapusneanu s-a rasucit in mormant enervat de faptul ca nici macar lui nu i-a iesit asa bine.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.