Scena de deschidere
Florian Coldea statea uneori cu picioarele incrucisate lungite pe masa. Pe cap purta o palarie cu boruri largi de parca ar fi fost un politist texan teleportat accidental intr-unul din birourile Directiei Nationale Anticoruptie, cea mai importanta institutie de combatere a fenomenului din Romania.
Zeci de procurori si ofiteri judiciari intra zilnic in cladirea din centrul Bucurestiului care gazduieste DNA. Ei ar fi remarcat, se pare, palaria de cowboy si purtatorul ei pe holurile Directiei. Mai mult, Coldea ar fi avut chiar un birou pus la dispozitie in cadrul institutiei, dupa cum a dezvaluit recent un articol semnat de Catalin Tolontan.
Sub anonimat, un judecator i-a povestit lui Tolontan despre vizitele frecvente facute de Florian Coldea la DNA in lunile care au precedat marile arestari din ultimele luni, sugerand ca ar exista o conexiune intre cele doua.
Florin Coldea nu este figura tipica pe care sa te astepti sa o vezi plimbandu-si palaria cu boruri pe holurile DNA. El este prim-adjunctul directorului Serviciului Roman de Informatii, responsabil cu problemele operative. Pozitia ii ofera acces la o serie de informatii extrem de sensibile legate de elita politica si economica din Romania.
Vorbim de genul de informatii care, alimentand dosarele institutiei, au facut din Directia Nationala Anticoruptie una dintre cele mai eficiente, apreciate si cunoscute agentii de acest gen din Uniunea Europeana.
Modul in care aceste informatii sunt compilate, evaluate si transformate in rechizitorii alimenteaza, insa, tot mai mult ideea ca lupta anticoruptie din Romania nu are legatura doar cu dorinta de a pune capat unor abuzuri intr-o tara care a vazut 20 de ani de frauda, proasta gestionare a fondurilor publice, averi nejustificate ale clasei politice si incalcare constanta a statului de drept.
Sunt voci tot mai numeroase care sustin ca furtuna anticoruptie starnita de DNA ar fi parte a unei operatiuni mai largi, ale carei proceduri judiciare reprezinta doar o parte a chestiunii. Cealalta parte trimite catre implicarea sulfuroasa si pro-activa a SRI in investigatiile DNA, alimentand si senzatia ca intreaga desfasurare de forte are legatura cu situatia geopolitica din estul Europei.
Cadrul luptei anticoruptie
Pentru a putea avea o privire de ansamblu asupra desfasurarii de forte a DNA din acest moment este nevoie sa intelegem in primul rand mecanismul legal care a pus in miscare lupta impotriva coruptiei in Romania.
Directia Nationala Anticoruptie a fost infiintata in 2002, sub denumirea PNA. Era, la vremea respectiva, un pas necesar pentru realizarea reformei judiciare in ideea aderarii la Uniunea Europeana. Timp de trei ani, PNA a fost doar o institutie de fatada menita sa bifeze presupusa vointa politica in lupta impotriva coruptiei, fara a produce insa niciun rezultat concret in acest sens.
Dupa schimbarea puterii de la Bucuresti la finalul lui 2004 si startul mandatelor de presedinte ale lui Traian Basescu, DNA a inceput sa isi indeplineasca rolul pentru care fusese creata. Cu Monica Macovei la Ministerul Justitiei, Directia a inceput sa si functioneze ca o agentie de combatere a fraudei si abuzului de putere.
In acest sens a ajutat si schimbarea cadrului legislativ sub care opera DNA. Rolul decisiv l-au avut insa garantiile politice – DNA isi putea face treaba fara niciun fel de presiune. Traian Basescu a declarat ca la acea vreme se punea problema intrarii sau nu in Uniunea Europeana – daca lupta impotriva coruptiei nu ar fi fost sustinuta cu adevarat, Romania nu ar fi aderat.
Din anumite puncte de vedere, chiar, nici macar semnele de indreptare a justitiei romanesti nu au fost suficiente pentru o aderare “plina”. Romania a devenit membru UE in 2007, insa sub atenta supraveghere a Mecanismului de Cooperare si Verificare, care evalueaza in fiecare an progresele facute in domeniul judiciar si lupta impotriva coruptiei.
Opt ani mai tarziu, MCV este inca in vigoare, cu toate arestarile si punerile sub urmarire penala din ultimii ani. Cumva, singura certitudine pe care o putem avea este ca suntem, inca, abia la inceput.
Statisticile sustin clar aceasta concluzie. Numarul investigatiilor si punerilor sub acuzare de catre DNA a crescut cu fiecare an. In ultimii opt ani agentia a trimis in instante peste 5000 de cazuri, in 9 din 10 cazuri deciziile judecatorilor confirmand acuzatiile procurorilor.
In 2012, 743 de persoane au fost condamnate in spete ce tineau de DNA. In 2013 numarul lor a crescut la 1051. Doar anul trecut au fost 1138 de condamnari obtinute in instanta de catre procurorii anticoruptie. Dintre acestia, 24 erau primari, 5 parlamentari, doi fosti ministri si un fost premier. Alti 16 parlametari au fost pusi sub acuzare in 2014. Spre 10% din deputatii si senatorii alesi in 2012 au fost investigati sau pusi sub acuzare de catre procurorii DNA.
Lupta impotriva coruptiei castiga notorietate cu fiecare noua arestare sau urmarire penala. Un exemplu in acest sens il reprezinta evenimentele ultimelor luni.
Procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a fost retinut pentru mita intr-un caz in care sunt implicati mai multi oameni de afaceri cu legaturi radacinoase in lumea politica. Presedintele Agentiei Nationale de Integritate a fost arestat preventiv in acelasi caz.
Un judecator al Curtii Constitutionale a fost acuzat recent de coruptie de catre pocurorii DNA. Cumnatul primului ministru este arestat preventiv intr-un caz ce implica fraudarea fondurilor publice. Ministrul de Finante a fost obligat a renunte la portofoliu dupa ce a fost pus sub acuzare pentru constituirea unei retele de mita in achizitiile publice.
Multi primari si presedinti de consilii judetene impartasesc in prezent aceeasi soarta, fiind fie in arest preventiv, fie in arest la domiciliu. Si daca nu era suficient, caracatita nici macar nu se limiteaza la lumea politica: patronul celei mai mari agentii de presa din Romania este retinut preventiv, in timp ce un mogul media care controleaza cea mai urmarita televiziune de stiri ispaseste o sentinta de 10 ani pentru coruptie.
Caderea in dizgratie a Elenei Udrea
Dincolo de toate exemplele, insa, sta Elena Udrea. O femme fatale a lumii politice romanesti, fost ministru si broker politic sub mandatele lui Traian Basescu, Udrea a fost cel mai apropiat confident si aliat al presedintelui. O “sursa paralela de informatii pentru seful statului”, cum ea insasi a descris relatia cu Traian Basescu.
De-a lungul anilor numele Elenei Udrea a fost legat de o serie de scandaluri si acuzatii de coruptie insa impotriva ei nu a fost demarat niciun demers legal pana la inceputul anului 2015. Practic, toata coregrafia publica a institutiilor de forta romanesti si toate evidentele indica faptul ca Elena Udrea a fost de neatins pana in momentul in care Traian Basescu si-a incheiat cel de-al doilea mandat de presedinte, in decembrie 2014.
Dupa acel moment lucrurile s-au desfasurat pe repede inainte pentru fostul ministru al Turismului: a fost acuzata de procurorii DNA de frauda si mita in doua dosare si arestata preventiv. Odata cu caderea Elenei Udrea a iesit la iveala o adevarata retea de coruptie la nivel institutional.
Chiar si asa, insa, nicio persoana responsabila direct cu apararea si aplicarea legii in Romania nu a incercat macar sa explice cum a fost posibila dezvoltarea acestei retele la un asemenea nivel fara ca DNA sau SRI sa fi stiut.
Povestea Elenei Udrea este cumva povestea luptei impotriva coruptiei din Romania. Desi nu exista nicio dovada, persista senzatia ca dreptatea in aceasta tara n-a fost facuta intotdeauna cu justitia legata la ochi.
Sa sugerezi public in momentul de fata ca activitatea DNA ar putea fi una directionata/partinitoare nu e tocmai cea mai fericita decizie. Potrivit ultimelor sondaje, increderea in activitatea agentiei este din ce in ce mai mare, depasind-o net pe cea a partidelor politice, a celorlalte puteri legiuitoare sau executive, ba chiar pe cea investita in mass-media.
Tot mai multi romani vad in arestarile si punerile sub acuzare operate de DNA o revansa – fie ea si tarzie – a pierzatorilor tranzitiei de la comunism la democratie in fata castigatorilor. Castigatorii sunt, desigur, politicienii si oamenii de afaceri care au facut averi in ultimele doua decenii prin frauda, coruptie si abuz de putere.
Rolul Serviciului Roman de Informatii
Numerosi jurnalisti asteapta in fiecare zi in fata sediului DNA sa vada cine este urmatorul nume mare care intra sau iese pe usile institutiei. In biroul ei, Laura Codruta Kovesi – procurorul sef al DNA – este hotarata sa continue lupta impotriva coruptiei in ritmul infernal imprimat in ultimele luni.
Recent, Kovesi a cerut mai multi procurori si mai multi bani pentru DNA argumentand ca e prea multa de munca in acest moment pentru ca ea sa poata fi facuta eficient cu actualul personal.
Organigrama DNA este unica in regiune. Pe langa procurori, pentru agentie mai lucreaza ofiteri judiciari, dar si experti economici, financiari si IT-isti. Unicitatea ii este data insa si de stransa relatie pe care a dezvoltat-o cu SRI. Este o relatie evidentiata chiar in rapoartele DNA, care subliniaza adesea ajutorul primit de catre procurori din partea SRI in alcatuirea rechizitoriilor.
Din punct de vedere legal, acest ajutor ar trebui inteles ca suport tehnic. Multe din cazurile gestionate de DNA se bazeaza si pe inregistrari facute de SRI, care detine infrastructura necesara. Sistemul interceptarilor contine insa putine mecanisme de control. Nimeni nu stie daca SRI controleaza fluxul de informatii, stabilind ce sa dea mai departe si ce sa pastreze.
Inregistrarile trebuie sa fie aprobate de catre instanta la cererea procurorului, dar cantitatea de informatie potentiala este atat de mare incat puterea de a decide ce sa fie folosit si ce nu sta exact in mainile celui care o recolteaza, adica SRI.
Poate ca asta s-a intamplat si in cazul Elenei Udrea – evidentele publice, cel putin, fac posibil un astfel de scenariu. In dosarul deschis de catre DNA in 2015 pe numele fostului ministru de la Turism exista inregistrari din 2010 si 2011. Pentru a privi aceasta informatie in contextul general, ganditi-va doar ca peste 160.000 de mandate de interceptare a comunicatiilor au fost aprobate in ultimii 10 ani.
Dimensiunea externa
Ca si cum imaginea de ansamblu asupra luptei anticoruptie nu era destul de complexa, cu procedurile judiciare aflate in desfasurare si cu jocurile de culise din spatele lor, ei i se adauga si implicatiile externe ale activitatii DNA. Implicatiile nu sunt despre laudele de care beneficiaza frecvent institutia din partea partenerilor externi, ci despre interesele subliniate discret de frecventa acestora.
Data fiind situatia geopolitica din estul Europei exista in mod evident un interes extern in mentinerea tarii pe ruta asumata – in special a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. In ultimii doi ani Romania a primit numeroase mesaje de la oficiali americani si de la Ambasada SUA la Bucuresti ca Washington-ul sustine activitatea DNA.
S-a vazut deja in cazul Ucrainei ce poate face un sistem corupt. De obicei, in partea asta de lume, face asa: o tara corupta e atrasa mai usor sub sfera de influenta a Rusiei. Desi nu exista o dovada concreta, palpabila, Romania pare sa fi primit unda verde si din afara pentru eforturile depuse in lupta impotriva coruptiei.
Concluzii
Acest mix de conditii interne si externe poate oferi Romaniei un start politic si economic curat. Cel putin aceasta este speranta cetateanului de rand, care dupa 25 de ani de afaceri si politici corupte asista pentru prima data la suprimarea lor violenta. Nimeni nu stie insa daca directia spre care ne indreptam este exact aceasta.
Date fiind conditiile in care se desfasoara lupta impotriva coruptiei, din acest efort ar putea lua nastere, la fel de bine, si niste monstri. Macar unul ar putea arata precum un politist texan plimbandu-si palaria cu boruri largi pe holurile DNA.
Elena Udrea, fosta protejata prezidentiala care stie sistemul ca in palma, a rezumat astfel in zilele dinaintea arestarii sale: “In Romania cine detine catusele, detine puterea”.
Afirmatia nu-i lipsita de controverse, ba nici macar nu-i absolut cert ca lucrurile stau chiar asa. Semne de alarma exista, dar in acelasi timp cat se poate de adevarat e un singur lucru: ca cei incatusati nu mai detin puterea.
Publicat, in versiunea originala, in limba engleza, in cadrul unui parteneriat cu:
