Delict de intrebare

Fata in fata cu toata presa, si cea prietena, si cea ostila, sefa Directiei Nationale Anticoruptie Laura Codruta Kovesi a trecut macar acest examen: cel al rezistentei active la ostilitate verbala fatisa. Cine nu a trecut examenul? Din nefericire, chiar publicul (cu precadere cel activ pe reteaua Facebook).

0

Priviti imaginea care ilustreaza acest articol. Ea nu e intamplator alb-negru. Cadrul o surprinde pe Laura Codruta Kovesi, inconjurata de camere video si de jurnalisti, la o conferinta de presa sustinuta recent.

Conferinta, in sine, a marcat o premiera: procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie a acceptat o aparitie publica ne-controlata. Toate iesirile in presa anterioare ale sefei DNA se produsesera in medii prietenoase, gata mai degraba sa-i furnizeze spatiu de PR decat sa-i puna intrebari dificile (si necesare).

Fata in fata cu toata presa, si cea prietena, si cea ostila, Laura Codruta Kovesi a trecut macar acest examen: cel al rezistentei active la ostilitate verbala fatisa. Stiam despre sefa DNA ca suporta oricum, relativ bine, si contrariul, adica linguselile sforaitoare (stiam din vremea in care Kovesi isi selecta cu atentie interlocutorii din presa, mergand doar in anumite locuri pentru a transmite anumite mesaje – si, in secundar, pentru a i se face frumos chip cioplit, croit dupa tiparul de laborator Zeita Anticoruptie).

Cine nu a trecut examenul? Din nefericire, chiar publicul (mai ales cel activ pe Facebook). Imediat dupa confruntarea Kovesi-jurnalisti, oamenii au inteles sa se urce pe baricade. Iar de acolo, de sus, Kovesi e fie o eroina neprihanita, ale carei metode si rezultate nu trebuie puse sub semnul intrebarii, mai ales acum, cand e pericolul injustitiei atat de mare; fie o catastrofa care serveste Sistemului si submineaza democratia noastra si asa fragila.

Sunt doua tabere ireconciliabile, care nu pot fi puse laolalta – dar care se afla, impreuna, la fel de departe de adevar. Realitatea e, ca intotdeauna, compusa din nuante – nu doar din alb si negru, precum in imaginea care ilustreaza acest articol. Sa cautam nuantele, deci! Fara ele, riscam mereu sa ne urcam pe baricade.

Si daca tot suntem aici. Stiti, poate, controversa legata de interventia lui Catalin Tolontan la respectiva conferinta de presa sustinuta de sefa DNA. Jurnalistului i s-a reprosat prestatia si, mai ales, i s-au reprosat intrebarile puse. Cu alte cuvinte, nu atat un om, cat o metoda a jurnalismului a fost pusa sub semnul intrebarii. Un ziarist poate avea o zi mai proasta, poate fi lipsit de inspiratie – dar in ultima instanta el pune intrebarile care i se par nimerite in slujba interesului public.

Nu poate exista delict de intrebare – si totusi, pe Facebook-ul nostru cel de toate zilele, el s-a inventat. Chiar de catre public. Lui Tolontan i s-a reprosat ca a incercat sa o puna in dificultate pe Laura Codruta Kovesi si sa gaseasca o fisura in raspunsurile ei. Am putea pune aici cateva semne de exclamatie – pentru a marca stupoarea ca suntem chiar in punctul acesta, in care discutam daca e bine sau nu ca un jurnalist sa puna intrebari, fie ele mai bune, mai proaste, mai contondente, mai de umplutura.

Nu mai punem semnele de exclamatie. Si le pune fiecare. Scriem doar atat: orice intrebare e mai mult, intotdeauna, ca nicio intrebare.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Ce inseamna pentru o femeie sa lucreze in afara? Cu ce vine la pachet sacrificiul facut pentru familie, copii? Cu ce vine la pachet dorinta de a munci pentru o viata mai buna? In unele cazuri, destul de multe, cu abuzuri.

Este una marocana prin care se lupta impotriva radicalizarii. Reteta este simpla si are doua ingrediente de baza – educatia si femeia. De ce femeia? Pentru ca are o capacitate mai buna decat barbatii sa atraga oamenii din comunitate si pentru ca are un acces mai bun la cei tineri.

Federer te cucereste cu jocul lui fenomenal. In joc sta carisma marelui artist care a revenit pe primul loc in tenisul masculin la aproape 37 de ani. E o bucurie sa-l urmaresti jucand. Urmariti-l caci in el veti gasi toata frumusetea tenisului.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Casa Golden, de Salman Rushdie. Polirom.

  • Un oras

Viena. Iarna.

  • Un spectacol care va fi

Melcul. La Teatrul Metropolis.

  • O emisiune

AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Sfintele interese politice ale BOR. Cazul Mitropolitului Streza

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.