Despre lumina cu care picteaza bunul Dumnezeu

Indragita noastra rubrica saptamanala, “Recomandarile Dela0.ro”, beneficiaza de o introducere pe care o efectuam, dupa un misterios algoritm al rotatiilor, fiecare dintre noi. Intamplarea face ca acela care o realizeaza astazi sa aiba o vedere viciata asupra realitatii imediate, dupa cateva zile petrecute sub pinii Romei.

0

Astfel, el face un apel la intelegere: a conceput acest scurt text in Cetatea Eterna, sub pinii Romei, sub un cer care arata, o data in plus, ca inainte de a fi Dumnezeu, Dumnezeu a fost pictorul luminii.

Din Italia, dragi cititori, viata, cu toate ale sale,  cu avionul acela disparut, cu Armata inca rosie a Moscovei, cu stupida galceava politica de la Bucuresti, galceava de gugustiuci, cu premierele teatrelor, cu succesele si insuccesele filmelor de cinema din toate valurile, cu tramvaiele prea mundane, cu intamplarile de peste zi si de peste noapte, cu insuportabilele sale saorme, cu toate acestea si inca altele, se indura mai usor. Da, chiar si Bucurestiul acesta, in care asa cum bine remarca Mihail Sebastian inca de acum sapte decenii, totul se pierde intre “aceleasi griji de croitorese”,  cu “aceeasi vizibila lipsa de sensibilitate”.

De la Roma, viata este nu doar suportabila, ci comporta chiar un atribut demult nefolosit: viata e frumoasa. Si, cand autorul acestor randuri gandeste acest gand, nonsalant, doi porumbei, unul gri, iar altul alb, bat din aripi inaltandu-se, ca si cum tocmai s-ar filma pe colina aceasta o secventa din “La Grande Bellezza”.

Iata si cateva recomandari numai bune de luat sub pinii Romei.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

Ce fac Elena Stancu si Cosmin Bumbut de cand au renuntat la joburi si s-au  mutat in rulota.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Cartea lui Dan Alexe

Dan Alexe, “Miros de roscata amara si alte povestiri scandaloase”, Humanitas, 2013. Demult n-am mai intalnit un autor roman atat de universal in obsesiile personale.

  • Cartea lui Mihai Radu

E in lectura mea romanul lui Mihai Radu, “Sebastian, ceilalti si-un caine”, Polirom, 2013. E bun, si nu asa cum spunea  poetul Florin Iaru la lansarea de la Clubul Taranului Roman, de la al doilea capitol. Nu. E bun de la prima fraza.

  • Piesa “Carpathian Garden”

Se joaca in Bucuresti “Carpathian Garden”, de Radu Iacoban, cu Radu Iacoban insusi si cu Tudor Istodor. Sa nu o ocoliti.

  • Papa de la Roma

Asa cum am remarcat, inca de la bunul inceput, e ceva cu acesta Papa. E ceva, caci iata:

  • Revista Newsweek, numarul curent

Din care am remarcat un foarte bun articol despre prostitutia dintr-un oras de pe granita dintre Franta si Germania si un altul despre invazia de catifea a rusilor, nepasatori in opulenta bogatiei lor, in Londra.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Scrisul

Catalin Tolontan scria recent despre cartea unui francez, Sylvain Tesson, tradusa la Polirom, care reconstituie calatoria unui grup de evadati din lagarele sovietice. Tesson merge din Siberia pana in India pentru a intelege din ce aliaje e facut omul si, nu mai putin, pentru a intelege din ce aliaje e facut el insusi. “Pasul omului e cel mai bun instrument pentru a masura imensitatea lumii”, scrie francezul. Are dreptate, dar nu pe de-a-ntregul.

Scriu aceste randuri in Timisoara, unde am demarat un proces de documentare care ma va purta pana la celalalt capat al Europei, in sudul Portugaliei, si inteleg tot mai mult ca nu doar pasul, ci si scrisul omului reuseste sa masoare – poate nu lungimea, dar cu siguranta adancimea lumii. Nu ma intelegeti gresit, n-am dimensiunea importantei acestui demers, dar o am totusi pe cea a efortului pe care il presupune. Poate ca traim, vorba unui poet sud-american, o epoca in care trandafirul a pierdut batalia cu motorul electric, dar cumva sufletul omenesc a continuat sa fie supus acelorasi nevoi: printre ele, aceea de a intelege si de a se intelege pe sine.

Daca as scrie o pledoarie pentru Dela0.ro, ea ar trebui sa contina toate aceste observatii. Si daca cititi aceste randuri, inseamna ca sunteti si voi in cautarea celorlalti, a lumii dimprejur si, nu mai putin, chiar a voastra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.