Doliu

Romania si-a ingropat saptamana trecuta ultimul monarh. A facut-o intr-o procesiune demna de un rege, pe care poporul (republican?) nu l-a socotit totusi demn sa si domneasca. Insa e ceva mai mult care dispare chiar acum sub ochii nostri: o lume imperfecta, dar tractata la un minim de valori europene.

0

Romania forteaza periculos iesirea din clubul statelor de drept – iesire care, daca se va produce intr-un final, se va face pe usa din spate deschisa de Comisia Iordache. Florin Iordache de la Caracal, da. Isi castiga si acest personaj un loc in istoria calailor statului nostru (care se vrea, din nou, cladit pe domnia faradelegii).

Modificarile pe repede-inainte ale legislatiei penale nu au luat pauza nici macar in conditii de doliu national.

Regele Mihai s-a stins la 96 de ani – si cat unii dintre cetatenii tarii treceau prin dreptul sicriului regal, ca sa aduca un ultim omagiu, Comisia Iordache gonea in viteza a sasea spre obiectivele anti-justitie ale coalitiei aflate la guvernare.

Ultimul drum al Majestatii sale a fost emotionant, dar a fost o emotie tarzie, care nu ne recupereaza totusi nici macar demnitatea. A fost o inmormantare demna de un Rege, de la un popor care nu l-a socotit demn sa si domneasca.

Dincolo de Romania, Estul european intreg cade din Uniune in poalele ideologice ale Rusiei. E o evolutie care nu mai poate fi mascata. Se vede si de pe Luna ca ne aflam la o cotitura a timpurilor – si se mai vede si ca ne jucam prost toate cartile.

In rest, tara noastra isi vede de-ale ei. Se ascut cutitele, vine Ignatul, vor fi sacrificati porcii pe intreg cuprinsul patriei, ne vom deda la toba si sorici. Iar cu burtile puse la adapost vom privi inspre 2018 cu optimism si credinta ca pe noi nu ne atinge nimic, ca suntem mai presus de tot. Merge si asa.

Anul centenarului? Ne pregatim cu grupuri statuare, concerte si serbari populare – cand nu suntem in stare sa avem o legislatie decenta, pe care sa n-o modifice dupa bunul plac tot felul de Comisii Iordache.

O suta de ani de la Marea Unire? Mai bine tragem o panza neagra peste Romania.

Acesta e adevaratul doliu national: tara e deja pe jumatate ingropata de inconstienta alesilor neamului. Si noi jucam veseli in marginea gropii, invartindu-ne pe al nostru vechi pamant.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Inca unul, evidentiat prin povestea lui Oliver, un barbat ce sufera de schizofrenie. Un text dur care ne arata ca nu stim sa facem preventie, ca nu stim sa tratam. Suntem insa specialisti la capitolul „intervenit prea tarziu”.

…care „umbla pe urmele istoriei”. Istoria a insemnat de data aceasta inmormantarea ultimului rege al Romaniei. Catre el oamenii au trimis scrisori de adio in care si-au pus regretele, deznadejdea si putina speranta.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Putina lumina

S-a mai facut, AICI.

  • Regele pe Calea Victoriei

AICI.

  • Un film

Noul episod din Star Wars. N-am ce spoilere sa va dau. Oricum toate Razboaiele sunt la fel. Doar ca acum nu mai e un proiect american, ci o franciza globala. Avem si asiatici eroi in noua poveste.

  • Un strigat de disperare

AICI.

  • Un spectacol

Sta sa ploua, de Lia Bugnar. La Green! Poate cel mai romantic si mai frumos loc in care inca se joaca teatru independent in Bucuresti.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Inca un an peste Dosarul Revolutiei

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.