Dragostea cu o „puma”. De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi ramas

„Ne transformam in barbatii pe care vrem sa ii luam de soti”, scria in anii ’70 jurnalista si feminista Gloria Steinem. La vremea respectiva, nimeni nu-si imagina cat de adevarate vor fi aceste cuvinte trei decenii mai tarziu, intr-un prezent in care optiunile femeilor iesite la „vanatoare” par din ce in ce mai limitate. Editorii revistei americane „The Atlantic” au concluzionat, anul trecut, ca plaja s-a ingustat atat de tare, incat femeilor le-a mai ramas de ales, astazi, intre doua categorii de barbati. Prima: playboy-ul, cu care stii ca nu va iesi nimic serios. A doua: ratatul, cu care n-ai vrea sa iesi nici macar la o intalnire.

Resemnate si ramase cam fara optiuni, multe femei aleg un partener mai tanar pe care sa-l „creasca” asa cum doresc. E insa viabila o relatie cu un el mai tanar? Sa convenim, totusi, ca nu exista retete si ca sunt posibile, in egala masura in astfel de relatii, si fericirea, si drama.

Uneori, vine tiptil prima, isi sadeste pe neasteptate toate radacinile, dupa care rasar ascutit spinii celei de-a doua. Exemple? In noiembrie, anul trecut, cuplul de vis al Hollywoodului – Demi Moore si Ashton Kutcher – se destrama dupa sase ani de casnicie. Actrita a decis sa divorteze de Kutcher dupa ce presa tabloida a relatat pe larg despre escapadele amoroase ale acestuia.

Cei doi erau casatoriti din 2005. Va mai amintiti de 2005? Traian Basescu abia gusta din luna de miere a primului sau mandat prezidential. Moore avea 43 de ani. Kutcher, 27. Desi nu formau singurul cuplu celebru in care diferenta de varsta era sesizabila, relatia Moore-Kutcher a fost printre cele mai mediatizate la vremea ei, mai ales dupa ce actorul a povestit ca avea camera tapetata cu postere cu Demi Moore, fiind de mic un fan inrait. Morala? Niciuna. Poate doar aceasta: problemele cu care s-au confruntat cei doi sunt adesea prezente si in lumea celor mai putini celebri.

Povesti cu actori deloc celebri

Revenind la predictia Gloriei Steinem, fara sa intelectualizam prea mult subiectul – de altfel, amplu discutat la bere si in spatiul virtual al Facebook-ului – hai sa „investigam” un pic dinamica relatiei cu un tip mai tanar. Si pentru ca povestile cu happy-end nu mai sunt la moda si nici nu ne mai plac – mai ales ca, probabil, nu credem in ele – sa zicem ca ne invitam prietenele sa ne spuna, pe scurt, cum a fost cu unul mai tanar si de ce n-a fost sa fie. Ca orice subiect frivol – oh!, noi, modernii, dragostea, viata, moartea – ideea ne va starni zambete chiar noua, creatorii ei. Incep eu!

Cristina mi-a spus ca ma transform intr-o „Carrie” de Romania. Ioana s-a amuzat teribil, iar Aurelia a zambit trist – rana unei dragoste ratate nu se inchisese inca si am mai venit si eu sa picur niste venin. Pe scurt, povestile lor suna cam asa: ne-am iubit cu pasiune, dar n-a durat. Si n-o fi fost varsta cauza, dar sigur a fost parte din ea. Desigur, tendinta mea de a minimaliza suferinta, drama, poate lacrimile varsate vine tot din apucatura moderna de a separa frivolul de restul lucrurilor. Teoretic e simpla decantarea asta. Practic…

Se duse. Cu bicicleta si pisica

Cristina face 29 de ani la finalul acestei luni si ironia relatiei dintre noi este ca amandoua purtam ochelari si apreciem barbatii intelectuali. In timp ce eu visez la avangardisti, dadaisti si urmuzieni, ea viseaza la romantici. Si poate fani ai lui Tudor Arghezi. „De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi ramas” e versul care o amuza si intristeaza in egala masura. Rade cu un ochi, plange cu altul, chiar as scrie asa daca asta ar fi o revista pentru femei!, stai!, chiar o scriu.

Adevarul e, dincolo de ironia noastra, ca despartirea de tipul caruia i-a dat inima timp de patru ani de zile, a fost „ca dracu”. Se intampla acum un an. Era tot martie si tot frig, va amintiti? Pe 8 martie 2011 ningea. La scurt timp dupa, iubitul Cristinei – cu patru ani mai tanar – se muta din garsoniera in care se consumase dragostea dintre ei si in care traiau, confortabil, cu obisnuinta. Cu tot cu pisica si bicicleta, glumeste ochelarista.

„A fost scenariul clasic. S-a plictisit, simtea ca relatia e prea serioasa si ca el nu vrea inca sa se aseze la casa lui. E si normal sa simti asa la 24 de ani, cat avea el anul trecut”, imi scrie pe chatul de Facebook, la o zi dupa ce dezbatusem amplu subiectul la cateva beri. Mama!, daca citesti si ai ajuns pana aici, afla ca berile erau fara alcool. De cate ori iesim prin oras imi place sa o tachinez aratandu-i baieti inmuguriti de 20 de ani si expunandu-i perspectiva viitorului ei emotional: ori un divortat, ori un fraier de 30 de ani, ori un de-asta sprintar sa-l cresti.

Pe urma, ne adancim in subiect si dezbatem: divortatul sigur o va plictisi, treizecistu’ s-ar putea sa poarte parul lung si cam nespalat, in timpul ce ala mic sigur va fi sprintar, simpatic si aranjat. Adesea ne distram brodand astfel de scenarii si incheindu-le cu concluzia ca n-avem cu cine sa facem copii in zilele noastre. Ea rade. Eu ii sugerez sa ii alegem de pe acum pe astia mici si sa-i crestem pana cand ajung asa cum vrem noi.

Avea doar 19 ani

Cu Aurelia cred ca am baut o singura data bere si sigur n-am vorbit despre barbati. Ne aflam la nunta unei prietene comune, in 2006, iar ea era intr-o relatie serioasa cu un baiat ce imi parea ca seamana cu un cantaret de hip-hop. Am pastrat legatura de-atunci si am consolidat-o virtual. Anul trecut m-a traznit – via prietena maritata – informatia ca se iubeste cu un baiat de doar 19 ani. Mi-am perpelit buricele degetelor pe tastatura de curiozitate. Am fiert. Am vrut sa aflu tot. Si totusi, n-am intrebat. Pana si curiozitatea olteneasca are o limita!, ar spune cu o concizie insinuanta colegii Vlad Stoicescu si Andrei Craciun. Da, n-am intrebat, m-am gandit doar daca o fi ca-n melodia aia care zice ca la 18 ani esti nebun, iubesti si nu ai bani.

Recent, Aurelia m-a lamurit ca, in mare, cam asa e si un an mai tarziu. La 19 ani, esti nebun si iubesti. Ea avea 28 si, pentru prima data, afla cum e sa primesti mai mult decat sa dai. Cine-a zis ca in dragoste totul e inegal, avea dreptate. La fel si cel care a zis ca nu-s reguli de urmat. Inteleptii anonimi la care ma refer stiau ei ce stiau. „A mers pentru ca mi-a hranit latura artistica si pentru ca mi-a oferit satisfactia ca formez pe cineva, ca imi pun amprenta asupra unui caracter. Si poate a mers pentru ca si el se dorea format”. Asta mi-a marturisit Aurelia in mediul virtual al Facebook-ului, iar eu am sorbit fiecare confesiune cu pofta celui care devoaleaza cel mai mare secret. Stiti, a fost ca intr-o poezie de W.H. Auden.

Si atunci ce n-a mers?

Din nou pe scurt – caci n-avem timp sa ne adancim in lectura, iar tema e desigur cea mai frivola dintre toate – va spun ce n-a mers. Mai intai au fost fluturasii aia rataciti in stomac, pe urma au coborat in genunchi si asa s-au tot plimbat prin corp, in cazul Cristinei vreo 2-3 ani, in cazul Aureliei vreo 4-5 luni. Mergeau peste tot insotite de falfairea lor discreta, mai ceva ca Remedios dintr-un „Veac de Singuratate”. Deci era dragoste, era si pasiune, sexul era excelent, ele se simteau apreciate. Despre ei n-as sti sa va spun prea multe. Insa, cu trecerea timpului, fluturii au urcat la creier. Si acolo s-a produs declicul.

„Lucrurile n-au mers pentru ca probabil aveam obiective diferite si ne aflam in etape diferite ale vietii. Nu ca as fi vrut eu sa ma casatoresc atunci, dar nici nu voiam sa stam asa cu anii. Iar pe el il terifia ideea unei casatorii. Cu mine s-a consumat prima relatie serioasa din viata lui”, mi-a explicat, formal, Cristina. Si daca tot am sansa sa scriu despre asta vreau sa va spun ca mie imi placea de ei (fostul ei iubit nu a vrut sa ii mentionez nici macar prenumele). Acum, insa, ca-i vad separat, ea imi place, pisica imi place, el nu-mi mai place.

Cristina rade cand spun asta si vine cu un pronostic de editor: „la ce tampenii debitez, cine naiba o sa citeasca?”. Chiar asa, cine naiba o sa citeasca, si eu ma gandesc la asta. Si la mama. De cate ori scriu ma gandesc la mama si la ce o sa mai afle despre mine din texte. Ultima data m-a certat ca am folosit cuvantul „coaie” intr-un titlu. Avea si n-avea dreptate.

Sa nu va imaginati ca mama iubitului Aureliei – acela de 19 ani – era altfel! A intrat in panica odata ce-a aflat cati ani are prietena fiului ei. Avea si n-avea dreptate. „Un calcul simplu justifica pe deplin opinia mamei. Si temerile ei”, imi pune Aurelia lucrurile in context, dandu-mi de inteles ca asta a contribuit la ruperea relatiei. Cateva randuri mai jos admite, insa, ca nu este singurul motiv pentru care lucrurile s-au blocat in toamna anului trecut, la sase luni de cand inflorise dragostea, ca ciresii primavara: si ei i-a fost teama de viitor.

„N-a mers pentru ca, din cauza povarei diferentei de varsta, in ciuda fluturasilor si a indragostelii care marcheaza orice inceput, am intrat in aceasta relatie cu franele puse. Mereu in garda. Mereu in anticiparea sfarsitului. Astfel, n-am putut sa fiu nicio clipa eliberata complet de orice tentativa de rationalizare a lucrurilor care se intamplau, sa ma las purtata de val si sa uit de mine”. Aurelia e serioasa si profunda cand vorbeste despre asta. Mi-o imaginez cum imi scrie cu batai scurte in tastatura despre povara corectitudinii deciziei care se facea prea grea pentru umerii ei mici si rotunzi. Nu pot sa-mi stapanesc un zambet. N-as zice ca e aceeasi cu adolescenta de 28 de ani care mearga mana in mana cu liceanul ei prin oras.

„Prezenta mea a rotunjit si a desavarsit prezenta lui. El a inflorit in mainile mele. Dar ce avea sa se intample daca eu n-as mai fi fost? Cum i-ar fi afectat absenta mea viitorul? M-am temut ca as fi putut cumva, fara voie, sa-i marchez in sens negativ devenirea, in momentul in care s-ar fi intamplat sa ma desprind. Nu te temi pentru asa ceva atunci cand ai de a face cu un barbat deja format”, imi scrie ea si eu redevin, pentru cateva secunde, grava.

Analiza SWOT

Noroc ca ma salveaza de la o posibila tristete telefonul Ioanei. Subiectul meu o distreaza tare. Are 32 de ani, e blonda si atragatoare. Si are un succes nebun la ceea ce ea numeste „de-astia mici”, sub 25 de ani. A si avut doua relatii cu tipi mai tineri si imi face rapid o analiza SWOT. La polul pozitiv se afla mai putine griji, o abordare mai lejera a vietii si un spirit tanar si dinamic ce garanteaza o relatie proaspata si o viata sexuala infloritoare. La polul negativ stau prioritatile, presiunile sociale si trecerea timpului. In viziunea ei, o relatie poate functiona si atunci cand partenerul este mai tanar, dar nu cu mai mult de patru ani, ca ar fi deja din alta generatie.

Rade. Are un ras proaspat, tonifiant. Imi deseneaza viitorul intr-o astfel de relatie: ea baba si ofilita, el tinerel, de ce nu?, poate chiar in floarea varstei, si cu privirea geana dupa fetiscane. Pe urma redevine serioasa si concluzioneaza: „trebuie sa iesim la agatat”. Si nu, zice ca nu exista retete, lucrurile pot fi sau nu minunate si pe termen lung cu un barbat mai tanar.

Pana sa „gugalesc” subiectul, Aurelia imi mai trimite cateva randuri din povestea ei. Da tusa finala tabloului meu: relatia cu un tip mai tanar functioneaza, sigur, dar numai daca cei doi sunt formati apriori relatiei. Simt nevoia sa-mi explice. Imi scrie asa: cand barbatul este in formare, diferenta de varsta poate fi o problema, chiar daca nu o simti in activitatile cotidiene. „Aha”, raspund, cu un ochi pe editia online a ziarului Cancan care scrie in detaliu, oau, uite mai mult de un paragraf!, despre parlamentara Oana Niculescu Mizil. Nepoata ceva mai celebrului Paul Niculescu Mizil spune ca o atrag barbatia si tandretea lui Marian Vanghelie, cu care e in mare amor de la final de 2011. Chicotesc.

Urmatoarele randuri, venite dintr-un alt oras al Romaniei, unde o Aurelie trista scrie si retraieste ce n-a fost sa fie cu un adolescent patimas, imi taie insa tot cheful. Simt un zambet stingher in coltul gurii. Aurelia imi vorbeste din nou despre provocarile pe care le scoate in scena diferenta de varsta, „iese transant si-si infige coltii in tine”. Si-atunci esti pierdut, imi zic. Ea nu mai scrie asta. S-a retras la culcare. E o noapte pe care o simt sangerand ca o rana, ca in melodiile irlandezilor de la U2, si gandurile mele invalmasite si pervertite de dragoste, ura, asteptari, proiectii si esecuri ma invadeaza. Ma smulg de pe marginea deprimarii ca sa dau un google. „Cougar”. „I’m feeling lucky”.

Povesti cu pume

Asa o fi zis si Vanghelie cand a inteles minunea numita motor de cautare care, la o adica, poate conjuga si verbe? Exclamatia mea vine dupa ce intru pe cougarlife.com, unde peste 2,3 milioane de oameni – domni si doamne – se cauta unii pe altii. Singurul criteriu de imperechere e asta: ele sunt, obligatoriu, mai in varsta decat ei.

Hollywood-ul, acest taram al magiei precare, al marketingului excesiv si al inutilitatilor colorate dar atat de dorite, le-a luat la misto mai intai. Le-a poreclit „cougars”. Adica pume, pe romaneste. Daca nu intelegeti nimic, cautati pe Google sa vedeti cum arata o puma.

Agresive poate, oarecum fioroase, dar foarte sigure pe ele, atletice si mereu la panda. Astea sa fie femeile care cauta compania domnilor mai tineri? Cert este ca aceste doamne care isi doresc companioni proaspeti ca varsta au atins un anumit nivel material, social, emotional si stiu foarte bine ce cauta. Desi totul pare ambalat in hartie lucioasa, ca la Hollywood, ati fi uimiti sa aflati cat de simpla e explicatia alegerii lor. De la Freud citire.

Unele dintre ele prefera barbati mai tineri dintr-un pur instinct matern accentuat, care poate sa puna un barbat mai tanar intr-o pozitie de partener rasfatat, mai ales daca el are un comportament care stimuleaza aceasta latura (si mai ales nu se simte amenintat de inteligenta partenerei). Iar femeile se pot simti importante si valoroase cand partenerul le solicita si le apreciaza experienta si gandirea, explica psihoterapeutul Catalina Constantin, completand ca multe aleg un partener mai tanar si pentru viata sexuala dinamica pe care le-o poate oferi.

„Cateodata femeile pot avea un succes social si material deosebit si sa priveasca barbatii mai tineri ca un bonus pe care si-l pot permite, care confirma pozitia lor de putere. Indiferent ca acest gen de abordare implica femeile sau barbatii, de multe ori poate avea o latura foarte amara: platesti un serviciu, un serviciu vei primi. Cat ai fi de bogat si puternic, sanatatea mentala presupune satisfacerea nevoii de afectiune si dragoste neconditionata. Asa ceva banii nu pot cumpara” , subliniaza psihoterapeutul.

Alteori, femeile pur si simplu sunt flatate de atentia si interesul unor barbati mai tineri, care le stimuleaza stima de sine si pe care ii pot recompensa cu afectiune, grija, loialitate si rasfat. In concluzie, insa, fericirea unui cuplu n-are a face cu varsta partenerilor, ci tine de prietenie, emotii sanatoase, proiecte comune orientate catre viitor si un mod adecvat si adaptat de a vedea viata lor impreuna, spune Catalina Constantin.

In spatele cortinei

Eu as mai avea de insailat ceva pe subiect, iata Vlad Stoicescu si Andrei Craciun!, oltencele n-au totusi nicio limita, dar prefer sa le dau cuvantul unor baieti. De fapt, asa cum se intampla mai tot timpul in lumea noastra in care ne transformam in barbatii pe care vrem sa-i luam de soti, ajung mastile masculine pentru a ordona caderea cortinei. Va las cu baietii care au iubit fete mai mari. Si cu Ana Blandiana, care stia si scria, inca din 1970, ca sufletul e ceva in noi care nu poate exista in afara.

PLUSURI SI MINUSURI

Ce zic baietii care au iubit fete mai mari

Paul, 24 de ani

>„Admit ca am relatii de calitate (si intime si de prietenie) mai degraba cu femei mai in varsta decat mine.Cred ca asta vine de la faptul ca eu caut relatii sanatoase, relatii in care sa existe concepte ca respect reciproc, conversatii evoluate, o anume relaxare si naturalete, lucruri care de multe ori, la varste mai mici, sunt inlocuite de instabilitate emotionala, imaturitate, superficialitate, lipsa manierelor, stangacii. Ma atrag femeile mai in varsta decat mine poate si pentru ca eu sunt in anumite privinte mai „old fashioned”.  Insa, riscul este ca asteptarile sa fie mari, ca ea sa se afle intr-o etapa mult prea diferita a vietii fata de tine, in care nevoile sa fie diferite (de exemplu casatoria) si sa apara o disonanta ridicata. Plus riscul plafonarii sau al unor crize care apar la anumite praguri de varsta din viata (30, 40 de ani) si teama ei ca vei fi curand atras de cineva mai tanar.”

Ovidiu, 22 de ani

>„Nu m-am gandit niciodata, sincer, de ce-mi plac femeile mai in varsta. Poate ca atunci cand maciuca te loveste in cap nu mai reactionezi, nu mai pui intrebari de acest fel.  Sau pentru ca daca iubesc o femeie mai in varsta sunt anti-natura? Riscul cel mai grav este, data fiind diferenta de varsta,  ca unul din cei doi s-ar putea sa sufere singur de reumatism la un moment dat.”

Andrei, 28 de ani

>„Ma atrag femeile mai in varsta nu neaparat pentru ca ar fi mai frumoase fizic, ci pentru ca debordeaza de armonie, de coerenta in gandire, au miscari mai fine, sunt mai elegante si mai discrete. Insa, sunt constient de riscurile care apar in astfel de relatii. Experienta lor sexuala este un plus. Dar tocmai pe baza ei te pot face un accesoriu.Sau isi pot pierde interesul daca esti prea pueril, sau va puteti trezi in etape diferite ale vietii, cand va doriti lucruri diferite.”

Cornel, 39 de ani

>„Am avut o iubita cu aproape patru ani mai mare – n-am stiut chestia asta decat dupa ce am inceput o relatie – banuiam asa ca ar putea fi mai mare, dar nu m-a deranjat deloc, era oricum in zona de confort personal din punctul de vedere al varstei. Astfel ca diferenta de varsta mi s-a parut sexi si am avut o relatie foarte misto timp de patru ani. Riscurile sunt cele pe care probabil le auzi de la parinti – tu cand o sa ai 45 de ani ea o sa fie batrana si o sa se vada – in realitate, e doar o prejudecata, venita din mentalitatile traditionaliste, suntem inca o societate aproape agricola in multe privinte.”

Dan, 32 de ani

>„Am avut doua experiente cu doamne mai in varsta. Una era cu trei ani mai mare (si relatia a durat patru ani), cealalta cu noua ani, iar relatia a durat sase luni. Nu stiam ca sunt mai mai in varsta ca mine, ambele pareau mult mai tinere. Asa ca nu stiu daca am prejudecati, in cazul in care as sti dinainte ca sunt mai mari. Important este sa ma simt atras de ele, sa fie inteligente si sa le placa nebunia mea. Riscurile cu femeile mai in varsta sunt ca stiu foarte bine ce vor si nu le prea poti face sa isi doreasca altceva. Imi plac relatiile care pot fi construite, imbunatatite, care sa lase loc de surprize. Partea buna este ca sexul e grozav, iar ele sunt generoase si curajoase. Partea rea: greu te ridici la pretentiile lor prestabilite.”