Δ Foto: Alexandru Dobre / Mediafax

În toamna anului 2016 Judecătoria Târgu Bujor, din județul Galați, condamnă un bărbat la trei ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor. Victima avea 11 ani, iar inculpatul era o rudă din partea mamei.

Tot în 2016 Judecătoria Ploiești condamnă un bărbat de 53 de ani, la cinci ani de închisoare, pentru act sexual cu un minor. Victima avea 12 ani.

La începutul lui 2017 Judecătoria Constanța schimbă încadrarea juridică în cazul unui medic homeopat trimis în judecată pentru că a violat două fete, de 11 și 13 ani. O schimbă în act sexual cu un minor.

În 2018, la Judecătoria Târgu Jiu, un bărbat este trimis în judecată pentru viol în formă continuată, dar ajunge condamnat la trei ani de închisoare pentru act sexual cu un minor. Tot la Judecătoria Târgu Jiu un profesor de 34 de ani care a abuzat sexual o elevă de 12 ani e judecat pentru aceeași infracțiune: act sexual cu un minor.

Alte și alte cazuri în care se judecă fapte de abuz sexual comise asupra copiilor trec chiar acum, în timp ce citiți aceste rânduri, cu această încadrare prin instanțele de judecată: act sexual cu un minor.

În multe din aceste cazuri, justiția română consideră că victime de 7, 9, 11 sau 13 ani și-au dat consimțământul pentru a întreține relații sexuale cu abuzatorii lor. Dacă nu există urme ale constrângerii fizice, care să dovedească faptul că victima s-a împotrivit, judecătorii tind să adopte o încadrare juridică fundamentată pe ideea că a existat o formă de consens între abuzat și abuzator.

Tendința se vede în statisticile Consiliului Superior al Magistraturii.

Două mii treizeci și șapte – acesta e numărul dosarelor ajunse, în ultimii cinci ani, în instanțele românești care privesc infracțiunea de act sexual cu un minor, arată date obținute de Dela0.ro. În aproape jumătate dintre ele, victimele au sub 15 ani. În aceeași perioadă, 355 de dosare de viol în care victima avea sub 16 ani au fost judecate.

Abuzurile sexuale (care implică minori sub 15 ani) presupus consimțite sunt de trei ori mai multe, în același interval de timp, decât cele produse prin constrângere. Acesta e, de cele mai multe ori, etalonul de judecată al justiției române în astfel de cazuri: dacă există urme ale constrângerii fizice, se încadrează la viol, dacă nu – la act sexual cu minor. În puține cazuri se iau în considerare factori secundari, precum posibilitatea existenței constrângerii psihice sau inabilitatea victimei de a înțelege în întregime consecințele deciziilor sale.

O privire în măruntaiele sistemului

Situația nu e deloc nouă pentru justiția română. Acest fel de dreptate strâmbă se rostogolește de la an la an în sentințe ale instanțelor de judecată. Statul român a fost condamnat în 2016 la CEDO pentru încălcarea obligației sale de a proteja legal împotriva tratamentelor degradante și de a urmări interesele superioare ale minorilor în aplicarea actelor de justiție.

Δ În cei 25 de ani de când România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului au ajuns la CEDO trei cauze care privesc infracțiuni la viața sexuală cu victime minore. Statul român le-a pierdut pe toate trei. | Foto: Wikipedia

Pe fondul condamnării, care s-a produs exact într-un caz (semnalat la CEDO) de viol încadrat ca act sexual cu un minor, statul și-a asumat un plan de acțiune. Acțiunea s-a concretizat prin cursuri de formare și simpozioane, dar a rămas în practică fără prea multe efecte.

În practică, instanțele românești continuă să încadreze cele mai multe fapte de abuz sexual comise asupra minorilor sub 14-15 ani ca act sexual cu un minor. Violul, ca variantă legală, este în doar unul din patru cazuri varianta procedurală aleasă de procurori sau de judecători în descrierea împrejurărilor supuse judecății.

Când a fost chemat să se apere la CEDO de acuzația că nu aplică un tratament legal corect în judecarea abuzurilor sexuale comise asupra minorilor cu vârste sub 14-15 ani, statul s-a prezentat cu o cazuistică extinsă a practicii sale judecătorești în materie.

Sunt 32 de sentințe date în cazuri de abuz sexual cu victime copii, între 2009 și 2013. Mai bine de o treime dintre ele consemnează fapta penală incriminată ca fiind actul sexual cu un minor. Judecătorii au considerat că fete cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani au consimțit să facă sex cu bărbați cu vârste cuprinse între 19 și 38 de ani – și atunci fapta nu a mai fost viol.

Cazul semnalat CEDO care a determinat condamnarea statului român în 2016 a fost prezentat pe larg de Libertatea, în ianuarie 2019.

Cazuistica extinsă adusă înaintea Curții de statul român – cu intenția de a se apăra! – nu a fost însă cercetată și relatată public – dar, mai ales, studiată în perspectiva măsurilor pe care România și le-a asumat după condamnare.

Dela0.ro se află în posesia celor 12 sentințe judecătorești din totalul de 32 prezentate de România la CEDO spre a proba că există o practică judiciară extinsă în încadrarea abuzurilor sexuale comise asupra unor copii ca fiind acte consimțite de minor. Cele 12 hotărâri fac referire la nouă cazuri judecate între 2009-2013.

Δ Cele 12 hotărâri transmise de către CEDO vin de la instanțe de fond din Mehedinți, Brașov, Șimleu Silvanei, Caracal, București.

Ele descriu cu minuțiozitate cum funcționează mașinăria de făcut dreptate a statului român.

Justiție la secret

Am discutat cu oameni din sistem – procurori, avocați, psihologi, asistenți sociali. Am cerut date de la instituții precum Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Public, Poliția Română, CEDO.

Și am identificat alte opt cazuri similare judecate în perioada 2016-2019 de instanțe naționale, care arată perpetuarea acelorași probleme identificate și semnalate de CEDO în 2016.

În acești trei ani instanțele din România au continuat să considere că fete de 12 ani se pot afla în situația de a fi de acord să întrețină relații sexuale cu bărbați de 53 de ani. În acești trei ani instanțele din România au continuat să schimbe încadrările din viol în act sexual cu un minor, fără să ia în calcul expertize medicale, vârsta fragedă a părții vătămate sau declarațiile acesteia. 

De ce e importantă privirea pe gaura cheii pe care ne-o oferă investigarea extinsă a unor astfel de cazuri penale? Răspunsul necesită o explicație extinsă.

Actul de justiție este unul transparent și public. Publicitatea sa (adică posibilitatea acordată fiecărui cetățean de a asista la desfășurarea unui proces) asigură, în doctrina juridică, inclusiv garanția unui control civil, deci și al presei, asupra modalității de îndeplinire a actului de justiție.

Există însă situații în care ușile instanțelor și coperțile dosarelor sunt închise pentru public. Cum ar fi cazurile care implică infracțiuni la viața sexuală în care părțile vătămate au sub 18 ani. Ce se întâmplă în astfel de procese rămâne strict între cei aflați în sala de judecată. 

Rareori faptele – și interpretarea lor – ajung în atenția publicului prin victime sau avocații părților. De cele mai multe ori vorbim însă de victime ce provin din medii vulnerabile: comunități sărace, părinți fără educație cu un statut social precar, părinți divorțați, violenți –  sau chiar din centrele de plasament ale statului.

În astfel de situații devine o chestiune de noroc ca părinții sau rudele victimelor să meargă până în pânzele albe pentru a-și găsi dreptatea. În astfel de situații părinții nu-și permit să plătească un avocat și, în cele mai multe cazuri, nu înțeleg subtilitățile juridice. În astfel de situații părțile vătămate nici nu se constituie în părți civile pentru a cere daune morale. Deși vătămați, extrem de puțini vor ieși public să vorbească despre neregulile dintr-un sistem judiciar care le spune că fiicele lor de 10, 11 sau 12 ani au consimțit să facă sex cu bărbații pe care îi acuză de viol. 

Însă publicul are dreptul să fie informat dacă un proces capital – al înfăptuirii justiției – ajunge să funcționeze viciat, încremenit în prejudecăți și poncife când judecă abuzuri sexuale asupra minorilor, construit să găsească nu atât dreptatea, cât mai ales dreptatea-cea-mai-la-îndemână.

Încadrări legislative

Pentru că în cele 12 hotărâri ajunse pe masa CEDO vorbim de fapte comise până în 2013 e nevoie să ne întoarcem la prevederile vechiului Cod penal .

Potrivit articolului 198 din acesta, actul sexual cu un minor era actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Fapta se pedepsea cu închisoare de la trei la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. 

Potrivit articolului 197 din același cod, violul era actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Fapta se pedepsea cu închisoare de la trei la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. În cazul în care victima nu a împlinit 14 ani pedeapsa era între 10 și 20 de ani. 

În Noul Cod Penal (intrat în vigoare în 2014) pedepsele pentru astfel de infracțiuni au fost micșorate. Actul sexual cu un minor între 13-15 ani se pedepsește cu închisoarea de la un an la cinci ani. Dacă minorul nu a împlinit 13 ani pedeapsa este între doi și șapte ani. În cazul violului în care victima nu a împlinit 16 ani pedeapsa este între cinci și 12 ani. 

În ciuda reducerii pedepselor, sistemele de reintegrare a deținuților și de probațiune funcționează cu aceleași sincope.

Partea vătămată a consimțit

Numele victimelor din cazurile inventariate de Dela0.ro nu sunt cele reale, pentru a le proteja identitatea. Faptele sunt consemnate, la virgulă, în rechizitoriile penale.

În octombrie 2009, o elevă în clasa a VI-a de 13 ani e abordată în drum spre școală de un tânăr de 21 de ani pe care-l cunoștea. Acesta îi spune să urce în mașină, Cristina refuză, însă bărbatul reușește să o tragă înăuntru. Blochează portierele și se deplasează spre râul din localitate. Aici îi trage hainele Cristinei încercând să o dezbrace și-i cere să întrețină relații sexuale. Cristina refuză, iar bărbatul începe să o lovească cu palma peste față. O amenință că dacă refuză să se mai vadă cu el în viitor le va spune părinților despre cele întâmplate la râu. 

La al treilea contact sexual refuzul Cristinei este din nou întâmpinat de lovituri cu palma. 

Potrivit raportului medico-legal, Cristina prezenta deflorare veche, contact sexual recent, dar și leziuni de violență produse prin lovire cu sau de corp dur ce puteau data de 12-48 de ore și care necesitau pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. 

Bărbatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de viol. Instanța, mai exact Tribunalul Mehedinți prin judecătoarea Mirela Daniela Nicolae, propune din oficiu schimbarea încadrării pe motiv că leziunile menționate în raportul medico – legal nu indică constrângerea. Este posibil ca ele să fi apărut pentru că actul sexual s-a petrecut în mașină, conchide judecătoarea.

De asemenea, susține instanța, declarațiile victimei sunt contradictorii – de unde rezultă că partea vătămată nu e sinceră. În cadrul audierilor Cristina declară că la primul contact sexual bărbatul nu i-a tras hainele de pe ea, ci doar a lovit-o când a refuzat să întrețină relații sexuale. Alte motive pentru care instanța consideră că nu poate să fie vorba de constrângere sunt următoarele: victima nu a spus nimic părinților după primul raport și a continuat să vorbească cu inculpatul. 

Drept urmare: 

Instanța apreciază că partea vătămată a consimțit la întreținerea raporturilor sexuale cu inculpatul în condițiile lipsei de maturitate psihică, sub imperiul impulsurilor necontrolate, al lipsei de rezistență morală și sub influența inculpatului care probabil, văzând faptul că părții vătămate îi e frică de părinți, i-a spus că dacă nu continuă relația cu el o spune acestora.  

Deși observațiile judecătoarei Mirela Daniela Nicolae de la Tribunalul Mehedinți indică faptul că bărbatul a șantajat-o pe Cristina, ceea ce reprezintă o formă de constrângere morală, instanța decide schimbarea încadrării din infracțiunea de viol în act sexual cu un minor și condamnarea inculpatului la trei ani de închisoare (plus daune în valoare de 5.000 de lei). 

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți face apel la Curtea de Apel Craiova pe motiv că s-a dispus schimbarea încadrării în mod nelegal. Parchetul susține în apel că nu poate să fie vorba de act sexual consimțit având în vedere că victima nu avea 15 ani și că a fost constrânsă să întrețină relații sexuale.

Curtea de Apel Craiova respinge însă apelul, consfințind că instanța de fond a apreciat corect: partea vătămată în vârstă de 13 ani a consimțit să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul, fără a fi probată constrângerea fizică sau morală.

Am transmis câteva întrebări judecătoarei Mirela Daniela Nicolae prin intermediul biroului de comunicare al Tribunalului Mehedinți. Întrebările nu au mai ajuns însă la destinatară întrucât și-a încetat activitatea în iunie 2016, când s-a pensionat la vârsta de 49 de ani. Între 2012 și 2014, Mirela Nicolae a fost președintele Secției penale din cadrul Tribunalului Mehedinți. 

Salarii generoase pentru judecători zgârciți (cu dreptatea)

Același Tribunal Mehedinți a emis sentințe cu schimbarea încadrării juridice în alte două dosare similare, de abuz sexual asupra unor minori.

În primul caz victima are 13 ani și inculpatul 23. Motivul pentru care judecătorul a decis schimbarea încadrării? Nu a fost stabilită concret starea de neputință a victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința. Vârsta, arată instanța, poate constitui un criteriu, dar nu unul suficient. Potrivit raportului medical adolescenta nu prezenta nicio leziune pe corp. Agresorul este condamnat la un an și șase luni de închisoare pentru act sexual cu un minor. 

În al doilea dosar victima are 11 ani și inculpatul 16. Instanța, prin judecătoarea Ionela Țamblac, decide schimbarea încadrării pentru că, din nou, raportul medico-legal nu indică că fata are vreo leziune pe corp. Fata de 11 ani nu a cerut ajutor, nu a țipat, ceea ce arată că nu a fost într-o stare de neputință, consideră instanța.

Băiatul de 16 ani este condamnat la un an și șase luni de închisoare pentru act sexual cu un minor.

În acest caz Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți face apel. Motivul – instanța de fond nu ar fi ținut seama de dezvoltarea psiho – intelectuală a victimei și de elementele ce au dus la săvârșirea faptei. Partea vătămată, arată procurorii, nu avea niciun fel de cunoștințe despre ce reprezintă în realitate acordul său. 

Apelul este însă respins. 

Judecătoarea Ionela Țamblac de la instanța de fond, care a decis că o fată de 11 ani a fost de acord să întrețină relații sexuale, s-a pensionat în 2016, la vârsta de 54 de ani.

Potrivit ultimelor declarații de avere depuse în anul 2015, ultimul de activitate, veniturile anuale ale judecătoarelor Mirela Daniela Nicolae și Ionela Țamblac au fost de 256.000 de lei, respectiv 242.000 de lei. 

Cine a fost primul, victima sau agresorul?

În Codul penal românesc minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Statul român consideră că nu există suficient discernământ înainte de împlinirea acestei vârste, pentru ca eventualul făptuitor sub 14 ani să înțeleagă consecințele acțiunilor sale.

E o prezumție absolută, adică nu există posibilitatea de a dovedi contrariul.

Și atunci, dacă acesta este tratamentul pentru cei care comit o faptă penală, de ce nu ar fi, în practică, aceeași abordare și pentru victimele minore ale unei infracțiuni, mai ales de natură sexuală?

Ar trebui să fie, iar aspectul că nu au spus nimănui despre ceea ce li s-a întâmplat nu ar mai trebui să fie luat în considerare 

, explică avocata Diana Hatneanu într-o discuție cu reporterul Dela0.ro

În cele trei cazuri de la Tribunalul Mehedinți victimele aveau 11 și 13 ani. L-am întrebat pe Alexandru Georgescu, procuror criminalist, fost șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dacă ideea consimțământului poate fi un argument juridic valabil.

Pentru procuror, în cazul unei vârste fragede a victimei, “infracțiunea de act sexual cu un minor își pierde sensul pentru că ne situăm în sfera violului”. 

Pentru avocata Diana Hatneanu vârsta fragedă a victimei poate să fie chiar motivul pentru care victima s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima voința, ceea ce reprezintă în sine o formă de constrângere morală. De asemenea, diferența mare de vârstă dintre victimă și inculpat poate să fie un indiciu că a existat o formă de constrângere morală.

Chiar și așa, conchide Hatneanu, constrângerea trebuie dovedită. 

Și pentru a demonstra constrângerea ar trebui să ne mutăm pe teritoriul inculpatului. Acțiunea penală, subliniază Hatneanu, e exercitată împotriva inculpatului, nu a victimei: “De aceea, mai ales în faza de urmărire penală, în cazul unui viol, ar trebui să se urmărească probarea aspectelor referitoare la comportamentul inculpatului, nu al persoanei vătămată”. 

Ori în cazurile prezentate lipsa constrângerii a fost justificată prin acțiunile victimei – nu a țipat, nu are leziuni pe corp, a continuat să se vadă cu inculpatul. 

Procurorul Georgescu sugerează că interpretăm constrângerea într-o manieră foarte rigidă, tradițională. Când de fapt lucrurile sunt ceva mai complicate. Constrângerea nu e doar fizică. Ea poate să însemne și manipularea victimei. “Degeaba vorbim că lipsesc leziunile, că nu a strigat după ajutor, că nu a spus părinților când metoda de constrângere e seducția”, exemplifică procurorul.

Poate ar trebui să redefinim zona aceasta, ne spun sursele consultate.

Ce înseamnă consimțământ. Și ce înseamnă constrângere.

Partea vătămată a acceptat manifestările afectuoase ale inculpatului

În perioada iulie 2010 – februarie 2011 un bărbat de 35 de ani o constrânge pe Sonia, o adolescentă de 14 ani, să întrețină cu el relații sexuale normale și orale. Bărbatul este arestat și trimis în judecată la Tribunalul Galați pentru viol. 

Bărbatul, agresiv fizic și verbal,  este concubinul mamei Soniei. Aceasta declară în instanță că fiica ei i-a povestit despre cele întâmplate, dar nu a băgat-o în seamă pentru că a considerat că Sonia vrea doar să o despartă de bărbat. 

Judecătoarea Raluca Zară nu e convinsă că Soniei îi era teamă de ce s-ar putea întâmpla dacă îl refuza pe bărbat, așa cum precizează actul de sesizare. De ce? Pentru că Sonia avea o largă libertate de acțiune și de mișcare, pentru că Sonia ajunsese la pubertate sexuală și întreținuse raporturi sexuale și cu alte persoane, pentru că nu mergea la școală. Drept urmare instanța schimbă încadrarea și-l condamnă pe bărbat la trei ani și șase luni de închisoare pentru act sexual cu minor. 

La apel, reprezentantul parchetului subliniază natura violentă a bărbatului care era agresiv atât cu mama victimei, cât și cu Sonia. În instanță ia cuvântul și consilierul juridic al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului, care explică că inclusiv tatăl  biologic era violent cu Sonia. “Atâta timp cât inculpatul săvârșea și el asupra fetei aceste violențe, aceasta a fost constrânsă”, declară consilierul. Cu toate acestea curtea dă dreptate instanței de fond.

Dela0.ro i-a transmis judecătoarei Raluca Zară câteva întrebări prin intermediul biroului de comunicare al Curții de Apel Galați, unde lucrează în prezent. Purtătorul de cuvânt ne-a comunicat că “în vederea transparenței activității judiciare, legăturile instanței cu mijloacele de comunicare în masă și cu publicul sunt asigurate de Biroul de informare și relații publice, în condițiile legii și nu prin exprimarea vreunui punct de vedere de către judecători”.

În plus, motivele pentru care un judecător a decis într-un fel sau altul în cadrul unui proces nu pot face obiectul unei solicitări de presă, ne-a indicat Curtea de Apel.

Nu și-au arătat disponibilitatea de a comenta

Maria îl cunoaște pe bărbat. Îl știe de doi ani de zile. Locuiesc în același cămin social. E atent cu ea. Îi dă bani fără niciun motiv, o ia în brațe. Când să iasă de la toaleta comună pentru toți locuitorii etajului patru dă nas în nas cu el. Bărbatul îi propune să intre în toaletă cu el. Maria nu refuză.

În timp ce-i dă pantaloni jos îi spune că o iubește, că e frumoasă. Ea nu strigă după ajutor și nu opune rezistență. Apoi, bărbatul, fără a folosi violența sau amenințări, o întoarce pe Maria cu spatele spre el, și ținând-o cu mâna de stomac întreține cu ea acte sexuale normale și anale timp de 30 de minute. 

Maria are 11 ani, bărbatul are 29. Cel din urmă e trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 pentru act sexual cu un minor în formă continuată. Scena descrisă mai sus se petrece de mai multe ori pe parcursul verii lui 2008. 

Instanța de fond, adică Judecătoria Sectorului 3 prin judecătoarea Alexandrina Crăciun, consideră că “din probele administrate nu rezultă că vârsta sau situația părții vătămate ar fi fost determinantă în obținerea consimțământului acesteia sau că inculpatul ar fi profitat în mod special de imaturitatea minorei, prezumată de lege”. 

Bărbatul e condamnat la patru ani și două luni de închisoare pentru act sexual cu un minor. 

Rămânem tot la Judecătoria Sectorului 3, dar schimbăm cazul. 

Timp de doi ani, între 2007 și 2009, un bărbat întreține relații sexuale normale și orale cu o fată de 12 ani (vârsta la primul contact sexual). Minora este prietena și colega de școală a fiicei inculpatului. În cei doi ani raporturile sexuale s-au consumat și în timp ce copiii bărbatului erau acasă. 

Pentru că din dosarul de urmărire penală rezultă că totul s-a petrecut cu acordul minorei de 12 ani, inculpatul e trimis în judecată pentru act sexual cu un minor în formă continuată. Judecătorul Mihai Georgel Geantă îl condamnă la cinci ani de închisoare pentru această infracțiune. 

Am încercat să luăm, prin intermediul instanței, legătură cu judecătorii Mihai Georgel Geantă și Alexandrina Crăciun, cei care au decis în cele două cazuri. Ni s-a răspuns sec: judecătorii “nu și-au arătat disponibilitatea de a comenta soluțiile pronunțate”.

"Minora avea cunoștințe, era dornică și curioasă"

O fată de 12 ani din Caracal este obligată să întrețină relații sexuale orale cu cinci tineri. Cei cinci sunt trimiși în judecată pentru act sexual cu un minor. Anul e 2008. Avocatul victimei cere schimbarea încadrării juridice în viol având în vedere vârsta acesteia. 

Judecătoria Caracal prin judecătorul Ion Bărbulescu a constatat că inculpații nu cunoșteau vârsta părții vătămate, iar “la felul cum arată din punct de vedere fizic și la felul cum se îmbrăca, aceștia au crezut tot timpul că partea vătămată are vârsta de 15-16 ani.“ Cum victima nu a răsturnat această prezumție, judecătorul a respins cererea avocatului de schimbare a încadrării, iar inculpații au fost condamnați pentru act sexual cu un minor, la patru ani de închisoare. 

Judecătorul Ion Bărbulescu s-a pensionat în decembrie 2009 la vârsta de 59 de ani. 

Tot pentru act sexual cu minor a fost trimis în judecată (în 2011) și condamnat (în 2012) de către Judecătoria Șimleu Silvanei un bărbat de 38 de ani. Partea vătămată avea 13 ani. 

Victima a declarat că a fost de acord să întrețină relații sexuale, dar că înainte de actul sexual în sine s-a răzgândit. Instanța a reținut că victima i-a spus inculpatului că are 16 ani pentru a se vedea cu ea.

Deși au existat suspiciuni legate de săvârșirea infracțiunii de viol, instanța a apreciat că, din probele administrate în cauză, chiar luând în considerare vârsta fragedă a minorei nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul a profitat de vârsta acesteia și că minora a fost în imposibilitatea de a se apăra sau a-și exprima voința.

Așa cum rezultă chiar din declarația părții vătămate, minora avea cunoștințe privitoare la viața sexuală, înțelegea ce i se poate întâmpla, era dornică și curioasă să-și înceapă viața sexuală. 

În acest caz a decis judecătoarea Daniela Aron Merfu. I-am transmis, de asemenea, câteva întrebări despre cazul judecat. Până la momentul publicării nu am primit un răspuns.

Umilirea victimei

Daniela Boșca este directorul executiv al Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), care a elaborat în ultimii doi ani ghiduri de interviu și audiere pentru victimele minore. 

Daniela Boșca susține că atunci când vine vorba de cazuri precum cele menționate există o problemă de procedură: nici Codul penal, nici Codul civil nu sunt corelate la legea protecției copilului. Ar trebui ca legea protecției copilului să dicteze și celelalte să se alinieze.

Ce propune FONPC este “o practică judiciară unitară în ceea ce privește abuzul asupra copiilor. Procurorii să abordeze cazurile de abuz cu circumstanțe agravante, iar judecătorii să condamne, menținând circumstanțele agravante, pentru interesul superior al copilului, indiferent de vârsta pe care o are”. 

Până la o practică unitară, însă, avem judecători care pun întrebări dezastruoase, crede Boșca. Judecători care nu conștientizează impactul pe care violul îl poate avea asupra unui copil. 

Nici avocata Diana Hatneanu nu înțelege atitudinea unor judecători. În practica dreptului nostru penal nu avem cultura protecției victimei, spune Hatneanu. În lipsa acesteia comportamentul victimei devine uneori cel judecat, nu al făptuitorului.

“<De ce nu s-a plâns victima imediat? Pentru că de fapt a consimțit!> În realitate, într-o cultură a protecției victimei, primul răspuns nu este acesta, ci cel care ia serios în considerare trauma suferită și efectele pe care le are asupra comportamentului victimei”, explică avocata.

M.G.C. împotriva României

Pe 13 iulie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului comunică Guvernului României că M.G.C. a depus o cerere împotriva statului român. Tânăra semnala că autoritățile și-au încălcat obligația de a o proteja de tratament inuman și degradant și de a-i proteja dreptul de a-i fi respectată viața privată, într-un proces ce implica o infracțiune la viața sexuală.

Δ Catrinel Brumar este agentul guvernamental care a reprezentat România la CEDO în cauza M.G.C. împotriva României. | Foto: Captură Juridice

Cu alte cuvinte, statul român ar fi încălcat articolele trei și opt din Convenția europeană a Drepturilor Omului.

M.G.C., tânăra care a depus cererea la CEDO, este și ea o fată în cazul căreia instanțe românești au decis că și-a dat acordul pentru sex cu un bărbat care avea de aproape cinci ori vârsta ei.

M.G.C. avea 11 ani când J.V., un bărbat de 52 de ani, a luat-o cu forța, a dus-o într-o cameră și a violat-o în timp ce o ținea la pământ. J.V. a fost judecat de Judecătoria Deva pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, nu viol, și a fost condamnat la trei ani de închisoare de instanța de fond. 

Judecătoarea Petronela Negrea Drucan a refuzat schimbarea încadrării în viol pentru că M.G.C. a continuat să meargă, după primul contact sexual, în curtea vecină, în loc să evite întâlnirile cu inculpatul, despre care știa că va fi acolo. În plus, judecă instanța, victima nu a spus nimic părinților. “Or, dacă raportul sexual ar fi avut loc prin constrângere sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, cu siguranță partea civilă nu ar fi continuat aceleași obiceiuri anterioare“, notează judecătoarea Drucan. 

La apel instanța decide schimbarea încadrării în viol și-l condamnă pe bărbat la patru ani de închisoare. Tribunalul Hunedoara subliniază că în dreptul român se prezumă lipsa totală a discernământului până la 14 ani. Drept urmare, până la 14 ani minorul nu poate exprima un consimțământ valabil, fiind în imposibilitatea de a-și exprima voința. 

Situația juridică a cazului e însă modificată din nou de instanța de recurs, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția pentru cauze cu minori și familie. Completul de judecată consideră că prezumția lipsei discernământului se aplică doar în cazul în care minorii care nu au împlinit 14 ani comit fapte penale. În cazul de față minora nu este făptuitor, ci parte vătămată.

Dincolo de acest aspect, Curtea mai reține și că inițiativa raporturilor sexuale ar fi fost de multe ori a minorei de 11 ani, care venea sumar îmbrăcată. Luând toate aceste lucruri în calcul, Curtea revine la decizia dată de instanța de fond – trei ani de închisoare pentru act sexual cu un minor.

CEDO a constatat că, în judecarea cauzei în care M.G.C. a fost parte vătămată, instanțelor le-au lipsit probele directe și nu au luat în calcul evaluarea psihiatrică a reclamantei, care arată că minora avea dificultăți la anticiparea consecințelor acțiunilor sale. Ca urmare a vârstei sale fragede, M.G.C. nu avea suficient discernământ.

În ciuda acestui raport psihiatric, instanțele au ales să construiască adevărul judiciar doar pe declarațiile inculpatului și ale martorilor apropiați inculpatului. O altă constatare pe care CEDO o face este legată de incapacitatea instanțelor de a avea în judecarea cauzei o abordare adaptată la copil.

Decizia CEDO a venit în primăvara lui 2016. Statul român era condamnat pentru încălcarea articolelor trei și opt din Convenție.

Avocatul părții vătămate a cerut revizuirea sentinței penale date de Judecătoria Deva. După ce s-a tot plimbat între Judecătoria Deva și Curtea de Apel Alba Iulia, revizuirea a rămas în sarcina instanței de fond. Dosarul se judecă și în momentul de față. 

I.C. împotriva României

În 2016 CEDO s-a mai pronunțat într-un caz judecat de instanțele din România pentru infracțiunea de act sexual cu un minor. Este vorba de cauza I.C. împotriva României. Reclamanta a invocat la Curte încălcarea articolului trei din Convenție. 

I.C. avea 14 ani când un grup de bărbați a luat-o cu forța de la un priveghi și dus-o într-o grădină, unde unul dintre ei a întreținut relații sexuale cu ea și un al doilea a încercat. Cei doi au fost judecați pentru act sexual cu un minor și tentativă de act sexual cu un minor.

Instanța de fond, adică Judecătoria Beiuș prin judecătoarea Ioana Miclo, le-a dat celor doi pedepse cu suspendare de un an și patru luni, respectiv un an. Judecătoarea și-a motivat decizia cu faptul că raportul medico – legal nu prezenta leziuni pe corpul victimei care ar fi putut indica că aceasta s-a opus actului sexual. În plus, nici nu a strigat după ajutor când au luat-o băieții. Luând toate aceste lucruri în calcul instanța a respins și daunele morale cerute de partea vătămată. 

La apel, Tribunalul Bihor a crescut pedepsele la trei ani și un an și șase luni și a stabilit daune morale de 2.000 de lei. 

Referitor la cauza I.C. împotriva României, CEDO arată că prima instanța a reconstituit evenimentele din acea seară doar pe baza declarațiilor date de inculpați și bărbații care mai erau în grupul respectiv. Nici măcar nu s-a luat în calcul cererea părții vătămate de a cerceta fapta ca viol. Un alt lucru pe care instanțele implicate nu l-au luat în calcul este diagnosticul pus victimei – ușoară dizabilitate intelectuală. 

Judecătorii nu au luat în considerare nici cele trei internări ale victimei la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie Oradea. Internările s-au făcut cu diagnosticul “reacție anxioasă la un factor de stres important”. Afecțiunile reținute în actele medicale – tulburări emoționale în urma unui episod de agresiune fizică, dispoziție tristă, plâns facil, retragere socială.

Dela0.ro a trimis întrebări judecătoarelor Petronela Negrea și Ioana Miclo. Purtătorul de cuvânt al Tribunalului Hunedoara, unde se află acum judecătoarea Negrea, ne-a comunicat că nu va transmite întrebările pentru că ele nu se încadrează în prevederile legale. De la Tribunalul Oradea, unde se află acum judecătoarea Miclo, nu am primit niciun răspuns până la momentul publicării. 

Planul de hârtie

După deciziile CEDO în cele două cauze, România a intrat într-un proces de supraveghere pentru incapacitatea de a dezvolta o practică judiciară consacrată și uniformă în legătură cu noțiunea de consimțământ pentru a face o deosebire clară între cazurile de viol și cele de act sexual cu un minor. În decembrie 2016 Guvernul României a trimis către Cabinetul de miniștri al Consiliului Europei un plan de acțiune. 

Δ Click pe imagine pentru conținul integral al planului de acțiune.

În trei pagini de text, agentul guvernamental informează că cele două decizii au fost traduse în limba română, iar cea din cazul M.G.C. chiar și publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, asigură statul român, au fost transmise informări către instanțe, CSM, Poliția Română, INM și Ministerul Public. Ultimelor trei agentul le-a solicitat să organizeze sesiuni de formare profesională. 

În planul de acțiune înaintat, România se laudă și cu un seminar organizat în iunie 2016 de INM – „Lucrul cu categoriile vulnerabile sau aflate în situații vulnerabile – copii, vârstnici, persoane cu dizabilități, persoane instituționalizate sau alte categorii de persoane”. Deciziile în cele două dosare deschise împotriva României au devenit definitive pe 15 iunie, respectiv 24 august. 

La capitolul măsuri luate, România încadrează și publicarea Noilor Coduri din 2014, deși acestea nu au nicio legătură cu problemele ridicate de CEDO în 2016. 

Pe finalul planului de acțiune statul român se angajează să revină în noiembrie 2017 cu o nouă raportare. Purtătorul de cuvânt al Consiliul Europei a declarat pentru Dela0.ro că România nu a mai trimis nicio raportare după planul de acțiune din decembrie 2016, deși se află în continuare sub supraveghere. 

INM și Ministerul Public au confirmat, în corespondențe electronice purtate cu Dela0.ro, organizarea unor cursuri de formare. Ministerul Public a organizat șapte seminarii care au avut ca temă principală gestionarea cazurilor în care victimele violului sunt minori.

INM, la rândul său, a pregătit în perioada 2016-2019 prin activitățile de formare 67 de judecători și 96 de procurori pe teme legate de infracțiunile la viața sexuală în care victimele sunt minore. 

Solicitat cu o serie de informații, Inspectoratul General al Poliției Române i-a transmis reporterului Dela0.ro că instituția organizează două stagii de pregătire în care abordează și teme privind instrumentalizarea cazurilor cu minori.

Iar în planurile de formare profesională pentru anul 2019-2020 vor fi incluse următoarele teme – Aspecte practice privind audierea minorilor și Acordarea drepturilor persoanelor private de libertate. Aspecte precum – actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale – sunt abordate anual în cadrul cursului de schimbarea a specialității, adică pentru cei ce vor să facă investigații criminale, asigură IGPR.

Dincolo de răspunsurile primite, am vrut să vedem ce se întâmplă – la capătul cursurilor de pregătire – în instanțe, acolo unde se administrează efectiv actul de justiție.

Am identificat în cursul documentării alte opt cazuri judecate între 2016 și 2019 în care problemele semnalate de CEDO continuă să existe. Planul de acțiune al statului român a rămas pe hârtie.

Nedreptatea în formă continuată

În octombrie 2016, Judecătoria Târgu Bujor prin judecătoarea Roxana Lucia Mahu condamnă un bărbat la trei ani de închisoare pentru act sexual cu un minor. Victima avea 11 ani, iar inculpatul era o rudă din partea mamei.

Potrivit rechizitoriului, “inculpatul şi persoana vătămată s-au aşezat pe pătură, inculpatul începând să o mângâie şi să o sărute pe minoră. Când a început să o dezbrace, minora l-a împins, însă întrucât inculpatul a continuat să o mângâie şi să o sărute, minora nu s-a opus, nu i-a cerut acestuia să înceteze sau să o ducă acasă, în cele din urmă întreţinând un raport sexual normal, inculpatul ejaculând pe pătură. Ulterior i-a solicitat să-i facă sex oral, minora refuzând, iar inculpatul nu a mai insistat în acest sens”.

La apel, Curtea de Apel Galați a decis ca pedeapsa de trei ani să fie cu suspendare.

În teorie, România aplica deja planul de acțiune prezentat după condamnarea la CEDO.

Tot în 2016, Judecătoria Ploiești condamnă un bărbat de 53 de ani la cinci ani de închisoare pentru act sexual cu un minor. Victima avea 12 ani. Inculpatul i-a făcut poze nud pe care le păstra în telefon. Instanța reține că acestea erau folosite de către inculpat în șantajarea minorei și determinarea acesteia de a întreține relații sexuale pentru a evita denigrarea ei în fața cunoscuților.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică, persoana vătămată prezenta “tulburare de adaptare socio-familială, episod depresiv de intensitate medie, situatie parentală atipică și antecedente de abuz sexual. Starea minorei ar putea fi cauzată de abuzul sexual într-un context socio-familial (lipsa mamaie, lipsa de atenție a tatălui). Minora necesită tratament psihotrop și consiliere psihologică pe o perioada determinată de evoluția tulburării”. Cu toate acestea inculpatul a fost trimis în judecată pentru act sexual cu un minor. Nicio clipă nu s-a pus problema violului. 

În 2017 Judecătoria Constanța schimbă încadrarea din viol în act sexual cu un minor în cazul unui tânăr care își violase sora vitregă de 12 ani. Face acest lucru deși victima declară că era legată în timpul actelor sexuale și că tânărul umbla mereu cu un cuțit la el. Curtea de Apel Constanța desființează sentința instanței și cere rejudecarea cauzei. 

Tot Judecătoria Constanța, la începutul aceluiași an, schimbă încadrarea juridică din viol în act sexual cu un minor în cazul unui medic homeopat trimis în judecată pentru că violase două fete, de 11 și 13 ani. Potrivit rechizitoriului, acesta a întreținut acte sexuale orale cu fetele și le-a penetrat parțial cu degetul în vagin. Instanța de fond l-a condamnat la patru ani și două luni de închisoare.

Curtea de Apel Constanța desființează în parte sentința instanței de fond, rejudecă cauza și decide revenirea la infracțiunea de viol. Pentru viol medicul este condamnat la 11 ani și patru luni de închisoare. 

În ambele cazuri de la Judecătoria Constanța magistratul care a schimbat încadrarea din viol în act sexual cu un minor este Alexandru Arhip. În primăvara lui 2017 el a fost suspendat timp de trei luni de către CSM. Judecătorul a ajuns în atenția Inspecției Judiciare după ce a cerut audierea unor copii cu vârste cuprinse între trei și șase ani, în cazul cunoscut sub numele de “Grădinița Groazei”. În 2018 Arhip a fost mutat de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Galați. 

Schimbare de încadrarea am găsit și la Judecătoria Târgu Jiu în 2018, unde un bărbat trimis în judecată pentru viol în formă continuată este condamnat la trei ani de închisoare pentru act sexual cu un minor. Schimbarea a fost făcută de judecătorul Sorin Pătrulescu.

Tot la Judecătoria Târgu Jiu, un profesor de 34 de ani care a întreținut relații sexuale cu o elevă de 12 ani e judecat pentru act sexual cu un minor. Nicio clipă judecătoarea Raluca Elena Preda nu a pus problema violului.

Tot pentru act sexual cu un minor este condamnat la trei ani de închisoare un bărbat care a întreținut relații sexuale cu fiica vitregă în vârstă de 12 ani. Sentința o dă Judecătoria Bicaz prin judecătoarea Rodica Andrieș

Vorbim în toate aceste cazuri de minori vulnerabili, expuși, neprotejați situații de care agresorii profită – dar pe care instanțele refuză să le ia în considerare.

Un caz aparte îl reprezintă minorii aflați în grija statului.

Este cazul unei fete de 13 ani, provenită dintr-un mediu dezavantajat, cu o mamă care a obligat-o să se prostitueze. Într-un final fata, ajunsă într-un centru de plasament, a fost preluată de trei proxeneți. Au fost judecați și condamnați în 2017 la patru ani de închisoare. Organele de presă locale și centrale s-au arătat surprinse că bărbații trebuie să-i plătească “prostituatei” daune morale.

Presa a preluat practic discursul instanței și a considerat că o fată de 13 ani consimte să se prostitueze. În perioada în care fata a fost pusă de cei trei bărbați să se prostitueze tutorele ei era statul.

În apărarea sa tot ce a avut de spus statul a fost că fata fugea mereu din centrul de plasament. 

O unitate de parchet cum nu mai e alta

Avem o problemă de mentalitate, crede procurorul Alexandru Georgescu. Una potrivit căreia victima e de vină, victima a provocat, victima a inițiat. O societate cu o astfel de judecată devine tolerantă față de fapte precum violul.

Și o societate tolerantă “se reflectă inclusiv în procesul de elaborare a legilor. Infracțiunile acestea sunt foarte jos și niciodată nu au fost tratate cu maximă seriozitate. La nivel legislativ nu s-a preocupat nimeni să ducă zona aceasta la un nivel de specializare”, declară procurorul. 

Dacă sunt lăsate în competența unităților de poliție care în mod normal se ocupă de infracționalitatea măruntă, aceste fapte se pierd în mulțime. Nu există acolo, în principiu, nici personal specializat, nici mijloacele necesare unei intervenții rapide și eficiente

La București, de exemplu, în cadrul Serviciului Omoruri de la Poliția Capitalei există un birou pentru infracțiunile la viața sexuală. “Ne-au trebuit ani de zile să reușim să facem ceva ce părea de la bun început evident. Dacă avem oameni specializați care investighează omoruri, ar trebui avem aceeași situație și pentru viol”, povestește Georgescu.

La o formă de specializare a aspirat și statul atunci când a fost creat Tribunalul pentru minori și familie de la Brașov în 2004, apoi – la un an distanță – Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori. Sunt singurele unități specializate la nivel de țară. 

Parchetul funcționează într-o clădire relativ nouă, la etajul trei. Într-unul din birouri l-am găsit pe șeful instituției, prim procurorul Vlad Teodorescu.

Δ Lângă biroul procurorului Teodorescu este camera pentru audierea minorilor pe ai căror pereți sunt pictate tot felul de imagini. Aici audierea minorului se face obligatoriu în prezența avocatului, psihologului, părinților.

Momentan sunt doar doi procurori în organigrama unității. Colegul se ocupă mai mult de cazurile de adopție, ceea ce înseamnă că anchetele de urmărire penală îi revin lui. Toate. De fapt, nu chiar toate.

Din lipsă de personal, Parchetul se ocupă doar de cazurile de omor care implică minori și, în limita posibilităților, poate prelua alte cazuri cu victime minore, cum ar fi violul. Dar la preluare, ancheta nu mai este făcută de procurorul Teodorescu, precum în cazurile de omor, ci de poliție. În cazurile preluate Teodorescu are rol de coordonare. 

Statut de preluate au și cele 95 de cazuri de act sexual cu un minor pe care Parchetul specializat de la Brașov le-a luat de la parchetele locale (din județ) anul acesta.

La nivelul județului Brașov au fost în 2019, potrivit lui Teodorescu, în jur de 600 de cazuri care au implicat minori. Parchetul s-a putut ocupa de 140. Dintre acestea în jur de 130 au fost preluate.

Problema lipsei acute de personal a fost transmisă către Ministerul Justiției. La vremea respectivă erau trei procurori. Acum mai sunt doar doi. Ar fi nevoie de cinci sau șase.

Justiția judecătorilor pentru copii

Parchetul brașovean funcționează pe lângă un Tribunal pentru minori. Pe hârtie, instanța este una specializată. Cu toate acestea judecători ai acestui tribunal au decis în două cazuri schimbarea încadrării din viol în act sexual cu minor.

Este vorba de o minoră în vârstă de 14 ani care l-a acuzat pe un tânăr de viol. Inițial inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de act sexual cu un minor la Judecătoria Brașov.

Instanța a decis însă schimbarea încadrării în viol având în vedere vârsta minorei, faptul că inculpatul a premeditat fapta, dar și raportul medico-legal. Acesta indica “deflorare completă recentă și o leziune traumatică la nivelul vestibulului vaginal ce poate data din noaptea faptei. S-a constatat că leziunile s-au putut produce prin introducerea forțată în vagin a unui corp dur, alungit posibil ca urmare a unui act sexual forțat”.

Victima a avut nevoie 8-9 zile de îngrijiri medicale. 

După schimbarea încadrării, Judecătoria Brașov a trimis cauza către Tribunalul pentru minori. Aici însă instanța specializată a considerat că nu se poate vorbi de constrângere pentru că victima a acceptat manifestările afectuoase ale inculpatului, nu a spus ce s-a întâmplat decât la insistențele mamei.

Din declarațiile adolescentei nu reiese că ar fi suferit un șoc care să o împiedice să spună ce a pățit, judecă instanța. Care a dispus schimbarea încadrării faptei și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov. Pentru act sexual cu un minor. 

Rămânem tot la Tribunalul pentru minori din Brașov pentru un alt dosar în care instanța a decis schimbarea încadrării din viol în corupere sexuală. S-a întâmplat într-un caz în care un educator a fost trimis în judecată pentru că violase șase băieți dintr-un centru de plasament. Victimele aveau vârste cuprinse între 7 și 14 ani.

Ancheta a fost realizată de DIICOT Brașov, care l-a arestat pe bărbatul de 40 de ani pentru viol, pornografie infantilă și agresiune sexuală.

Tribunalul specializat l-a condamnat însă pe bărbat în 2016 pentru corupere sexuală și pornografie infantilă. Sentința: nouă ani de închisoare.

Judecătoarea care  a decis schimbarea încadrării din viol în act sexual cu un minor este Alina Nicoleta Pădurariu. Între 2013 și 2016 a ocupat chiar funcția de președinte al Tribunalului pentru minori și familie Brașov. 

Am încercat să aflăm de ce instanța a decis schimbarea încadrării. De la DIICOT Brașov nu am primit decât confirmarea că a fost viol, așa cum a arătat ancheta.

Fostul director DGASPC Brașov, Gheorghe Durnă, își amintește că avocatul inculpatului ar fi susținut că acesta nu poate întreține relații sexuale. Ar fi adus în acest sens un raport medical. Tot fostul director își mai amintește și că minorii au povestit că educatorul nu s-a limitat doar la atingeri, ci i-a și penetrat cu degetul.

Tribunalul pentru minori Brașov a refuzat solicitarea Dela0.ro de a ne pune la dispoziție hotărârea judecătorească în cauză. Motivul: e vorba de un proces cu minori, judecat în ședință nepublică, ale cărui acte nu pot fi consultate nici măcar în arhivă. 

Cei șase băieți din cazul de abuz de la Brașov ar fi trebuit să primească daune materiale, atât de la DGASPC (tutorele lor legal), cât și de la inculpat. Până astăzi nu a fost făcută nicio plată către victime. Au rămas doar cu sentința de corupere sexuală.

Direcția de Asistență Socială susține că în sentința Curții de Apel Brașov din aprilie 2018 nu sunt mențiuni cu privire la termenul în care ar trebui achitate daunele.

Una dintre sursele intervievate în cursul documentării Dela0.ro ne-a explicat că agresorii sexuali sunt, de regulă, infractori în serie. E o formă strâmbă de dreptate ca astfel de fapte comise asupra copiilor să fie sistematic încadrate ca act sexual cu un minor – dar e, mai ales, o invitație la alte și alte fapte de viol.

Iar alte și alte instanțe, prin judecători, le vor încadra ca acte sexuale consimțite, pentru că victima cu vârsta sub 14 ani nu a strigat după ajutor, nu s-a opus, nu are semne pe corp, se îmbracă sumar și nu le-a spus imediat părinților.

__________

Documentarea acestui articol a fost finanțată de Fundația Open Society Institute în cadrul proiectului „Making women’s voices be heard! Community organizing and advocacy for women’s safety”.

7 COMENTARII

  1. Deci numai constrangerea fizica „se pune”?? Manipularea si abuzul psihologic, sadirea sentimentelor de vinovatie si rusine in victima pentru a nu raporta incidentele nu se iau in considerare si nu constituie sunt o infractiune?? Socul cauzat de asemenea incidente nu pot duce cumva la inconsistenta in declaratii, apropo de victimele care nu au fost crezute sau care au parut a-si schimba declaratiile?? Vorbim despre niste COPII!! Ce consimtamant sa dea un copil de 7, 11 sau chiar 13 ani? V-ati prostit cu totii? Credeti ca la varsta aia ai habar de posibilele consecinte si implicatiile unei asemenea forme de intimitate? Atunci de ce nu-i lasam sa conduca, bea si voteze de la 7, 11, 13 ani, daca tot pot lua decizii atat de competente in privinta propriului corp?
    Treziti-va!!
    Luati masuri serioase impotriva celor care comit asemenea atrocitati, poate asa ii descurajati. E mai usor sa dai insa vina pe victima pentru felul in care se imbraca, poarta, umbla, nu? Dar ce ne facem cu victimele abuzate de membrii ai familiei?? Sunteti constienti ca majoritatea violatorilor isi cunosc victimele dinainte??? Si ca actul in sine are prea putin de-a face cu sexualitatea si mai mult cu exercitarea unei forme barbare si arhaice de dominanta si cam atat??? Deci cum e cu acel consimtamant?

  2. In cazul copiilor mici când agresorul este membru al familiei nici nu se ajunge în instanță, politia închide ochii și copii rămân lipsiți de orice apărare. Eu am făcut reclamație pentru că soțul meu (cu care sunt în divorț în instanță de 2 ani) și-a abuzat fiica din cealaltă căsnicie care avea între 4-6 ani, eu trăiesc un calvar pentru că nu mi-am ținut gura iar pe el nu îl întreabă nimeni nimic deși la secție sunt 5 plângeri…

  3. abuzatorii acestia nu ar trebui numiti pedofili?
    Condamnatii, care comit fapte grave nu ar trebui fie aratati comunitatii pentru a sti de ce sa se fereasca?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.