Dupa alegeri

Daca, vazand harta electorala a Romaniei la acest inceput de saptamana, v-ati cutremurat ca inaintea unei grozavii nemaiauzite, inseamna ca nu cunoasteti mai deloc tara in care traiti. N-ati vazut-o, n-ati calcat-o, n-ati auzit-o. Victoria zdrobitoare a Partidului Social Democrat e un fapt implinit. Ii dedicam cateva randuri, la rece.

0

Facebook e un mediu bun de comunicare si conectare, dar e si un izolator perfect, o „condamnare” la traiul in rezervatie, acolo unde vezi – strict controlat – doar animalele care iti sunt cunoscute. Prea multi dintre tinerii adulti au cazut in capcana micului lor cerc de Facebook.

Lumea e totusi ceva mai larga de cateva sute / mii de like-uri si share-uri, asa ca Partidul Social Democrat a castigat 36 de judete la acest scrutin parlamentar, reusind o performanta rara: sa-si pastreze nu doar scorul traditional (undeva in jur de 35%), ci si sa smulga alte 7-10 procente pe fondul debilitatii PNL.

Nu exista alt cuvant in dictionar care sa califice mai nimerit anti-performanta bifata de liberali. Debilitate, asadar. Un mamut politic rezultat dupa fuziunea a doua partide care strangeau, separat, cat face Marele astazi, PNL-ul a ajuns sub bagheta magica a doamnei Alina Gorghiu de-o irelevanta atotstapanitoare. Esuat la 20%, marele PNL e de fapt si mai mic. Daca alipirea de imaginea lui Dacian Ciolos le-a mai adus cateva procente, partidul e de fapt si mai jos, pe la 13-15%.

Sa ne miram? Sa nu ne miram. Luati ca reper doar alegerile locale din vara, cand invazia de propuneri liberale pentru Primaria Bucuresti a reusit sa nauceasca in asemenea hal incat nu stiai sigur, in cabina de vot fiind, daca nu cumva executivul bicefal Blaga-Gorghiu schimbase iar candidatul cu trei minute inainte de tiparirea buletinelor.

„Simbolul” Marian Munteanu abia strange un procent la nivel national cu Alianta Noastra, dar PNL defila cu el in primavara pe post de Salvator. Ce asteptari sa ai de la un partid – orice partid – care se supune, in ciuda tuturor evidentelor, la ridicolul de a cere imperativ „probe” pentru stabilirea reflexelor anti-democratice ale lui Marian Munteanu? Zambim si-acum ironic la gandul ca am strans aceste probe, la Dela0.ro, in trei ore.

Acesta e partidul de la care v-ati asteptat sa se organizeze eficient impotriva PSD? In conditiile sale actuale, Partidul National Liberal este totusi – la acest prag de 20% – mult peste conditia sa.

In peisajul acesta structurat fundamental de un partid, PSD, care stie de doua decenii si jumatate sa-si conserve bazinul electoral, si un alt partid, PNL, care nu mai stie nici macar care e publicul caruia i se adreseaza, si-au facut loc cei de la Uniunea Salvati Romania.

Scorul lor, de 9%, e o minune electorala. Sa n-ai nici o mie de membri, dar sa te voteze sute de mii de oameni e o reusita, din orice unghi am privi; dar e si mai mult de atat. E un semn ca s-au coagulat niste energii in mediile urbane universitare – Uniunea a luat 25% in Bucuresti, si procente bune (peste 10%) in Cluj, Iasi, Timisoara, Brasov si Sibiu. N-a luat insa aproape nimic in Harghita si Covasna, si foarte putin in Botosani, Calarasi, Mehedinti, Olt, Gorj, Bihor sau Satu-Mare.

Mult mai mult decat PNL, USR e stindardul post-Colectiv. Nu-i o lauda, ci o simpla constatare a perceptiilor sociale. O sa fie bine (doar) cu ei? Inca nu se poate raspunde, pentru ca n-avem dimensiunea reala a capacitatii USR de a functiona ca forta de opozitie. Nu stim, la drept vorbind, ce le poate pielea in batalia politica parlamentara. Au, momentan, un entuziasm consistent in dreptul procentului electoral reclamat, dar nu pasiunea exaltata ii va ajuta sa supravietuiasca pe baricadele opozitiei.

Politica e totusi un joc de reguli, automatisme, chichite. Inveti de zece ori, de o suta de ori, de o mie de ori sa faci aceeasi fandare pana cand ea devine parte din miscarea naturala a organismului. USR abia incepe sa treaca prin acest antrenament. Nu-i sigur ca-l va absolvi. Se nadajduieste.

Constelatia primilor trei e intregita de partidele-de-autor ALDE si PMP, care fac si ele un 5-6% aproape exclusiv pe spatele liderilor Tariceanu si Basescu. Cam aici e plafonul fostului premier si al fostului presedinte. Se vor scalda in zona asta electorala de-acum inainte, oricate tumbe electorale ar mai face. Nu e nici bine, nici rau. E asa cum e. La disparitia lor, ALDE si PMP vor disparea intr-o clipita, ca PRM-ul lui Vadim Tudor.

Rupti si ei din struto-camila PDL-PNL, Basescu si Tariceanu au „mancat”, practic, din electoratul liberalilor. Toti impreuna ar fi dus dreapta la 32%, nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar totusi 32, nu 20,5 – 6 – 5,5. E doar un calcul imaginar, pentru ca diferentele intre factiuni sunt mult prea mari ca sa fi iesit ceva bun dintr-o ipotetica alianta anti-PSD. Iata proba ultima ca Traian Basescu (prin ruperea PDL) si USL, super-structura care castigase 60% la ultimele parlamentare din 2012, au lasat o mostenire otravita dreptei. Efectele se vor tot simti in anii ce vin.

Si pentru ca orice parastas are parte si de momentele lui simpatice, sa mai consemnam esecul Partidului Romania Unita, acest Frankenstein cu Vlad Tepes pe sigla, tinut in viata pe aparatul mediatic Romania TV si auto-promovat cu imaginea lui Victor Ponta. N-au facut, toate la un loc, nici doua parale. Dupa doua procente obtinute, se poate pune un punct apasat experimentului.

Singura grija reala care ramane e efectul imprimat in societate de campania „ne fura strainii tarisoara!” (cu Soros si ONG-urile in frunte). Asta n-o sa treaca asa usor, iar pe PSD nu se poate conta sa contribuie in vreun fel la normalizarea situatiei. O sa aflam si-n continuare de la Liviu Dragnea si Gabriela Firea ca Romania trebuie sa fie tara romanilor, a familiei si valorilor traditionale.

Pe ce se poate conta cu-adevarat? Pe demonizatele organizatii non-guvernamentale, care in epoca Facebook reusesc sa administreze functii sociale de verificare si rationalizare a puterii politice. Poate ca pare un gand naiv, dar forta acestor organizatii de a deconstrui pana la esenta intentiile, proiectele si rezultatele partidelor e singura certitudine reala la acest moment.

Organizatiile din zona civica, cele din zona anti-coruptie ori cele din media independenta au si resursa umana sa faca acest lucru, dupa cativa ani in care si-au asezat si reglat mecanismele, si mijloacele sa comunice rapid cetatenilor neregulile identificate. Chiar si cu un partid la 45%, riscurile unui despotism luminat a la Adrian Nastase din epoca 2000-2004 sunt mici. Exista un tip de maturitate civico-sociala care s-a coagulat si infipt si in sol romanesc. Asta e o minima garantie pe care se poate conta.

Numele premierului ramane inca secretul lui Liviu Dragnea. Se spera, motivat, doar ca nu va fi chiar Liviu Dragnea. Evident, omul vrea. Dar daca s-a votat cu PSD, la aceste alegeri, si pentru ca unele din propunerile de parlamentari de pe lista partidului aduc o promisiune de schimbare, atunci cum se poate justifica in mod real intepenirea in solutia Dragnea?

Ce anume se schimba in comportamentul PSD si in perceptia publica, daca partidul n-are alta propunere de premier in afara unui om cu o condamnare penala? Un parlamentar nou-intrat in legislativ pe listele PSD e comod cu situatia in care e impins de partid sa atraga electoral cu argumentul schimbarii, iar apoi i se cere sa-l voteze pe Dragnea premier?

Validarea unei astfel de propuneri n-ar indica, in orice caz, implinirea unei vointe electorale. Campania – cat a fost – nu s-a centrat pe o alegere intre Dacian Ciolos si Liviu Dragnea, cum vrea acum sa demonstreze liderul PSD. Acelasi om ne-a tot spus in ultima luna si jumatate ca nu despre premier e vorba in ecuatie, iar parlamentarele nu sunt un test electoral pentru desemnarea sefului de la Palatul Victoria. Acum, pentru ca ii serveste, Dragnea schimba macazul si pune rezultatul de 45% in slujba propriei persoane.

In aceeasi masura in care n-ar trebui sa vrea un procuror-sef la DNA prins cu plagiatul in teza de doctorat, romanii n-ar trebui sa-si doreasca nici un premier condamnat definitiv – nu de catre votantii USR, nu de catre votantii PNL, nu de noi, nu de voi, ci de sistemul de justitie din Romania. Nu-i convine domnului Dragnea acest sistem? Considera ca trebuie imbunatatit, plecand chiar de la exemplul personal?

Sa utilizeze atunci domnul Dragnea parghiile institutionale si legale pe care le are la dispozitie pentru a ajuta la propasirea justitiei. Cineva care face puscarie pe nedrept nu mai are nici macar aceste parghii. Domnul Dragnea e, pana la urma, un privilegiat. I s-a intamplat doar sa fie egal in fata legii cu altii. Nu-i mai trebuie totusi inca un privilegiu in plus, postul de premier.

In fine, apropo de absenteism, uitati-va de curiozitate pe harta prezentei la vot construita de cei de la GovIT. Nu s-a participat mai ales in zonele aflate cu un picior dincolo de pragul de saracie, adica acolo unde subdezvoltarea a capatat proportii sistemice, de parca programele de guvernare ale tuturor celor care s-au perindat la carma Romaniei in ultimele doua decenii n-au vizat conditiile unui trai mai bun, servicii decente de educatie, sanatate sau siguranta publica – ci tocmai invers, conditiile unui trai mai prost, servicii absente de educatie si sanatate.

De ce sa mai vina la vot cetateanul care are nenorocul sa se nasca si sa traiasca in aceste pungi de saracie?

E simplu de urmarit chiar cazul Bucurestiului, unde o salba circulara de absenteism in cartierele marginase, cu prezenta la vot adesea sub 30%, inconjoara un miez activ de circumscriptii din zonele centrale ale orasului, cu prezenta adesea peste 50%. In Ferentari, de pilda, la sectiile de la Scoala 136 participarea a fost de vreo 20%. Cu cine ati fi votat daca erati locuitori ai cartierului?

Pana identificati un raspuns, iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

  • Gandul de dupa alegeri

Am vazut in ultimele zile pe Facebook multe avertismente venite din bula – “Daca nu votezi, nu ai dreptul sa te plangi”, “Daca nu ai votat, sa nu te aud” –, multe injurii aduse la adresa celor care au votat PSD – prosti, manelisti, idioti – si in general o atitudine aroganta fata de cei care au ales diferit – “sa punem urnele in mall”, „iar voteaza asistatii social” si asa mai departe. Bula a decretat la final – de vina sunt cei 60% care nu au iesit la vot, dar si 45% din cei care au iesit si au votat cu PSD.

Nu conteaza de ce nu au iesit acei oameni la vot. Si aici bula are deja toate raspunsurile – sunt niste ignoranti, habarnisti, care nu dau doi bani pe democratie si din cauza lor suferim noi, cei care dam toti banii pe democratie. In fata atator certitudini nu poti decat sa speri ca locatarii bulei sa mai coboare din cand in cand si in strada. Si cand o vor face poate ii iau cu ei si pe jurnalistii blocati in bula, in ciuda fisei postului.

  • Ce mai face Adrian Nastase?

Politica cu siguranta nu. Putina cultura insa da. AICI.
  • Un mit demontat

Nu era nevoie decat de o solicitare in baza Legii Nr. 544/2001 pentru a afla exact cati oameni iau ajutor social in Ferentari. In locul acestei cereri unii jurnalisti au ales sa rostogoleasca un mit – miile de asistati sociali din Ferentari care stau pe banii statului. Nu e deloc asa. Cum stau lucrurile in realitate, AICI.

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Alegerile de alta data

  • O carte

Frumosii invinsi, de Leonard Cohen
  • O alta carte

Astept sa crapi, de Radu Paraschivescu
  • Inca o carte

Copilaria, de Gorki
  • Un autor

Mihail Vakulovski (ii gasiti cartile la Casa de Pariuri Literare)
  • Un alt autor

Cezar Parlog. La Tracus Arte
  • O explicatie la Romania

Pentru ca suntem prosti, Cocosila, d-aia

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un plagiat prea mic

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.