Empatia moderna: sa te doara-n fund de celalalt

Uite cum progresul incepe sa isi ceara tributul si cum relatiile sunt modelate de micile si meschinele interese de tot felul. De aici pana la distorsionarea lor e doar un pas. Odata acesta facut, prima lovita e empatia.

Nu-i vorba ca ea n-ar mai exista. Exista, fireste, sub alte forme. Iti pasa mai putin de ceilalti, te uiti cu dezinteres din ce in ce mai mare la ei, tii cont de problemele lor din ce in ce mai rar. Si ai mereu scuza ca asa s-ar purta si ei in locul tau. E salvarea perfecta, nu? De ce sa fii altfel decat ceilalti? Exact asta gandesc si ei, ceilalti. Si uite asa bulgarele creste si se rostogoleste pana cand singura forma de empatie care ne-a mai ramas e ca te doare in fund de celalalt.

Si pentru ca nu ne doare, avem niste recomandari.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

• Despre relatii

Ce inseamna o relatie solida si cum se poate construi o casnicie sanatoasa si fericita pe termen lung? Intrebarea asta si-au pus-o si psihologii implicati in cercetari privind relatiile si, dupa ani si ani de studiu, au gasit un raspuns socant de simplu. Nu vi-l dezvalui, il cititi AICI.

• Despre hipsteri

Stiti celebrele versuri ale lui Emily Dickinson: a word is dead, when it is said, some say… Ei bine, se aplica si la cuvantul hipster. Aflati AICI de ce.

• O comedie simpatica

Desi facuta dupa reteta de la Hollywood, comedia asta are anumite scene la care am ras cu pofta. Plus ca efectul general a fost ca chiar m-a destins. Asa ca v-o recomand, la final de zi grea, mai ales ca abia a intrat in cinematografe la noi. 

• Concertul

E intotdeauna o reala placere sa il vezi in concert pe Avishai Cohen. E nebunie cu contrabas, pian si tobe si multa improvizatie, care chiar nu are cum sa nu iti placa. Si mai misto e sa mergi la concert si in sala sa vezi jumatate din trupa romaneasca preferata (fratii Proca de la Robin and the Backstabbers). Si, bineinteles, cel mai misto moment e sa cante Avishai – asa cum a facut-o si anul trecut – superba piesa tribut Alfonsina y el Mar. 

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

• Trei filme

Cel mai furios om din Brooklyn, ultimul film al lui Robin Williams

Volver, un Almodovar din 2006

Testoasele Ninja, varianta clasica din 1990

• O melodie

Oasele lui Dinu Lipatti: AICI

• O poezie (de pe un volum de poezii – pe care il voi publica sau nu)

ultima singuratate

am fost si eu blocul acela comunist

blocul C scara 2

privind resemnat

tacerea copiilor noi

am fost si eu blocul acela comunist

tot mai batran tot mai orb

pe cand nimeni nu mai juca fotbal

si Aleea Zorilor pustiise

am fost cardiolog

si am fost ambasador

si aproape am fabricat

o iubire

si am fost artist ambulant

am fost o litera din

Raftul cu ultimele suflari

am fost ultimul gand al

Aglajei Veteranyi

moartea m-a invitat la dans

si am dansat si eu cu moartea

Iisus mi-a dat si mie camionul acela

si cand m-am intors acasa

totul trecuse.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

• Cum au incercat sefii TVR sa-l acopere pe Victor Ponta

Pentru ca sunt lucruri si carari de ales la sfarsitul acestei saptamani si pentru ca e important spre ce ne ducem, dar mai ales de unde vine fiecare, sa ne-amintim fapte de vitejie mai vechi, dar cat se poate de actuale, ale premierului-candidat Victor Ponta.

Faptele sunt AICI, vazute si comentate din redactia de stiri a raposatului TVRinfo.ro, primul site care a oferit publicului romanesc dovezile plagiatului grosolan comis de liderul PSD pentru obtinerea titlului de doctor in drept.

Cam asa ar putea arata si Romania prezidentiabilului Ponta: cu tot felul de “numiti” sau “numite” servind, precum in cazul TVR, nu adevarul-asa-cum-este-el, ci adevarul-asa-cum-il-vrea-Victor-Ponta.

• Cine ce e

Si inca o amintire cu tuse groase din seara zilei de 20 ianuarie 2014, cand premierul Ponta dialoga amical in cadrul unei intalniri informale in timp ce un avion se prabusise in Muntii Apuseni, iar autoritatile romane erau pur si simplu incapabile sa-i localizeze epava. AICI