Extremadura lucrului bine facut

A fost una dintre tarile cele mai greu incercate de recesiunea care a lovit economiile mondiale in 2008. Lucrurile ajunsesera atat de jos incat parea sigur ca si Spaniei ii va fi rezervata soarta Greciei. Nu i-a fost. Am vazut chiar la fata locului o parte dintre motivele pentru care lucrurile au stat asa si nu altfel.

0

Drumurile locale serpuiesc pe un orizont infinit de pasuni impanzite de stejari de-a lungul distantei care separa satul Cachorrilla de orasul Caceres in nord-vestul regiunii Extremadura din Spania.

Suntem la putine zeci de kilometri de granita cu Portugalia, cu un soare placut, semetindu-se deasupra primaverii iberice.

Bucolic si nu prea. Extremadura este una dintre cele mai impovarate comunitati ale Spaniei, desi satele si orasele sale poarta amprenta unui soi de viata tihnita de demult, o viata in care preocuparea principala a oamenilor era sa-si lucreze pamantul si sa-si cinsteasca Dumnezeul, pentru ca pamantul si Domnul sa le intoarca inzecit inapoi eforturile mainilor si sufletelor.

E sigur ca macar pamantul le-a intors. In Extremadura se practica agricultura la o scara nu doar covarsitoare prin proportii, dar cu totul speciala in raport cu insasi ideea de agricultura.

Ferme imense, de mii de hectare, inghit pasuni, dealuri, piscuri in jurul carora roiesc vulturii, cursuri de ape si costise scaldate in verdeata. Mii de vaci si porci sunt crescute aici, intr-un mediu aproape salbatic, interventia omului fiind minima pe teren – ici-colo cateva ingradiri.

Din fermele in “aer liber” ale Extremadurei iese una dintre cele mai cautate delicatese ale planetei – jamon iberico, a carui calitate este fixata in functie de dieta animalului. Cu cat este aceasta mai mult compusa din ghindele stejarilor care impanzesc regiunea cu atat jamon-ul este mai bun. Procesul de maturare este el insusi important – unele tipuri de jamon au nevoie chiar si de ani de zile pentru a ajunge la calitatea maxima.

Rabdarea aceasta de a lasa natura sa-si urmeze calea, de a-i culege cu atentie bunurile si de a-i trata cu stapanire, ba chiar retinere darurile e vizibila peste tot in Extremadura – de la felul in care se imbraca oamenii pana la prietenia cu care trateaza strainii.

Am intalnit, la una dintre fermele regiunii, unde cresteau vaci pentru carne, un roman venit de ani buni in Spania – intelegea forta dura, bruta, salbatica a Extremadurei asa cum doar prin satele Romaniei mai vezi, acolo unde – si pentru ca n-au avut niciodata prea multe alternative – oamenii isi pun vietile in mainile pamantului si ale Dumnezeului lor.

Nu-s deloc toate roz aici, ba din contra – statisticile chiar spun ca Extremadura n-are industrie si prea multe, mult prea multe afaceri in constructii, asa cum au fost de altfel in toata Spania. Am vazut, de pilda, la mai putin de 300 de kilometri distanta, in orasul Toledo, din apropierea Madridului, un deal intreg impanzit de vile somptuoase nelocuite de nimeni.

Dar e ceva in spiritul lucrului bine facut in regiunea asta a Peninsulei Iberice despre care cifrele nu spun cele mai bune lucruri, in timp ce oamenii, splendorile naturale si fibra istorica (in Extremadura s-au nascut multi dintre conquistadorii spanioli) ii pun tot viitorul in fata.

Uneori, iti dispare brusc semnalul telefonului mobil si, departe de a fi cel mai rau lucru care se putea intampla, descoperi ca s-ar putea sa fie printre cele mai bune. Mergeti intr-unul din satele Extremadurei si vedeti de ce.

Iata si Recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Andrei Plesu, iritat

Pe buna dreptate. Cititi, AICI.

  • Glume bune cu George Copos

Stiu, stiu, am deschis televizorul mai tarziu. Sunt glumite mai vechi, dar spumoase, AICI si AICI.

  • De incercat

Google stie mereu ce ai facut vara trecuta si, mai ales, ce ai cautat pe Internet. Cum sa vezi ce stie Google, te invata textul de AICI.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Harfele lui Onabule

Show-ul lui Ola Onabule la ARCUB, in Bucuresti, pe 27 aprilie 2015. Cautati-l pe Onabule pe youtube. E bun.

  • Harold si Maude

Film de cinema din 1971, suficient de nebun cat sa placa multora.

  • Moartea lui Galeano

Eduardo Galeano, marele ziarist si scriitor uruguayan, a murit pe 13 aprilie 2015, la aproape 75 de ani. Venele deschise ale Americii Latine ii supravietuiesc.

  • Primavara neagra

O carte de Henry Miller. Puternica.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Anii trecuti, pe vremea asta

S-au strans, pe nesimtite, aproape 3 ani de Recomandari pe Dela0.ro. Arhiva e generoasa: sunt aproape 150 de articole cu observatii si trairi saptamanale, in fapt vietile noastre din tot acest timp ascunzandu-se in spatele lucrurilor pe care le-am auzit, vazut ori citit.

Pana acum n-am facut exercitiul asta, dar e interesant de vazut ce faceam noi si lumea acum un an pe vremea asta, chiar acum doi, ba chiar si trei. Iti arata, cumva, cat de schimbatoare, cat de ne-definitive (acceptati licenta scrisa) sunt lucrurile din jurul nostru.

AICIAICI si AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.