Gandul lui Rushdie. In loc de introducere

Saptamana aceasta cea mai adecvata recomandare ar fi reflectia in marginea concluziei lui Edmund Leach, un antropolog britanic, interpret al cunoscutului Claude Levi-Strauss: „departe de a sta la baza unei societati sanatoase, familia, cu secretele ei rusinoase, e sursa tuturor nemultumirilor noastre”.

0

Asistam la o expunere de forte de familie, iar protagonistii – ca ii cheama Udrea, Ridzi sau Vosganian – nu fac decat sa isi intinda rufe prespalate in vazul nostru. Fara a le contesta evidenta implicare in toate cauzele de care justitia ii face vinovati, nu putem sa nu ne gandim, insa, de unde isi trag seva. Care sunt radacinile acestor personaje, cine le-a fost model sau antimodel si cine i-a invatat, pe unii dintre ei, postura de catel Manescu.

In cartea sa de memorii, scriitorul Salman Rushdie gaseste explicatia simpla pentru toate neajunsurile de personalitate ale unora sau altora: familia.

„Oamenii isi inchideau usa casei si se retrageau in dosul ei, in teritoriul ascuns al universurilor lor intime, de familie, iar cand cei de afara ii intrebau cum stau lucrurile, oamenii raspundeau, ah, totul merge bine, nimic nou, totul e normal. Dar in sinea lor toti stiau ca dincolo de acele usi lucrurile erau rareori monotone. Adesea se dezlantuiau adevarate iaduri pe pamant, fiindca oamenii se confruntau cu tati furiosi, mame betive, frati pizmuitori, matusi nebune, unchi libidinosi si bunici tot mai degradati. Familia nu era fundatia ferma pe care se inalta societatea, ci miezul intunecat si haotic a tot ceea ce ne durea”.

Iar Rushdie, indianul care sufera de o multipla inradacinare, nu de o dezradacinare, care a crescut intr-o familie cu un tata alcoolic si o mama traditionalista si care, odata ajuns celebru ca scriitor s-a confruntat cu cel mai mare iad din viata sa – condamnarea la moarte emisa de ayatollahul Khomeini pentru cartea “Versetele satanice” – o stie cel mai bine. Trebuie sa fugi de familie, spune el, sa iti cunosti radacinile, sa stii ca ele te definesc, dar nu sunt definitive, sa iti cauti propriul destin, sa lupti pentru el si, mai ales, sa te eliberezi de povara originii. Asta a facut el prin scris, caci in cartile lui se dezlantuie familia in tot ce are ea mai burlesc, mai infam si mai rusinos.

Altii au facut-o prin arta, prin cercetare, prin inovatii, prin calcule si programare, iar cei mai multi prin terapie. Unii, insa, n-au facut-o deloc. Pe ei ii vedem azi la televizor simuland nevinovatia si plangand cu lacrimi de crocodil.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

O poveste romantica, umana si trista dintr-un sat din Georgia prins in luptele etnice dintre mercenarii armatei ruse si georgieni, unde doi estonieni se preocupa de o livada de mandarine. Regizat de georgianul Zaza Urushadze, filmul a fost produs in Estonia si este nominalizat la premiile Oscar din acest, la categoria “”Cel mai bun film strain”.

Alcatuit de organizatia Repoters sans frontieres, cu toate paradoxurile si intrebarile lui.

  • O destinatie

Trebuie neaparat – daca ajungeti in zona – sa opriti la pensiunea Marcelei Cosnean din Harman, unde veti redescoperi universul sasesc pe care il credeati pierdut, veti gasi o gazda minunata si veti fi tratati regeste. Mai multe despre pensiunea ei AICI. 

Care inspirat incheie  filmul „Tinker tailor soldier spy”.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un spectacol de teatru

“Douazeci de ani in Siberia”, la Nationalul din Bucuresti.

  • Cartea din spatele spectacolului de teatru

“Douazeci de ani in Siberia” de Anita Nandris-Cudla, aparuta la Editura Humanitas.

  • Un film american

“Whiplash”. Asa si asa.

  • Un alt film american

“Lunetistul american”. Un nu categoric.

  • O muzica

AICI. 

  • O observatie

Calatoresc intr-un grup de cetateni saraci spre un oras de provincie. Unul dintre ei joaca “Rama”, “Rama” ba baiatule!, pe un telefon Nokia d-ala vechi, caruia noi ii spuneam, pe buna dreptate, inca de la inceputul mileniului, “Nemuritorul”. Are un fes mare, ca Axinte, asa. Fesul e negru. Pe fes e scris – in limba engleza, cu majuscule – cuvantul “HOPE”.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Semne bune anul n-are

Suntem, din nou, sub spectrul amenintarii nucleare, ba chiar atat de aproape de o confruntare atomica cum n-am mai fost decat in alte doua ocazii in istoria ultimului secol. Cum a ajuns 2015 sa imparta acest record trist cu anii 1953 si 1983, AICI. 

  • Secrete elvetiene

Cine sunt demnitarii si afaceristii din Romania care au avut conturi la filiala elvetiana a conglomeratului bancar HSBC, aflat in centrul unui scandal global de proportii, despre care am scris in Recomandarile saptamanii trecute?

Raspunsuri AICI si AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.