Bravul nostru popor, cel mai mare exportator de delincventa si prostitutie din Uniunea Europeana (conform datelor statistice, nu parerii), este foarte pudic la varf, ferm impotriva incalcarilor de morala publica.
Autoritatile statului nostru sa nu auda, domnule, de infamul cuvant care incepe cu litera m. Ii rosesc obrajii, se aprinde ca o fata mare, nu mai poate sa doarma noaptea pana nu se rezolva cazul. Si – cand se da dispozitie pe linie de partid si de stat – cazul se rezolva.
Ce mai conteaza ca avem un guvern condus de o doamna care nu stie la propriu pe ce lume se afla si prezinta toate datele unui analfabet functional? Ce mai conteaza ca la Agricultura e acel grajdar al gandirii care compara arderea porcilor cu arderea de vii a oamenilor la Auschwitz? Nu conteaza, vedeti-va de treaba.
Iar Carmen Dan, fosta supprefecta cocotata de administratia Liviu Dragnea la Interne, a ordonat sa fie prins cetateanul (nemernicul!) care si-a inmatriculat in Suedia masina folosind infamul cuvant cu m in asociere cu numele Partidului-Ce-Se-Vrea-Unic. S-a mobilizat Politia Romana exemplar si l-au dibuit pe subversiv, au pus gheara pe el dupa cateva saptamani in care s-au tot chinuit sa-i inventeze o culpa legala.
Si ce mai conteaza ca asa se instaleaza, usor-usor, dictatura? Nu conteaza, vedeti-va de treaba. Ce atata libertate de expresie si pe romanii astia din strainatate? Sa stea la ei in Suedia, unde te lasa statul sa dai cu m, nu sa umble creanga prin tara, ca sa transmita scarba fata de PSD.
Pe de alta parte, e caraghios si avantul adolescentin al romanilor care refuleaza in injuraturi candide la adresa partidului de guvernamant. Partid care a tot guvernat vreo doua decenii dupa revolutie, a facut pui si prin alte formatiuni politice, si ne-a adus unde suntem: ultimii in orice clasament european care arata gradul de civilizatie.
Asta denota, totusi, ca vreme indelungata Partidului i s-a permis si acceptat aproape orice (de catre populatie) – de la mineriade si dezastru economic pana la despotism luminat si jaf public.
La rigoare, daca in Romania ar fi existat totusi si ceva justitie, liderii partidului acesta erau de mult constatati ca grup infractional organizat. Nu a fost cazul, iar acum ne invartim in jurul cuvantului cu m, ca puberii, ca papagalii, ca visatorii, de parca racorindu-ne un pic, gata, am rezolvat necazurile cu tara.
Nu prea le-am rezolvat. La ultimele alegeri parlamentare, din 2016, partidul nostru caruia ii dam cu m a castigat 36 de judete. 36 din 41.
Solutia: sa ne straduim, cati putem si cat putem, pe unde putem, sa ne asociem in structuri politice, civice si profesionale capabile sa verifice / cenzureze Partidul si sa ofere alternative pe termen lung. Asa functioneaza democratiile. Daca nu, nu, ramanem cu hashtag si ne invartim in jurul cuvantului cu m.
Fiti profesionisti, romani, ati uitat cum se traieste in sclavie?
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Despre antisemitismul din Germania, despre povestile evreilor in viata, despe aceleasi si aceleasi stereotipuri si lipsurile educatiei oferite imigrantilor de statul german. Vorbim totusi despre o tara in care sentimentul de vinovatie si rusine fata de trecutul nazist cu toate crimele sale se transmite din generatie in generatie.
Este vorba de M.A.S.H – cartea, filmul si, mai ales, serialul. The New Yorker trece prin toate trei acum ca tot se fac 50 de ani de la lansarea cartii. Trei povesti care merita urmarite.
-
O propunere
Sunt de cateva zile pe teren, vreme in care am calatorit pe rand cu masina, microbuzul, rata si trenul. E adevarat ca o fac pentru subiectele pe care le documentez, dar recomand oricand o astfel de experienta. Doar asa putem sparge bulele in care traim. Doar asa putem intelege, simti, gusta, mirosi, cunoaste o Romanie de care de multe ori habar nu avem. Si abia atunci vom putea intelege si construi cu adevarat.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
Ierbar de Andrei Dosa, Polirom
-
O alta carte
Labirintul spiritelor de Carlos Ruiz Zafon, Polirom
-
Un film clasic
Imparatul mustelor, de la inceputul anilor 1960. De Peter Brook.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Conditia sefului din Politie
