In pat cu dusmanul

Violenta domestica a fost strecurata pe agenda guvernamentala doar cand scandalurile conjugale au erupt public, lasand in urma contuzii, sange si morti. Poate, acum, o lege noua sa trateze simptomele violentei domestice, intr-un sistem care continua sa sufere de subfinantare cronica?

1

„Nu o sa mai fiti batute acasa de barbati, daca va mai atinge cineva cu altceva decat cu o floare, sa mearga la puscarie“.

Rostind aceste cuvinte, un Traian Basescu zambitor anunta pe 8 martie 2012 promulgarea legii violentei domestice, care institutie cadrul formal necesar utilizarii ordinelor de protectie si restrictie. „Mai bine mai tarziu decat niciodata”, isi vor fi spus, la auzul promisiunii prezidentiale, reprezentantii ONG-urilor din domeniu, care cer de ani buni adoptarea unei asemenea legi.

Pana saptamana trecuta, Romania era singura tara din UE care fara un cadru legal adecvat pentru prevenirea si combaterea cazurilor de violenta domestica. Subiectul, strecurat pe agenda guvernamentala doar cand scandalurile conjugale au erupt public, lasand in urma contuzii, sange si morti, a definit ani la rand ignoranta decidentilor politici in materie de politici publice anti-abuz.

Ca o coincidenta, noua lege vine exact dupa ce un angajat al Ministerului de Interne si-a impuscat sotia, intr-un coafor din centrul Bucurestiul. Pot, insa, noile prevederi juridice sa trateze simptomele violentei domestice, intr-un sistem care continua sa sufere de subfinantare cronica?

In ultimii 22 de ani, despre violenta domestica s-a vorbit doar atunci cand scandalurile conjugale au sfarsit in tragedii. La Bucuresti, s-au succedat guverne si prim-ministrii, presedinti si consilieri, s-au schimbat garzi in Parlament, dar violenta domestica a lipsit din toate agendele politice.

De fiecare data, ignoranta a crescut direct proportional cu datele statistice ale abuzurilor casnice. Si a crescut pana s-a facut suficient de mare pentru ca un angajat al Ministerului de Interne sa-si execute sotia intr-un coafor din centrul Bucurestiului. Cu patru zile inainte sa fie ucisa, victima depusese plangere la Politie impotriva barbatului.

Intre dezbaterile de cafenea despre introducerea pedepsei cu moartea sau interpretarea juridico-filosofica a  regimului armelor si munitiilor, crima agentului Gheorghe Vladan risca sa nu fie perceputa ca fiind ceea ce, in mod esential, este: simptomul violent al unui sistem care a esuat la toate capitolele ce tin de protectia femeilor abuzate de partenerii de viata.

Un sistem cladit, ani de zile, pe o lege schioapa care abia a fost amendata. Victimele violentei domestice n-au beneficiat niciodata de protectie reala, sustin reprezentantii organizatiilor non-guvernamentale care se lupta cu fenomenul.

Mai mult, desi noua lege reasaza fundamentele combaterii fenomenului, permitand femeilor abuzate sa ceara ordine de protectie si restrictie si garantandu-le accesul gratis in sistemul de consiliere si adapostire creat de stat, subfinantarea acuta ameninta sa „conserve” actualitatea abuzului conjugal.

In Romania exista doar 53 de centre care ofera asistenta si consiliere victimelor violentei domestice. Doar 37 dintre ele furnizeaza si gazduire, dispunand, in total, de 699 de locuri, conform cifrelor furnizate de Ministerul Muncii si Familiei.

Acestea – atentie sunt judete unde nu exista niciun astfel de centru! – nu acopera insa decat 4% din nevoile victimelor abuzurilor, sustine Oana Baluta, presedintele Centrului Filia, care lupta de peste un deceniu pentru respectarea drepturilor femeilor in Romania.

Preludiu romanesc: lipsurile

In 2012, Romania are de cheltuit 630.000 de euro pentru combaterea violentei domestice. Recititi cifrele!, 600.000 de mii de euro a costat moftul mediatic al Monicai Iacob Ridzi de la Costinesti. Sau centrele de informare turistica ale Elenei Udrea de la Arbore, Iacobeni si Panaci. Sau cele 32 de masini achizitionate recent de Radioul public.

„Lipsurile sunt institutionale: nu exista adaposturi pentru victimele violentei, nu avem o institutie care sa coordoneze vreo strategie in domeniul combaterii violentei de gen si sa monitorizeze ceea ce se intampla. Avem mai multe institutii cu atributii disparate care nu prea par sa comunice intre ele”, explica situatia Oana Baluta.

Iar peste toate aceste goluri a picat ca un asteroid comasarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei (ANPF) cu Directia de Protectie a Copilului, ceea ce arata „o regandire a prioritatilor politice in defavoarea respectarii drepturilor femeilor”. Moartea ANPF, hotarata in 2011, este intr-adevar un semnal negativ: colectarea datelor statitistice, care permitea urmarirea fenomenului violentei domestice, trece acum la capitolul „si altele”.

Inainte de anul 2003, introducerea violentei in familie pe agenda politica a fost o adevarata lupta pe care a dus-o societatea civila.Transformarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei reprezinta un regres. Nu ne este clar ce face acum Directia din Ministerul Muncii la nivelul activitatilor ‘cuantificabile’ in domeniul violentei de gen

 

Oana Baluta, presedintele Centrului Filia pentru studii de gen

Statistica Politiei Romane indica faptul ca in 2010 – ultimul an pentru care exista raportari – s-au inregistrat peste 12.000 de cazuri de violenta domestica. Cifra indica o crestere de 26% fata de anul anterior. Acestea sunt insa doar cazuri inregistrate oficial, numarul real al victimelor violentei domestice fiind de cateva ori mai mare.

Acum doi ani, cifrele prezentate la un simpozion ministerial indicau faptul ca peste 1,2 milioane romance sunt agresate in familie, in vreme ce doar 1% depun plangeri in instanta impotriva partenerilor violenti.

Politia defineste violenta domestica orice „act vatamator, fizic sau emotional, petrecut intre membrii unei familii”.

Prima calatorie peste ocean: problema

La inceputul anilor ’80, Donna Ferrato, o tanara fotografa din SUA, si-a propus sa documenteze placerea, petrecand mult timp in compania unor cupluri de swingeri (cupluri care isi schimba partenerii sexuali) in incercarea de a devoala si surprinde decorul aventurilor sexuale.

E 1982, in New Jersey, iar Michael Jackson abia a lansat pe piata legendarul album „Thriller”. Unii dintre noi nici nu existam pe vremea aceea! Donna Ferrato avea 33 de ani si se visa cel mai bun fotograf erotic din lume. O noapte avea sa ii schimbe, insa, destinul profesional.

Din baia unei vile a unor bogatani de New Jersey urmarea preludiul unei partide de sex, prinzand imagine dupa imagine, cand barbatul a inceput sa tipe si sa-si loveasca partenera. Donna si-a inclestat mana pe aparat. Simtea cadrul rece pe obraz si un fior greu in trupul incordat, cum statea sprijinita de un colt al baii. Se vedea in oglinda si fotografia, aproape in stare de soc.

Cand barbatul  a ridicat mana sa o loveasca a doua oara pe femeie, Donna l-a apucat de brat, cerandu-i sa se opreasca. „O sa-i faci rau”. El a trantit-o si a suierat: „Nu-i fac rau! E sotia mea! Stiu ce putere am asupra ei si trebuie sa invete ca nu ma poate minti”.

In acea seara, Donna Ferrato a luat o decizie capitala: sa schimbe viata femeilor abuzate, sa le ajute sa iasa din relatiile grele si sa le ofere cadrul legal care sa le protejeze. In urmatorii ani a documentat masiv violenta domestica, tragand mii de cadre cu scene de batai. Dupa un deceniu a scos cartea „Living with the enemy”, care s-a vandut in zeci de mii de exemplare in intreaga lume.

Interludiu romanesc: noua lege

Pe 8 martie 2012, Legea privind combaterea violentei in familie, care prevede, pentru prima data in Romania, dreptul victimei de a cere instantei un ordin de protectie si de restrictie fata de agresor, a fost promulgata de presedintele Traian Basescu.

Noul act normativ arata ca „victima violentei in familie are dreptul la protectie speciala, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare, asistenta medicala gratuita, sociala, consiliere si asistenta juridica gratuita”. Mai mult, agresorii vor fi obligati sa suporte cheltuielile medicale, de judecata si cele ce deriva din adapostirea victimelor.

Ordinul de restrictie ii interzice partenerului violent sa se apropie la mai putin de 200 de metri de persoana vatamata, sa o caute sau sa ii scrie, timp de doi ani. De asemenea, legea prevede si amenzi intre 1.000 si 5.000 de lei pentru refuzul primirii in adaposturi sau pentru refuzul acordarii asistentei medicale victimelor. Normativ totul arata in regula.

In realitate, insa, sa proptesti un stalp normativ intr-un domeniu finantat cu sume ridicole e salutar si insuficient. Anual, mii de femei au nevoie de un loc intr-un adapost. Sistemul le pune la dispozitie 37 de adaposturi cu 699 de locuri. Dintre acestea, unele se afla in subordinea Serviciilor Publice de Asistenta Sociala, 15 sunt private, iar unul este dezvoltat in parteneriat public-privat.

A doua calatorie peste ocean: strategia

Donna Ferrato si-a dedicat ultimii 30 de ani incurajarii femeilor sa paraseasca relatiile abuzive. Primul deceniu al acestei munci titanice s-a concretizat intr-o carte, „Living with the enemy”.

Ferrato a contribuit la stimularea construirii cat mai multor adaposturi de-a lungul Statelor Unite, la inasprirea legii in ceea ce ii priveste pe agresori, dar si la infiintarea de centre de reeducare a barbatilor violenti. Din fotograf s-a transformat in aparator al drepturilor femeilor, tinand sute de discursuri pe acest subiect. Ca urmare a muncii ei, municipalitatea din New York a decis ca ziua de 30 octombrie 2008 sa ii fie dedicata.

In cele peste 11.000 de zile de cand o framanta aceasta problema, Donna Ferrato, acum in varsta de 63 de ani, n-a putut sa scape de doua intrebari simple la care inca nu a gasit raspunsurile satisfacatoare.

Dela0.ro: Dupa ce ati plonjat in fenomenul violentei domestice si ati cercetat toate unghiurile problemei timp de 30 de ani, care credeti ca sunt solutiile rezolvarii ei?
Donna Ferrato:
Cea mai la indemana si simpla solutie este sa pleci dintr-o relatie abuziva de la prima eruptie violenta. Dar asta ar insemna sa fii mereu in garda, sa nu iti poti urma inima, sa nu te poti increde in persoana iubita. Dragoste plus pericol, asta este o combinatie potenta, intr-adevar.

Eu imi doresc ca societatea sa fie mai deschisa la ideea de a restrange libertatea de miscare a agresorilor.Sa le punem numele intr-un registru national al violentei, ca sa le putem urmari mai bine miscarile. Sau macar sa fie pedepse mai aspre: multi ani de inchisoare si lungi programe de reeducare.

Cred ca in clipa in care un barbat devine violent cu partenera, cu familia, trebuie scos din circulatie, monitorizat constant, zi de zi. Eu am ajuns sa cred ca societatea trebuie reeducata sa nu mai dea vina pe femei. Din acest motiv mi-ar placea ca asta sa devina un subiect despre care sa se vorbeasca mai des si mai usor.

Dela0.ro: Le este greu femeilor sa paraseasca relatiile abuzive?
Donna Ferrato:
Desi nu exista o regula generala, cel mai adesea femeile raman cu partenerii agresivi de teama, din disperare sau chiar din dragoste. Societatea in care traim e stramba, ofera un model incantator al femeii care are un iubit gelos si posesiv. Pentru mine intrebarea este de ce se poarta barbatii asa, de ce le fac atata rau femeilor?

Imagineaza-ti o relatia abuziva, prin ce trebuie sa treaca femeia, cat de rau este, e mai rau ca in cel mai bun film de groaza si e viata reala. Revenind la intrebare, daca vrei iti pot face un top al motivelor pentru care femeile raman alaturi de partenerii violenti: din teama, dragoste, disperare, confuzie si pentru ca au ajuns sa creada ca totul este lipsit de speranta.

Postludiu romanesc: neputinta

Pe litera noii legi adoptate la Bucuresti, femeile abuzate au mult mai multa putere impotriva agresorului. Asta daca fac public comportamentul partenerului. In 2008, doar 33% dintre femeile abuzate au facut plangere la Politie si doar 1% si-au dat partenerii in judecata. In plus, 6% au intentat proces de divort, conform cifrelor din Buletinul Statistic in domeniul protectiei familiei.

La ora actuala, insa, situatia femeilor abuzate in familie este foarte delicata, admite Mirela Pavel, care conduce Asociatia No-Abuse. „In prezent, nu exista un sistem real de protectie a acestora, iar iesirea dintr-o astfel de situatie este mai mult o reusita individuala decat colectiva”.

Cele mai dramatice cazuri, arata activista, se inregistreaza la sate, unde femeile sunt mai putin educate si nici nu exista centre de consiliere. Ce-i ramane de facut unei femei dintr-o zona rurala pe care o bate barbatul? Poate cere ajutor oricarei autoritati locale, fie că este vorba de primar, preot sau politist. Cu siguranta va fi indrumata de acestia către cel mai apropiat centru.

Cel mai important rol pentru o victima a violentei domestice il au prietenii si, eventual, familia de origine, unde este cazul. Suportul acestora, care poate fi doar moral, este foarte important. Cand o femeie isi doreste să iasa dintr-o astfel de situatie, este important să beneficieze de suportul si incurajarea celor apropiati, explica Mirela Pavel.

Ultima calatorie peste ocean: furia

Acest an a inceput nefast pentru Donna Ferrato. Si-a petrecut sarbatorile de iarna avand grija de prietena sa muribunda Ellen Pence, care a decedat pe 6 ianuarie. Pence a fost una dintre cele mai cunoscute activiste pentru combaterea violentei domestice si protejarea femeilor, infiintand un tipar de colaborare intre agentiile statului care a fost implementat in toate statele americane si in alte 17 tari.

In februarie, cand am vorbit, Donna Ferrato era si trista si furioasa. Mi-a scris ca 30 de ani de fotografiat violenta in familie au facut-o sa devina neincrezatoare in oameni. Si sa priveasca cu alti ochi ideea de dragoste. „Cum m-au schimbat ultimii 30 de ani? Ma intunec repede. Nu pot sa nu ma gandesc mereu cat de rea este inca situatia pentru femei. Mi-e imposibil sa imi scot asta din minte”.

In loc de incheiere. Romania, penultimul loc in UE

Anul trecut, Romania se afla pe penultimul loc in Uniunea Europeana la capitolul cheltuieli legate de protectia sociala pe cap de locuitor, fiind urmata de Bulgaria, potrivit datelor centralizate de serviciul comunitar de statistica, Eurostat.

Autoritatile au alocat 1,5% din PIB domeniului protectiei sociale, procent care include atat protectia familiei (aici intra si sumele destinate combaterii violentei domestice), cat si varstnici, persoane cu dizabilitati si ale categorii sociale defavorizate. La polul opus se situa Luxemburgul, care a alocat acestui camp 3,9% din PIB in 2011.

Anul acesta, Ministerul Muncii deruleaza doua programe in sfera protectiei victimelor violentei domestice. Unul este finantat printr-un imprumut de la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, bani ce acopera costurile unei campanii de „constientizare si informare a opiniei publice”, in valoare de 200.000 de euro.

In al doilea caz, Ministerul Muncii deruleaza, din 2010, Programul de Interes National „Interventie in situatii de violenta in familie”-PIN 2, prin care 20 de servicii de interventie in situatii de violenta in familie vor fi infiintate sau dezvoltate. 1.800 de adulti si copii vor beneficia de sprijinul acestor servicii si 1.000 de familii cu probleme vor fi ajutate, indica datele ministeriale. Bugetul acestui program este de 1.860.000 lei (427.000 de euro).

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.