
Pe 21 septembrie 2015 debuteaza mandatul lui Victor Alistar in cadrul Comitetului Economic si Social European, un organism de la Bruxelles care se ocupa cu avizarea si evaluarea diferitelor initiative legislative ale Uniunii Europene.
Mandatul e national, fiecare stat comunitar detinand un anumit numar de locuri care se ocupa prin proceduri de nominalizare specifice. In cazul Romaniei, propunerile vin din partea Palatului Victoria.
Victor Alistar este director al Transparency International Romania si figura de prim plan in viata publica autohtona a ultimului deceniu. Nu intotdeauna din cele mai fericite motive – anul trecut, de pilda, furnizam toate evidentele unui plagiat comis de Alistar in lucrarea sa de doctorat, sustinuta la SNSPA.
Guvernul subliniaza acum ca “s-au indeplinit toate criteriile de selectie” in CESE, care este una dintre principalele institutii europene de promovare a democratiei participative.
Aparent, printre criterii nu se afla si probitatea academica. Romania nu are absolut nicio problema in a fi reprezentata la Bruxelles de o persoana care e departe de a respecta standarde minime de integritate publica.
Intamplarea e cu atat mai flagranta cu cat se produce intr-o perioada de efervescenta a dezvaluirilor de presa despre plagiatorii insurubati la varful sistemului de putere.
Cazul premierului Ponta e deja vechi in peisaj – recent s-au scris pagini consistente despre plagiatul comis de vicepremierul Gabriel Oprea in lucrarea sa de doctorat, dar si despre o serie de nereguli academice girate de acesta din postura de conducator stiintific la Academia Nationala de Informatii (unde generalul Oprea a “facut” doctori mai multe personaje de prim plan din magistratura sau servicii secrete).
In CESE, Romania are 15 reprezentanti – identificati, practic, ca fiind liderii de vaza ai societatii civile. Mandatele de 5 ani nu sunt remunerate, dar toate costurile de reprezentare a tarii la diversele intruniri ale CESE sunt acoperite din bugetul public european.
Cel mai important, insa, incepand cu 21 septembrie 2015 vocea Romaniei va fi asimilabila unei persoane cu o reputatie profesionala si morala profund viciata.
Toate probele acestei concluzii sunt AICI. Coroborate cu recenta nominalizare, ele arata ca traim o epoca demna de cantecelul cu elefantii si panza de paianjen: pentru ca ea nu se rupe, mai apare cate-un elefant.
Pentru ganduri mai bune, mai morale, mai frumoase, avem si recomandarile saptamanii pentru voi.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Un articol despre veri ratate si melancolii de inceput de toamna
-
O carte
-
O statiune
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Trei carti
“Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident”, Joao Paulo Cuenca, Polirom, 2015
“Legende urbane”, Vlad Tausance, Herg Benet, 2011
“Cele zece iubiri ale lui Nishino”, Hiromi Kawakami, Polirom, 2015
-
Doua filme
“In lipsa ratiunii”, de Woody Allen
“Agentul de la U.N.C.L.E.”, de Guy Ritchie
-
Doua spectacole de teatru
“Hell”, in regia lui Chris Simion
“Cabaretul cuvintelor”, in regia lui Alex Nagy
-
Un articol de presa scrisa
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Un premiu de fotografie
-
O investigatie
Sindromul “caselor de la stat” mai face o victima intre presedintii Romaniei. Nu doar Traian Basescu si-a dat, si Klaus Iohannis si-a luat. Spatiu frumos, central, aducator de sute de mii de euro in ultimii 14 ani, nationalizat de comunisti si retrocedat intr-un proces care include: un testament neautentic, doua adeverinte de stare civila false, reinventarea unui arbore genealogic, un document notarial incheiat prin frauda, o tranzactie imobiliara semnata la un pret simbolic, procese civile interminabile si un dosar penal disparut in neant.
RISE Project reconstituie, pas cu pas, traseul unei mosteniri controversate aflate la originea afacerilor imobiliare ale presedintelui Iohannis.