Inceputul de saptamana in care miroase a vacanta

Dorinta de a nu mai face nimic si de a trandavi pe o plaja sau prin vreun parc, sentimentul ca locul de munca si orice alte obligatii profesionale devin neplacute si ca diminetile traite pe repede-inainte sunt frustrante, in loc sa fie lungi si lenese. Sunt in toate acestea semne clare ca vine vacanta.

0

La noi s-a conturat clar dorinta de a pleca intr-o vacanta. Desigur, ne asteapta chiar acum mini-vacanta de Paste, dar, timpul fiind cam scurt si agenda incarcata (probabil si voi aveti de semnat o condica familiala) s-ar putea sa nu fie suficienta pentru a potoli dorinta.

Asa ca ne permitem sa visam la alte locuri, la plaje si ape verzui, la faruri pierdute in ceata, la corabii care se ivesc si dispar, la verde infinit si la orase prin care n-am mai trecut pana acum. Si in cele cateva zile libere, chiar daca destinatia nu se potriveste niciunui vis, chiar daca ajungem fara speranta in vreo urbe romaneasca sau suntem blocati printre neamuri, tot o sa visam la locurile unde n-am fost.

Si poate o sa gasim ragaz sa evadam in ele prin filme, carti, poezii, ganduri. Ne-am bucura sa aveti parte de vacanta dorita acum. Si daca nu, macar sa gasiti cele mai potrivite forme de escapism.

Va recomandam si noi cateva.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Siri Hustvedt – O vara fara barbati

Desigur au ras de mine cativa domni care m-au surprins lecturand „O vara fara barbati”. Unul chiar a comentat ca de-asta fug barbatii de mine, ca citesc „chestii de-astea”. Am zambit. De-ar ajunge el vreodata sa scrie asa de rafinat si ironic ca Siri Hustvedt! Oricum l-am invitat si pe el sa citeasca si sa judece ulterior.

Doamnelor, domnisoarelor si, de ce nu, domnilor, va recomand calduros aceasta carte. E scrisa misto, cu ironie, autoironie, atentie, tandrete si spune povestea unei femei trecute de 50 de ani care se reface dupa ce a a avut o cadere nervoasa cauzata de faptul ca sotul ei a decis sa ia o Pauza (acesta fiind numele atribuit amantei).

De ce zic ca v-ar placea? Fiecare a fost parasit cel putin o data in viata, in diverse etape ale relatiei, fiecare a trecut prin frustrarile si gandurile celui parasit. Si pe urma fiecare a gasit o modalitate prin care sa isi revina,  a reinvatat gusturile si chiar fericirea, cu sau fara un alt partener. Asa ca incercati aceasta lectura, numai buna pentru cateva zile libere.

  • Lost and found

Si pentru aceia dintre voi care chiar nu vor sa se potoleasca (orice ar insemna asta), o melodie.

 

Ce nu poate lasa in urma Andrei Craciun

  • Lista lucrurilor care mi-au fost furate in Cuba

O carte de povestiri de Franz Kafka – am luat-o cu mine fiindca am vrut sa o recitesc la Havana, caci, si fara “Procesul”, ba chiar si fara “Metamorfoza”, Kafka a fost printre cei mai buni scriitori din istorii, de un umor atat de subtil incat putini ajung sa il perceapa.

Un sampon, verde, Garnier.

Un parfum, pe jumatate folosit.

Un gel de dus, anonim.

Un volum de Mario Vargas Llosa, din care imi ramasesera sase pagini pe care nu le voi mai citi niciodata.

  • O vara de rascruce

Prima carte scrisa de Truman Capote si regasita dupa patruzeci de ani. O revelatie. Domnisoara Grady e una dintre cele mai seducatoare si mai tragice femei ale literaturii. Blestematul de Capote stia.

  • Radu Marculescu, Amintiri din restul vietii mele

Am tot scris despre Radu Marculescu si voi mai scrie. Faptele sunt asa: am intrat intr-o librarie, sa imi recuperez povestirile lui Kafka si am vazut acest volum “Amintiri din restul vietii mele”, Humanitas, 2013. Nu stiam ca a aparut.

Radu Marculescu ne povestise ca isi scrie memoriile, celelalte memorii, in care razboiul si prizonieratul sunt secundare, dar nu primisem stire ca le-ar fi terminat. Mi-am amintit toate intalnirile mele cu Radu Marculescu si am suras. Nu am avut de multe ori noroc in viata. Intalnirea cu Profesorul e unul dintre putinele momente de hazard fericit.

A fost tatal si bunicul pe care nu i-am avut, si pe care, daca e sa fim sinceri, cei mai multi nu i-am avut. Un om care a stiut sa ramana demn pana la sfarsit, fara sa se compromita, fara sa abdice de la morala. Cati se pot lauda cu asa ceva? Am citit “Amintiri din restul vietii mele” fara sa iau nicio pauza. Mi-am spus din nou ca am intalnit in Radu Marculescu mai mult decat un om – credinta il dusese departe, aproape de sfintenie. Mi-a fost dat sa aflu un amanunt biografic, pe care doar il intuiam: Profesorul a murit, literalmente, in picioare.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Ipocrizia occidentala

Nu-i o noutate, dar ne amintim de ea dupa cate-o catastrofa demna de capitalismele lumii a treia, convinse ca merg inainte, desi e tot mai sigur ca merg inapoi – spre capitalismul de tip Manchester. Poate v-ati ciocnit saptamana trecuta de stirea referitoare la prabusirea unei cladiri in Bangladesh, care gazduia mai multe ateliere de confectii unde se producea imbracaminte (la costuri minime) pentru marii retaileri si, mai departe, pentru consumatorul de rand de la Londra, Roma, Viena sau, daca vreti, Bucuresti.

Nici asta nu e o noutate: in majoritatea cazurilor, siguranta muncii in fabricile de confectii din Bangladesh nu exista nici macar pe hartie. Se lucreaza, pur si simplu, pentru supravietuire de la o zi la alta: nu de suma aferenta pentru ziua de munca e vorba, ci de norocul de a scapa cu viata din custile unde oamenii sunt inghesuiti cu scopul ultim de a mai taia putin din pretul de eticheta al tricourilor asezate ordonoat pe rafturile mall-urilor.

Intre timp, in capitalele tarilor noastre de prima mana se protesteaza energic impotriva incubatoarelor pentru pasari si a metodelor prin care sunt sacrificate in abatoare animalele. Risc o ipoteza neverificata statistic: macar cativa dintre protestatari au tricouri manufacturate de saracii norocosi ai Bangladeshului. E nesigur, totusi, daca norocul le vine din faptul ca si-au gasit un loc de munca sau ca au reusit sa-i supravietuiasca.

Un documentar bun pe subiect, pe site-ul BBC.

  • Rosia Montana

O relatare interesanta despre Rosia Montana, in Spiegel.

Prilej sa ne amintim nu despre controversele iscate de problemele de mediu, ci despre subtirimea argumentelor care promoveaza beneficiile economice viitoare ale unei eventuale exploatari. In decembrie 2011, Dela0.ro publica o investigatie revelatoare asupra subiectului, realizata de jurnalistul Daniel Bojin cu sprijinul unei finantari acordate de Fundatia Soros.

Cel putin un titlu din presa centrala a refuzat la vremea respectiva sa publice materialul, motivand ca nu aduce nimic nou ca informatie. Aveti posibilitatea sa verificati validitatea argumentului, AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.