Iohannis, presedintele PSD

Saptamana trecuta, Klaus Iohannis a ales sa fie sef de stat in varianta pe care si-o doreste PSD. A ocupat, adica, scaunul de la Cotroceni degeaba, promulgand fara o reactie critica modificarile legislative la acordarea venitului minim garantat. Urmeaza o stapanire si mai vartoasa a primarilor PSD asupra beneficiarilor.

0

Presedintele Klaus Iohannis a consfintit adoptarea noilor prevederi referitoare la ajutorul social, punand semnatura finala pe traseul de adoptare a modificarilor propuse. Printre ele, retragerea venitului minim garantat (VMG) la refuzul unui loc de munca oferit. A oricarui loc de munca – indiferent de conditii.

Presedintele a promulgat chiar daca a fost informat ca modificarile aduse regimului de acordare a VMG se bazeaza pe minciuni, prejudecati si, deloc in ultimul rand, rasism.

Mitul asistatilor care paraziteaza bugetul de stat si primesc cu lene orice oferta de munca bantuie de ceva timp prin spatiul public romanesc. L-am demontat cu date si fapte.

Dar dincolo de cifre si de politici publice, avem o nelamurire omeneasca: cat de meschin trebuie sa fii sa crezi ca problema ta, in Romania, sunt beneficiarii de VMG lipsiti de orice oportunitati (sociale & financiare), de educatie, de suport comunitar, carora le dai intre 142 si 527 de lei pe luna?

Impactul bugetar al acordarii VMG in luna iunie a fost de 11 milioane de euro (la nivelul intregii tari). Spre comparatie, suma aceasta a fost data anul trecut Bisericii Ortodoxe doar de primariile de la nivelul Capitalei, pentru construirea Catedralei Neamului. Si o suma mai mare ca aceasta e acordata in acest an tuturor lacaselor de cult din Bucuresti (prin decizia structurilor edilitare locale).

Daca facem un calcul national, sumele totale pe care statul roman (atat la nivel central, cat mai ales pe palierul local) le vireaza in contul institutiilor de cult religios sunt de cateva ori mai mari decat ajutorul social anual acordat in toata Romania.

Fie suntem intr-atat de bogati incat ne permitem, fie nu avem nici macar o idee despre felul in care se rostogolesc, spre viitor, diferite costuri sociale – cum ar fi ignorarea saraciei cronice din aceasta tara (care sigur nu se trateaza cu finantarea in nestire a unor proiecte identitare megalomanice).

Dupa noile modificari la regimul VMG promulgate acum de Klaus Iohannis, un beneficiar de ajutor social pierde ajutorul daca refuza o singura data un loc de munca oferit.

Recent am fost la Giurgiu, intr-o comunitate rupta de sosea, unde parintii merg cu copiii lor cate patru kilometri dus si patru kilometri intors, de doua ori pe zi, pentru a-i scoate la drum, de unde iau microbuzul spre scoala. Un abonament ajunge la 260 de lei. Pentru a acoperi acest abonament un barbat si-a luat doua locuri de munca. E norocos ca si-a gasit si ca are copiii mari.

Dar majoritatea nu sunt deloc norocosi. Cei mai multi oamenii nu refuza un loc de munca pentru ca le convine sa stea pe VMG. Cauzele neocuparii sunt mai ales altele, printre ele transportul, lipsa locurilor de munca in proximitatea satelor si comunelor, dar mai ales lipsa educatiei. Acolo ar trebui lucrat.

Ramanem insa la conditional-optativ. Ar trebui. Pe termen scurt, par mai utile niste voturi obtinute prin apel la ura si dispret fata de saraci.

Mai e insa ceva de notat. Modificarile aduse acum legislatiei privind ajutorul social sunt si un pretext de a da mai multe atributii primarilor. Noile modificari ii fac practic stapani peste beneficiarii de VMG. Stapani, ati citit bine! Iar in mediul rural romanesc, asta inseamna – in aproape toate cazurile – voturi asigurate.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Despre calatoria imigrantilor spre Europa s-a tot scris si se scrie. Dar cum arata calatoria celui care nu a reusit sa ajunga in Europa si e nevoit sa revina acasa? Mai ales cand acasa e locul in care sunt cei carora le-a promis ca le va trimite bani ca sa le fie mai bine. Sau cei care au platit ca el sa poata ajunge in Europa.

Cum ajuti un tanar de 16 ani care nu stie altceva decat violenta? O serie video despre adolescentii care ajung dupa gratii, despre viata in detentie, reintegrare si viata de dupa detentie.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Un film clasic

Leon. Ceva frumos. Cu imberba Natalie Portman.

  • Un alt film clasic

Serpico. Cu tanarul Al Pacino intr-unul dintre rolurile carierei.

  • Un alt film clasic

Mishima: o viata in patru capitole. Regizat de Paul Schrader, produs de Francis Ford Copolla si George Lucas. Va fi agreat de fanii scriitorului japonez care si-a facut seppuku in 1970.

  • O carte

Uciderea comandorului, de Haruki Murakami. Polirom.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Pe urmele unei aberatii sistemice

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.