Jocurile noastre cele de toate zilele

La Rio, facem si noi ce putem. Fac, adica, sportivii romani. Care n-au strans salba prea mare pana acum: un aur (echipa feminina de spada), un argint (tenis, dublu masculin) si doua bronzuri (haltere si echipa feminina de canotaj 8+1).

Sunt consecintele lentei caderi administrative in dezinteres, lene si coruptie care a urmat anului revolutionar 1989 (nu ca inainte am fi fost vreun model de management sportiv, dar lucrurile mergeau dintr-o inertie tipica dictaturilor). Ceva bun, acum in democratie, nici nu prea are cum sa mai urmeze. Suntem inspre jos.

Ati aflat deja scandalurile care se intretes in jurul participarii noastre la aceste jocuri: echipamentul contrafacut al echipei Romaniei, problemele generate in sport de cei care si-au cumparat accesul, politica dezastruoasa a Comitetului Olimpic din Romania si tot asa. Daca nu, le aflati pe toate AICI.

In rest, toate sunt cum le stiti. In Jocurile noastre cele de toate zilele: marile femei politice Gabriela Firea si Elena Udrea se dedau unei vieti religioase active, prodigioase; comicul Gainusa se incaiera, virtual, cu politistul Godina; si, cel mai rau, vine toamna.

Intre cele externe, de consemnat e faptul ca Leonard Cohen sta sa scoata un nou album, dupa ce si-a pierdut muza din tinerete.

Viata, daca asta mai e viata, merge – cum s-ar spune – tot inainte. Se aliniaza planetele raului pe pamant – Trump in America, alde Putin in Rusia, Erdogan in Turcia. Carevasazica, in lume raul prospera. Asta este situatia in care ne aflam.

Iata, de pansament, niste recomandari lejere, inca de vara.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • O poezie superba

AICI 

  • Idee de design

Pentru oricine are ziare si reviste vechi prin casa. AICI 

  • Cat de bine va cunoasteti?

Un chestionar – disponibil in cadrul unuia dintre proiectele lui Alain de Botton, filosoful artei de trai –  care va arata in ce masura stiti exact cine sunteti si care va sunt limitele. AICI 

  • O marturie de citit

AICI 

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Muzica

Cohen a scris aceste cateva versuri în cinci ani. A incercat optzeci de variante inainte, iar legenda spune că le-a incendiat pe toate, fiindcă nu spuneau nimic adevarat. AICI 

  • Harfe

Cel mai bun site de harfe din tara noastra si-a deschis larg portile: www.harfa.ro

  • Un interviu cu o actrita

AICI 

  • Un articol de presa scrisa

AICI 

  • O scrisoare catre un scriitor

AICI 

  • Problema

AICI 

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un sumar Elena Udrea

  • O perspectiva

Desi e vremea tanguirilor nationale despre starea sportului romanesc, prindem momentan un loc onorabil in clasamentul pe medalii de la Jocurile Olimpice, intre cele peste 200 de tari participante. 35-40, ceva pe-acolo. Unde mai suntem noi in esalonul primilor 20%? Nu la multe. Si cu siguranta, nu la administratie publica.

Cat fiinta nationala traieste racordata la excelenta olimpica, mai putin excelenta edilitara se manifesta si ea in orasele, comunele si satele patriei cu o vigoare demna de un podium. In orasul Slobozia, de pilda, 120 de kilometri est de Bucuresti, Primaria a declarat razboi constructiilor ilegale, anuntand un program ferm de demolari. Prima victima a cazut recent: un panou de catarari instalat in Oraselul Copiilor.

Miselul fusese amenajat in urma cu un an, fara emiterea unei autorizatii de constructie, de insasi Primaria orasului. Era pe vremea fostului primar, care a organizat un concurs de proiecte intre elevii din urbe, sub stindardul „Slobozia Viitorului”. O fata de la Pedagogicul din localitate a propus panoul si a castigat finantare pentru obiectiv. De platit a platit bugetul local.

Acum, sub noul primar, s-a zis cu Slobozia Viitorului. Unde-i lege, nu-i tocmeala! Si poate chiar aceiasi muncitori de la Domeniul Public care instalasera in 2015 panoul s-au prezentat iar la locul faptei, de data asta pentru a-l da jos. Pe margine, parintii se vor fi uitat cu resemnare si cand l-au ridicat, si cand l-au coborat.

Apoi, toti – bugetari, mame, tati, odrasle, chiar si dom’ primar legalistu’, chiar si dom’ primar ilegalistu’ – au fugit repede acasa ca sa prinda speranta de la Rio. Asta i-a ramas Sloboziei viitorului.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.