Jorge Luis Borges, cel mare si orb

"Cartea de nisip" incheie opera lui Jorge Luis Borges asa cum un rai incheie viata virtuosului credincios. Volumul reuneste texte scurte, dar suficiente. "Cartea de nisip" este picatura care se face ocean, iar si iar, intr-o inexplicabila succesiune de unicitati. Ce va intereseaza? Dragostea? E toata aici. Moartea? Istoria?

0

Poate pentru ca magul argentinian era deja orb, punctul de vedere al ultimului Borges este cel potrivit. Abia ultimul Borges, orbul, poate sa vada intreg adevarul. Abia ultimul Borges, trecut de toate amagirile, poate sa spuna intreg adevarul.

In „Cartea de nisip” se gasesc texte care,  supravietuind Apocalipsei, ar da o marturie suficienta. Omenirea intreaga poate sa dispara – aceste dovezi ajung: cel putin unul a vazut tot, a inteles tot si a povestit tot.  Borges cel mare si orb este un infinit care nu ne absolva, dar ne justifica: am trait.

Ce va intereseaza? Dragostea? E aici, e toata aici. Moartea? Moartea, moartea e toata aici. Celalalt? Celalalt, tema in care eruditul argentinian nu va cunoaste egal, celalalt e acelasi, si e aici. Timpul? Timpul e o iluzie, stiti doar. Istoria? Fiti rezonabili! Popoarele fericite nu au istorie, nu le mai pizmuiti. Istorie au cei nenorociti. Dumnezeu? Ma siliti sa zambesc. Comit o infamie daca spun ca in „Congresul” scris de Borges e la fel de multa intelepciune ca in „Ecleziastul”?

Borges cel mare si orb s-a claustrat intr-o inevitabila inspiratie. Borges cel mare si orb nu a scris literatura, a supravietuit literatura, e bine sa intelegem elementarul. Borges cel mare si orb poate ajunge la copiii stricati care mananca, beau si se impreuneaza, si atat, la cei ce perpetueaza nimicul? Borges cel mare si orb le foloseste? Raspund fara patima: nu. Din pacate, viata nu este o biblioteca.

Magul argentinian nu este pentru toti si nu trebuie sa fie pentru oricine. Borges cel mare si orb, paradoxal, popular si fantastic, este, totusi, un scriitor pentru putini. Nu e o catastrofa, e logica intima a acestei lumi detestabile. Borges cel mare si orb nu va intemeia nicio religie, nici macar o filosofie.

„Cartea de nisip” nu livreaza raspunsuri, doar semnele de intrebare de care ne putem sprijini cautand sensuri care nu totdeauna exista.

„Cartea de nisip” este tot ce poate face omul mai frumos si mai adanc folosind tot ce a fost si va fi iar. Am trait, desi totul este desertaciune.

Viata borgesiana

„A-ti iubi dusmanul nu este o treaba pentru oameni, ci pentru ingeri”, spunea Borges, care in anii ’50 a ajuns sa conduca Biblioteca Nationala din Buenos Aires, formalizandu-si relatia cu cartile. Nascut Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo, pe 24 august 1899, argentinianul credea ca orice cuvant a fost odata neologism si pretuia sensul dincolo de intelegerea comuna a epocii sale. A murit in 1986 fara sa fi primit vreodata Premiul Nobel pentru literatura, fapt ce inca starneste discutii printre cei mai acerbi critici ai criteriilor de selectie in acordarea renumitei distinctii. Romancier, poet, eseist,  Borges a ramas in mentalul colectiv ca unul dintre cei mai valorosi autori ai secolului trecut, izvor de inspiratie pentru modernii sai urmasi, printre care Julio Cortazar, Umberto Eco, John Barth si Paul Auster.

A avut dintotdeauna o vedere slaba – defect congenital, mostenire de familie, i-au spus doctorii. In ultimele decenii ale vietii a orbit total, ajungand sa dicteze poeziile sale. Numele sau a devenit adjectiv bogat conotat. „Borgesian” inseamna viata ca fictiune, ca opera contrafacuta, dar data drept adevarata.

„Cartea de nisip” a aparut anul trecut la Editura Polirom. Costa 14.95 lei.

…si „cititorul borgesian”

In decembrie 2011, Dela0.ro a publicat povestea exceptionala a lui Gabriel Brebenar, un hunedorean care s-a restras din calea lumii, la tara, pentru a citi tot ce s-a scris mai important in ultimele doua mii de ani pe planeta Pamant. Refugiindu-se in satul bunicilor materni pentru a-si dedica existenta cartilor, Brebenar a devenit „cititorul borgesian de la Basarabasa”. Gabriel Liiceanu a acceptat sa-i deschida portile culturii romane, publicandu-l la Humanitas si scriindu-i chiar, la debut, o prefata in care si-a permis luxul de a fi incantat. Cine este impertinentul caruia nu i-a lipsit curajul de a-si trai viata asa cum vrea? Povestea sa poate fi citita AICI.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.