Junele Mocanu, jude de Buzau

• SUMAR. Cel mai tanar membru al legislativului care tocmai isi depune armele, Adrian Mocanu, avea doar 25 de ani in 2008, cand a venit la Bucuresti pentru a umple causul moale al unui fotoliu de parlamentar, facand astfel voia cetatenilor din colegiul numarul 2 Buzau. La patru ani distanta, ajuns la 29 de ani si ceva experienta legislativa, nemanifestata insa in vreun fel prin interventii, interpelari sau initiative vizibile sub cupola Parlamentului, Mocanu si-a dat seama ca vrea inca un mandat in acelasi colegiu. L-a solicitat, democratic, inscriindu-se in cursa electorala. Si cel mai probabil il va obtine fara efort. Duminica, 9 decembrie, capriciile vremii au taiat radical prezenta la vot in Buzau, unde votantii din mai multe sate nu au putut ajunge la sectii pentru ca au ramas in namol sau zapada. Acolo unde au mers, au ales ce stiau deja, cu nemultumirea de rigoare, dar fara a opune rezistenta. In rest, mici scene electorale: patru picioare in cabina de vot, discutii post vot la birt si ploaia care i-a gasit pe muntenii din colegiu resemnati cu soarta lor. Soarta e asa: le-a fost scris in prognoza meteo sa ii mai dea unda verde, inca o data, lui Mocanu, desi nu pot preciza concret cand l-au zarit ultima data sau ce a facut pentru ei.

Am mers pe urmele electorale ale celui mai tanar parlamentar postdecembrist – Adrian Mocanu – care a candidat pentru un nou mandat de deputat din partea USL. A facut-o in circumscriptia numarul 2, din Buzau, solicitand votul a 27 de comune. La capatul unei zile in care am patinat intre ploaie si ninsoare, despre domnul Mocanu am aflat ce stiam deja: ca este fiul tatalui sau (Victor Mocanu, alintat, dupa spiritul locurilor, „baron local”) si ca, in general, lumea il va vota. Contracandidati nu a avut, o exceptie firava fiind Gavriil Vasii de la ARD, creditat cu sanse reale doar in comuna sa natala, Vintila Voda, cuprinsa in colegiul 2.

Candidatul USL nu a avut nevoie sa isi faca in vreun fel campanie electorala in colegiul in care a candidat. De altfel, s-a laudat intr-un interviu acordat cotidianului „Adevarul” la inceputul toamnei ca il cunosc toti oamenii din colegiu, ca a mers din casa din casa si ca asa a fost ales in 2008. Am verificat duminica, 9 decembrie, aceasta afirmatie si s-a dovedit pe jumatate adevarata.

Pe Adrian Mocanu il cunosc mai toti oamenii din colegiul numarul 2 din Buzau – care cuprinde 27 de comune – desi nu a fost in casele lor. In campania asta, pe majoritatea nici nu i-a mai vizitat, atat de sigur a fost pe castigarea unui nou mandat. Anunta asta triumfator inca de la inceputul toamnei, cand anticipa, in interviul citat, ca va lua 70% din voturi. Unii dintre alegatorii lui mizau, duminica, pe 90%.

 

I.Alegator cu patru picioare, ghici ciuperca ce-i

Zarnesti, locul unde Mocanu e de-ai casei

Prima oprire in incursiunea jurnalistica facuta duminica in colegiul lui Adrian Mocanu a fost in comuna Zarnesti, locul de unde se trage familia candidatului si unde mai toata lumea il cunoaste pe tanarul deputat.

Desi discutiile post vot il dadeau castigator sigur pe Mocanu junior, plutea in aerul umed o anumita ingrijorare legata de prezenta la vot. Ploua cu galeata, iar la 11.30 doar 160 de persoane din cele 1.960 inscrise pe listele electorale se prezentasera la vot. Umbla vorba ca majoritatea pusesera stampila pe Mocanu Adrian – USL.

La cativa metri de sectia de votare amenajata in scoala din centrul Zarnestiului – una dintre comunele instarite din judetul Buzau, unde Mocanu senior detine o casa, potrivit declaratiei sale de avere –  peste drum, la magazinul comunal 2in1 care cuprindea si un fel de birt satesc, cinci persoane se incalzeau post vot.

Primul, in ordinea in care ochii reporterului i-a intalnit, era un mustacios serios, vecin de gard cu Mocanii, care, de-a lungul discutiei nu a spus nimic, dar a dat din cap a aprobare la lucrurile bune rostite despre ei. Alaturi, o doamna cu caciula de blana plouata, care dupa ce a legitimat reporterul venit de la Bucuresti si-a dat drumul la limba si a confirmat ca stampila fusese pusa si urma sa fie pusa mai ales pe numele lui Mocanu junior.

In centrul discutiei, un pensionar durduliu cu ochelari si sapcalie, plin de bunavointa, ne-a explicat ca toata lumea ii stie pe Mocani, ca sunt oameni buni, de-ai locului, au facut, cum sa nu ii voteze lumea, mai ales ca despre ailalti, contracandidatii, nu stie nimeni nimic, in afara de un afis cu candidatul ARD, un anume Gavriil Vasii. Aveam sa aflam: tot om de-ai locului, dar mai din deal.

In stanga reporterului, un tanar fara nicio parere si fara nicio dorinta de a intra in conversatie; era flancat la stanga de un altul, mult mai alert, poate pe fondul consumului de palinca – dovezile olfactive din incapere fiind irefutabile. Cand amfitrionul ochelarist a luat o scurta pauza, alertul a virat brusc in discutie si ne-a spus scurt. „Va zic eu cu cat iese, cu 90%, ascultati la mine, ca am gura aurita”.

 

Murgesti, locul unde ploaia devine zapada

Luand-o in sus, spre munte, la vreo 20 de minute de mers cu masina de Zarnesti, s-a deschis ca o crizantema tarzie comuna Murgesti. Era pe la ora pranzului – cand, conform spuselor membrilor comisiilor din sectiile de votare vizitate, lumea iese de la biserica si vine la vot.

Cu o populatie de aproape 1.000 de locuitori, de cinci ori mai mica decat cea a Zarnestiului, Murgestiul a fost si el inclus pe lista colegiului 2. In acelasi spirit electoral, campania era marginala, din cand in cand cate un banner cu candidatul ARD, Vasii, si pe cate un stalp, pe cate o uluca sau prin statia de autobuz, cate un afis plouat cu Mocanu cel mic.

La 12.15, nici Murgestiul nu excela la prezenta la vot, ea fiind undeva la 12% din cei 834 de alegatori inscrisi pe listele electorale. Pe prispa sectiei de votare, pe unde sporadic calca vreun localnic cu simt civic, Vasile se balanganea de pe un picior pe altul, comentand, mai mult fara noima, diverse aspecte ale vietii rurale si, implicit, ale campaniei electorale: ca au tras oleaca conducta de apa si s-a oprit acolo nu-stiu-unde in zare, ca nu l-a vazut pe Mocanu Adrian in sat pe durata campaniei, ca il voteaza toti „ca il stie”, ca „Vasii asta” de la Vintila Voda nu se stie cine e. Si tot asa. Sirul lui narativ si aparitia ravasita, un pic plouata, filmica, faceau din el un personaj fara varsta, asa cum ne imaginam aparitiile episodice din romanele lui Gabriel Garcia Marquez (referinta din titlu, la Macondo este o aluzie la o localitate inexistenta, care apare frecvent in romanele lui Marquez, fiind un sat izolat, rupt de lume, n.r.).

 

Margaritesti, unde iarna nu i-a lasat pe votanti sa iasa din case

La cativa kilometri mai sus, pe acelasi drum judetean de pe Valea Slanicului, ploaia torentiala care ne insotise de la Bucuresti a devenit, in timp record, o ninsoare in toata regula. Dupa alti cativa kilometri, pe masura ce intram in inima alba a comunei, am prins un viscolas cum numai in zonele deluroase intalnesti uneori.

Numai rabdarea si priceperea soferului si poate romanescul Logan pe care l-a strunit bine ne-au adus in fata sectiei de votare din comuna, unde in jurul orei 13.00 doar 80 din cei 647 de alegatori venisera sa isi exercite dreptul.

Scenariul era insa sumbru. Afara iarna, nu insa cea din scrierile lui Makine, ci varianta romaneasca, mai uda, mai dezghetata un pic. Peste cornise, in zare, localitatea Campulungeanca inchisa de viscol, unde 195 de alegatori asteptau o masina de deszapezire ca sa ajunga la vot, in Margaritesti. Peste un alt deal, comuna Vintila Voda, unde speram sa ajungem si sa il intalnim pe contracandidatul lui Adrian Mocanu.

Sortii pareau potrivnici. Muntenii zdraveni ne-au trimis inapoi la vale, in treaba noastra, interzicandu-ne sa o luam pe deal in sus. Asa am luat drumul Sapocai.

 

Sapoca, zel cu patru picioare in cabina de vot

Sapoca este comuna buzoiana unde cel mai tanar deputat roman a luat parte, in anul electoral 2012, la infaptuirea unei salate uriase, dupa modelul bucurestean a la Cartea Recordurilor inaugurat de Sorin Oprescu. Salata nu crescuse in gradina unui cetatean, cum naiv l-au intrebat ziaristii pe Adrian Mocanu, in interviul amintit din „Adevarul”, ci fusese preparata cu efortul localnicilor si girata de prezenta discreta a tanarului parlamentar.

Tot Sapoca, imi explica prin telefon o prietena nascuta si crescuta la Buzau, dar adoptata de Bucuresti de peste un deceniu, este cunoscuta intre munteni pentru vorba „esti de la Sapoca”, un fel a de a-i spune cuiva ca nu are toate tiglele pe casa, vorba izvorata din existenta unui spital de psihiatrie in comuna.

Acesta fiind contextul, va puteti imagina ca membrii comisiei electorale de la scoala din Sapoca au fost mai zelosi ca omologii lor din toate celelalte sectii vizitate si au cerut cu acribie sa vada acreditarea reporterului la Biroul Electoral Central.  Si cum aceasta nu exista, reporterul a fost poftit la plimbare – conform legii – fara a i se oferi si prezenta la vot la ora 14.00. Inainte de a iesi,  acelasi reporter umilit de lipsa formalitatilor solicitate, a remarcat alte devieri de la reguli. Unele, dincolo de aspectele anecdotice, catalogabile in registru penal: de exemplu, prezenta discreta a patru picioare intr-una din cabinele de vot, o practica relativa curenta in zona rurala – cum avea sa ii confirme ulterior un membru al altei comisii de votare – unde „intra cate doi, daca sunt familie”.

CV

Adrian Mocanu

Data si locul nasterii:
12 mai 1983, Buzau
Studii:
– Academia de Studii Economice
– Facultatea de Drept „Titu Maiorescu”
Experienta profesionala:
– (2002 – 2008) administrator la SC Romanita ’93 SA
– (2008 – prezent) deputat in Parlamentul Romaniei

Si tot la Sapoca, s-a confirmat si dezinteresul tinerimii pentru procesul democratic care avea loc vizavi de primarie. Mai devale, la magazinul mixt ce includea si barul de zi si avea ferestrele tapate cu Adrian Mocanu tras in fotografii in timp ce era batut prieteneste pe umar de Victor Ponta, patru tineri o ardeau la table si bere. Erau imbracati de iarna, desi camera barului – un fel de intrand din magazin, pe care numai cunoscutii locului il nimereau – era incalzita, iar personalul feminin, format din doua doamne pe care le separau 10 ani si cateva riduri, asigurase tot confortul, punand pernute pe scaunele de plastic de tip terasa ieftina. Se bause putin alcool, vreo doua-trei sticle goale de bere, cu etichetele jupuite erau uitate pe o masa in fata careia, de pe un televizor cu ecran patratos urla Florin Cercel. Dragoste, dor si jale pe postul Mynele TV.

Actualitatea ii lasa mai degraba indiferenti. Doar unul dintre cei patru votase – cu Mocanu –, ceilalti comentand ca ploua, ca sectia e departe si enumerand, incoerent, alte motive pentru care nu dau birtul pe cabina de vot si nici zarul pe stampila. Dupa o scurta discutie electorala, care a culminat cu nu-stiu-ce-aranjament-al-primarului despre care nu am inteles nimic, unul s-a ridicat de la masa si a iesit in magazin, altul s-a mutat la o alta masa, al treilea a scos telefonul si a inceput sa butoneze, iar al patrulea, votantul lui Mocanu, a ramas impasibil. Usa s-a dechis brusc si a patruns navalnic un pensionar agitat, care nu parea sa poata rosti cuvintele pana la capat asa ca vorbea mai mult din maini, cum se zice pe la tara. Din cateva gesturi scurte ne-a transmis ca a fost la vot, a pus stampila pe Mocanu junior, ca Dumnezeu e sus si vegheaza, iar astia, candidatii, sunt toti la fel.

 

II. Fiul tatalui sau

Beceni si Cernatesti, unde lumea carteste

Mai inspre nordul judetului, relieful e si mai capricios, iar vremea si mai a dracului. Cand ploua, cand ninge, cand sta cateva minute, doar ca sa o ia de la capat imediat. Iata-ne in satul Fulga din comuna Cernatesti, alunecand pe namol, la intrare pe portita neunsa ce invita votantul in curtea scolii darapanate unde functioneaza sectia de votare.

Aici aflam ca lumea nu mai vine la vot cum facea odata, la ora 14.30 prezenta e de 74 din 424 de alegatori. Tot aici intalnim si prima voce critica, care ne spune verde in fata ca Mocanu „ala micu” e fiul tatalui sau – Victor Mocanu a fost presedinte de consiliu judetean in Buzau timp de 12 ani si acum candideaza la Senat – si ca nu a facut nimic pentru oameni. De sub palaria model industrial, la moda in anii 80, interlocutorul nostru admite ca va fi probabil votat de lume, dar nu cu inima deschisa cum ar trebui, ci mai mult, asa, din obligatie.

Totusi, tanarul Mocanu nu si-a facut deloc campanie in colegiu, in afara de cateva afise plouate lipite de diverse garduri. Misterul se dezleaga: „Pai ce nevoie are, lucrurile sunt aranjate mai sus, iese sigur la un nou mandat, pentru ce sa se mai zbata?”. Apoi, oftand, cu ochii lasati in jos si visele sus, spre imposibilul unei realitati in care sa fie cu 20 de ani mai tanar sa plece la munca peste hotare, interlocutorul concluzioneaza: „Stiti cum se cheama asta, ce fac astia, Mocanii? Va spun eu. Se cheama aroganta locala”.

Inapoi in Logan – cel mai fidel partener al acestei duminici –, ne aventuram pe deal in sus, incercand o alta ruta catre comuna Vintila Voda. Uimitor, drumul e curatat, desi inca ninge si pe margine e un strat de veo zece centimetri de omat. Trec pe langa noi indicatoare, pe masura ce patrundem mai adanc in inima Munteniei: Podu Muncii, Niculesti, Vintila Voda. Viram mai la deal, trecem peste un pod dupa indicatiile pretioase ale unui localnic si dam de scoala, pe dupa o cornisa, fata in fata cu biserica si cimitirul.

Aici gasim spiritul electoral, pare sa fie fieful lui Gavriil Vasii, electrician, om de nadejde, bun gospodar, cinstit, despre care primim numai descrieri de bine. Vremea nu tine cu alegatorii, e iarna pe bune si prezenta la vot are de suferit – e undeva la 225 de persoane din 1.339 de alegatori inscrisi, la ora 16.00. Preferat este Vasii, aflat intr-un tur de forta prin colegiu, tocmai la Sapoca, pe cand noi, peste cateva dealuri, culegem informatii din randurile sustinatorilor.

La intoarcere in Bucuresti, seara, il sunam. Prindem, in sfarsit, linia libera pe la 20.20. Candidatul ARD se afla intr-o sectie de votare din colegiu si ne spune ca are doar trei primarii pedeliste, iar celelalte 24 sunt useliste, deci il sustin pe Adrian Mocanu. „Pierd la paritatea primariilor”, explica Gavriil Vasii, care mai spune ca o campanie a domnului Mocanu a fost totusi, in colegiul 2, dar in ultimele cateva zile. „Nu sunt rezultate”, conchide, exemplificand: singurele aparitii ale deputatului Mocanu in satele din colegiul sau au fost de Ziua Femeii sau de Ziua Copilului, cand a venit cu o floare si o bomboana. Omul ARD-ului nu stie daca va castiga, dar spera ca da, ca mai tot participantul la aceasta cursa. Dar pana afla ceva concret nu vrea sa vehiculeze nicio promisiune pentru oamenii din colegiu si nici sa listeze posibilele prioritati pentru Parlament.

Formam numerele (caci are doua) domnului Mocanu in repetate randuri pana cand raspunde tanarul deputat si candidat. O apostrofeaza pe ziarista: „Daca doriti un interviu de la mine veniti la cabinetul meu, nu dau interviuri prin telefon. Daca voiati interviu, ma sunati cand erati in Buzau. Fiind in Bucuresti nu stiu cu cine vorbesc. Nu vorbesc asa, cu ziaristi, la telefon. Buna seara”.