Dincolo de zăbrele: la ce e folositoare presa și de ce e jurnalismul un bun public

O lume fără jurnalism nu-i doar săracă în vederi. Ea devine săracă în idei - și ajunge săracă în libertăți. Într-o lume fără jurnalism independent și consistent, fiecare e condamnat să trăiască în propria colivie.

0

De 16 ani, în Perugia (capitala regiunii Umbria din centrul Italiei) se organizează un festival internațional de jurnalism, în fapt o serie de zeci de conferințe despre condiția și perspectivele presei europene și globale.

Între timp, evenimentul (care durează în fiecare an 4-5 zile) a ajuns cea mai importantă adunare media de pe Bătrânul Continent, strângând laolaltă sute de vorbitori și propunând un evantai de teme jurnalistice.

Festivalul din Perugia nu e deloc doar un format de diseminare a unor dezbateri strict profesionale. E și un loc în care orice neprofesionist poate asculta jurnaliști vorbind despre menirea și semnificația publică a muncii lor.

În măsura în care jurnalismul (făcut în interes public) este o oglindă a faptelor importante pentru toți, la Perugia se fac auziți în fiecare an cei care îi aduc publicului vești, vederi și interpretări despre sine.

Nu-i deloc puțin lucru să aflăm pe ce lume trăim – iar, în mod esențial, jurnalismul bine făcut asigură tocmai această formă de racordare la realitate.

Anul acesta, am mers și noi la Perugia pentru a participa la Festivalul Internațional de Jurnalism. Desigur că întregul eveniment a stat mai ales sub spectrul invaziei rusești din Ucraina. La festival au putut fi ascultați zeci de reporteri și editori vorbind despre jurnalismul de pe front și publicul global căruia i se adresează.

Dar tot la Perugia s-a dialogat și despre condiția jurnalismului independent din Europa de Est. Sau despre obiectivitate în presă. Sau despre laboratoarele de fake news. Sau despre procesele pornite împotriva jurnaliștilor de către personajele influente vizate de investigațiile de presă.

De acest ultim aspect nu suntem nici noi străini, în calitate de pârâți într-un proces de defăimare pornit recent împotriva noastră de fostul episcop ortodox de Huși, Cornel Onilă, care ne solicită daune de sute de mii de euro pentru că am scris despre abuzurile sexuale sistematice din eparhia BOR.

O lume fără jurnalism ajunge săracă în libertăți

Aflați în Perugia, am participat la mai bine de zece panel-uri de discuții și credem că tot ceea ce s-a spus acolo, în contextul prezentului pe care îl trăim, nu e relevant doar pentru profesioniști din media, ci și pentru un public care vrea să înțeleagă.

Așa că ne-am propus la aceste Recomandări să lăsăm deoparte actualitatea noastră locală (pe care o încondeiem adesea în această rubrică săptămânală) și să ridicăm perspectiva.

Pentru că jurnalismul e făcut de profesioniști – dar este destinat întotdeauna publicului larg, fără de care presa rămâne doar o oglindă pusă înaintea neantului. Jurnaliștii au nevoie mereu să înțeleagă cum și pentru ce își fac meseria – dar și publicul trebuie să existe întotdeauna la capătul procesului, pentru a primi, filtra și folosi informațiile aflate.

Jurnalismul de interes public e un proces ultra-specializat cu finalitate ultra-simplificată: aceea ca oamenii să vadă nemijlocit cotloane ale realității care altfel le scapă (ori care le sunt ascunse vederii).

O lume fără jurnaliști e o lume în care observăm, de fapt, foarte puține. Doar ceea ce există fizic înaintea ochilor. Doar câțiva metri în jurul nostru. Doar spațiul îngust al preocupărilor cotidiene.

O lume fără jurnalism nu-i doar săracă în vederi. Ea devine săracă în idei – și ajunge săracă în libertăți. Într-o lume fără jurnalism independent și consistent, fiecare e condamnat să trăiască în propria colivie. Și să privească doar printre zăbrele.

Și pentru că rolul publicului nu-i deloc mai puțin important decât al jurnaliștilor în stimularea și menținerea sănătății acestor procese, vrem la aceste Recomandări să vă propunem să vedeți și să ascultați câteva din panel-urile la care am asistat zilele acestea la Perugia.

Realitatea (și felul în care ea ajunge să fie aflată sau, din contră, deformată și manipulată) ne privește pe toți. Chiar și atunci când alegem, conștient sau nu, să-i întoarcem spatele.

I. Covering Putin’s War – cu Natalia Antelava, Peter Pomerantsev și Jane Lytvynenko

II. Don’t SLAPP the Messenger – cu Maria Cheresheva, Annelie Ostlund, Flutura Kusari și Jessica Ni Mhainin

III. Journalistic Business as Usual is a Disaster for Democracy – cu Mary Fitzgerald, Gina Chua, Mathew Ingram, Dan Gillmor și Alan Rusbridger

IV. Julian Assange and Wikileaks: Freedom of information on trial – cu Stella Assange, Stefania Maurizi și Joseph Farrell

V. 20 Years of War on Terror – cu Alice Speri, Murtaza Hussain, Azmat Khan și Spencer Ackerman

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.