Robin Williams a cazut in patima alcoolului si a drogurilor, a facut pasi pe drumul care nu duce nicaieri, si-a indurat umbrele, iar la sfarsit s-a eliberat. Pentru un destin, ar trebui sa fie suficient. Chiar nu e nevoie si de noi in piesa aceasta.
Moartea actorului ne-a gasit, insa, ca de fiecare data, nepregatiti si radicali, fini cunoscatori in intimitatea chestiunii depresiei, gata sa combatem la sange si chestiunea sinuciderii. Ne-am exprimat, am opinat, n-am tacut.
A fost apoi Adormirea Maicii Domnului – ce prilej mai adecvat sa zacem in kilometrice cozi pioase, si inspre munte, si inspre mare?
Reactiile comune, apartenenta la logica de baza a colectivului, la imperativul multimii – iata secretul unui bun contemporan. Sa ne pastram calmul, o sa vina si mai rau.
Pana atunci, recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Cea mai proasta trupa cu pretentii
Am ajuns intamplator, sambata seara, pe plaja Modern din Constanta la un concert organizat de Bergenbier. La cat de proasta e berea respectiva, nici numele de pe afis nu puteau sa fie din alta liga. Cu doua-trei exceptii, fireste. Noi voiam sa vedem Robin and Backstabbers, dar n-am apucat, din mai multe motive. Mai intai am prins behaiala trupei ZOB, nimic mai penibil decat un om care si-a cam pierdut vocea, dar insista sa cante si sa fie amuzant si de gasca.
Pe urma ne-a racait pe timpane ROA, aceasta trupa de care nu auzisem pana cand ne-a bagat-o Bergenbier in urechi. Niste versuri complet retardate si o linie melodica pe care se rupeau in figuri pustanii ametiti de 2-3 beri la 3 lei paharul. Speram ca dupa ROA sa cante Robin and the Backstabbers, cel putin asa te inducea in eroare afisul. Dar n-am mai apucat sa aflam cine a cantat dupa ROA, caci o furtuna cum numai la mare mai prinzi a spart gasca de adolescenti alcoolizati si turisti rataciti, ne-a impins cu furie care incotro si probabil a si distrus parte din aparatura. Ne-am carat si am invatat o lectie, exact ca in South Park, spune nu mocaciunilor.
De punctat aici si imbecilitatea umbrelarilor – acei baieti al caror singur rol in sezonul estival e sa pazeasca umbrelele de pe plaja si care, odata ce a inceput sa toarne, ne alungau de sub pretioasele obiecte.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Filmul de cinema “Guardians of the Galaxy”
Mai ales pentru fabuloasa sa coloana sonora, despre care am scris pe larg si aici: Guardians of the Galaxy. Si walkmanul unui baiat singur – FHM.ro
-
Filmul Lucy
Despre care am scris pe larg si AICI.
-
Piesa de teatru Noi4
O alta mostra a spectaculoasei libertati a Liei Bugnar de a fi ea insasi. Se joaca la Godot.
-
Muzica domnului James Blunt
Inteleg ca se va intampla un concert al domnului Blunt la Cluj, la sfarsitul lui octombrie. Voi incerca sa nu lipsesc de acolo. Pana atunci: Best Of – James Blunt
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O explicatie
…pentru popularitatea neverosimila de care se bucura Vladimir Putin printre rusii obisnuiti, AICI.
-
O intrebare
…pentru premierul Romaniei, care va ramane, desigur, fara raspuns, AICI.
-
Ea Insasi
Conform propriilor spuse din 2005, nemurite in paginile unui ziar pe care-l mai gasesti doar in arhivele bibliotecilor, Elena Udrea are un principiu de baza – sa nu aiba niciun principiu, dar si o definitie statornica a adevarului – ceea ce e bine pentru domnia sa.
Conform propriilor fapte, antologate si analizate aproape un deceniu mai tarziu, in 2014, Elena Udrea isi este consecventa, si in termeni de principii, si in termeni de adevar.
In absenta scrupulelor, doamnei Udrea i-a fost usor sa afle ce e bine pentru domnia sa. Astazi, de exemplu, o candidatura prezidentiala ii vine manusa, dupa ce ieri il sustinea si propunea Miscarii Populare pe Cristian Diaconescu. Confruntata, insa, cu lipsa de popularitate a acestuia – stare de fapt de a carei existenta, aparent, habar n-avea -, doamna Udrea s-a lasat convinsa ca are profilul prezidentiabil necesar – stare de fapt de a carei existenta, aparent, habar n-avem.
Ce-i trebuie candidatului? Ne raspunde de la Vaslui presedintele Miscarii Populare din judet: “Sa stie sa se aplece, sa ia de gat si sa pupe si tigani, si tarani”. Omul nu vorbeste-n vant, are experiente anterioare solide, din posturile de lider PNL local si lider PPDD local, astazi organizator de filiala in proiectul asta nou-nout, “altfel”, al Elenei Udrea. “Populatia din judetul Vaslui o adora pe Elena Udrea”, spune domnul Vrinceanu de la Vaslui, adorabil personaj!, ti-aduce aminte de primarul prahovean Apostolescu, de la Magurele, care dormea pe vremuri cu poza ministrului Elena Udrea sub perna, visand la banii Doamnei, adica ai ministerului, deci ai Doamnei, atat de necesari pentru construirea unui camin cultural in comuna.
Cu-adevarat, insa, nu conteaza nici adoratorii din Vaslui, nici cei din Prahova, ci unul din Dealul Cotrocenilor – stare de fapt de a carei existenta, aparent, chiar avem habar toti. Pe cine sustine presedintele Basescu, acum, cand Cristian Diaconescu a ramas candidatul Fundatiei Miscarea Populara, iar Elena Udrea al Partidului cu acelasi nume? Nu stii, de unde naiba sa stii?, si chiar daca stii oricum nu te-ajuta in Isarlikul nostru peren, in care, vorba lui I.D. Sirbu, nici n-apuci sa contrazici pe cineva ca a si trecut cu totul de partea ta.
Cumva lucrurile abia acum sunt in matca lor, caci dupa ce-a inaugurat patinoare, piscine si telegondole intr-o tara lipsita de strazi si a impartit pantofi cu toc la inundatii, nu-i mai ramane Elenei Udrea decat sa candideze “happy” la prezidentiale, spre indignarea tovarasilor de drum, care nu-nteleg cum se poate. “Urmasa lui Traian” stie, insa, ca se poate.
