Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!

Un om tinand prizoniera libertatea tuturor - uneori, revolutiile functioneaza cu astfel de simplificari, care canalizeaza furia populara, dar o pot si deturna. Revolutia romana din 1989 a fost, din acest punct de vedere, un act profund ratat - caci ea a debutat chiar cu neintelegerea libertatii.

0

In 1989, aveam cinci-sase ani. Toti trei, autorii acestei rubrici saptamanale. „Jos Ceausescu!” sunt probabil primele cuvinte cu insemnatate publica pe care le-am auzit si invatat – copiii isi imita dintotdeauna parintii, si-n sperante, si-n patimi.

Dar in acel decembrie de-acum multi ani nu doar caderea lui Ceausescu a impanzit imaginatiile copiilor, eliberati si ei de dictatorul omniprezent. S-a mai strigat atunci ceva cu acelasi amestec de frica si eliberare – si s-a strigat intrucat in locul Decazutului trebuia pus ceva. La inceput, s-a pus un cuvant: libertate.

Cu multi dintre cititorii nostri impartim cam aceeasi varsta – si voi aveati poate in jur de cinci-sase ani la revolutie. Si toti ne amintim acelasi lucru: cum se striga „Jos Ceausescu” si cum s-a strigat „Libertate!”.

In acesti 26 de ani care au trecut, parintii si bunicii nostri n-au reusit de foarte multe ori sa-si gestioneze corect libertatea. Ce-a insemnat ea pentru ei? De prea multe ori doar lipsa unei opresiuni directe – caci invatati decenii la rand sa-si croiasca intreaga prezenta publica dupa „canonul” regimului, si parintii si bunicii nostri s-au inselat prea repede crezand ca libertatea n-are decat sa se instaleze singura odata Ceausescu cazut.

Un om tinand prizoniera libertatea tuturor – uneori, revolutiile functioneaza cu astfel de simplificari, care alimenteaza si directioneaza furia populara, dar o pot si deturna. Revolutia romana din 1989 a fost, din acest punct de vedere, un act profund ratat – caci ea a debutat, inainte de toate, chiar cu neintelegerea libertatii, prin asumarea ei ca dat.

Ceausescu nu mai era? Atunci libertatea trebuia sa fie!

Un deceniu mai tarziu, deziluziile libertatii faceau deja ravagii – caci libertatea nu era pur si simplu, ea trebuia interiorizata, exersata, chiar contestata si nu de putine ori alimentata cu sacrificii personale.

Oamenilor nu le place sa faca sacrificii – e previzibil. Nu le place sa-si sacrifice nici macar mentalitatile gresite, persevereaza de multe ori in greseala pana lucrurile ajung intr-o fundatura atat de mare incat totul mai ramane doar de daramat si totul de reconstruit.

Nici generatia decreteilor nu s-a descurcat cu mult mai bine. E-o concluzie dura, dar justa, caci aproape totul e astazi de daramat in Romania si-aproape totul de reconstruit.

La 26 de ani de la Revolutie inca nu stim cine e vinovat cu adevarat pentru moartea a aproape o mie de oameni. Si asta e rau.

La 26 de ani de la Revolutie inca nu reusim sa impiedicam moartea intr-un incendiu a peste 60 de oameni, iar dupa ce ea se produce culpele tasnesc parca din toate partile. Pentru ca nimic n-a functionat corect de-a lungul lantului de intamplari care au favorizat sau determinat nu doar producerea incendiului, ci si circumstantele sale. Si asta e foarte rau.

Lucrurile sunt cumva legate. Cand supravietuitorii Revolutiei n-au aproape nicio morala colectiva sau sunt indiferenti la ea tot ce le vietuieste e expresia unei societati fracturate si disfunctionale.

Statul roman e si expresia cetatenilor sai – nu e doar asta, dar e si asta. Sa ne amintim de acest lucru si de faptul ca libertatea se castiga in fiecare zi – si se castiga mai usor impreuna.

Au trecut 26 de ani peste cei cinci-sase de atunci.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Bilant la final de 2015

Doamne, nu le da oamenilor sa citeasca vreun text lung, nu mai au rabdare, nu ii mai atrage cuvantul, fraza bine scrisa, imaginea bine redata. Nu! Sa fie pe repede inainte totul, exact asa cum traiesc de cativa ani incoace: repede-repede-repede. De-aia suntem din ce in ce mai lipsiti de imaginatie si timp, ne impunem singuri deadline-uri idioate, ne impingem in paradigme cretine si ne credem super oameni ai super mileniului. Asta e ridicolul tehnologiei!
  • O recomandare de lectura

Pentru zilele de sarbatoare: Salman Rushdie „Doi ani, opt luni si douazeci si opt de nopti”.

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Teatru

„Anul disparut. 1989”, la Teatrul Mic.
  • Film

„Razboiul stelelor: scularea fortei”, cum frumos i-a zis si CTP, opunandu-i-se.
  • Carte

Bohumil Hrabal, Scrisori catre Dubenka, Curtea Veche.
  • Alta carte

„Experimentul MAMATATA”, de Iulian Tanase, Herg Benet.
  • Muzica

Chet Faker, orice, la alegere. Youtube-ul e mare.
  • Un site de harfa

www.adidobre.ro

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Un interviu

Vorbeste pentru prima oara in 26 de ani tov. gen. Vlad, care se presupune ca stie niscaiva lucruri despre super-secretele din jurul evenimentelor anului 1989, AICI.
  • Un cadru

Am cunoscut recent un domn care face parte din consiliul de administratie al unei banci din Republica Moldova, o banca misto detinuta, desigur, de niste rusi.

Omul mi-a povestit, printre altele, cum se intinde la finalul consiliilor o fata de masa brodata, taraneasca peste „rotunda” de la CA – si-apar pe loc icrele, zacusca, ciorba, sarmaua, vodca, tot ce trebuie, fix acolo unde in urma cu cinci minute erau rapoarte financiare.

„Nicaieri in lume, in zona financiara”, mi-a soptit, „nu se intampla ca 85% din timpul de biznis sa fie dedicat mancarii si bauturii. E fabulos!”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.