Suntem întristați. Aflăm, de la penitenciar, că deținutul Dragnea Liviu Nicolae o duce rău. Se plânge, în acest sens, prin interpus.
Interpusul e Codrin Ștefănescu, acest Rareș Bogdan de la stânga (vorba vine) spectrului politic.
Poporul pesedist e îndemnat să îi scrie slovă de consolare celui care se simte neglijat și uitat, acolo, la pușcărie.
Din fericire, ne vin și vești bune. Aflăm că tânăra parteneră a fostului vătaf PSD tocmai s-a preumblat (dimpreună cu iubita altui cunoscut deținut politic, Darius Vâlcov) prin clinici de sporire a bustului și implanturi fesiere.
Gurile rele ar face acest rezumat tragicomic al situației: tranziția românilor a fost și continuă să fie acel fenomen politico-social în care s-a furat până și de la copiii instituționalizați ca să aibă bărbații de partid și de stat de unde băga în fundul cucoanelor. Guri rele, să nu luăm aminte…
De la cel mai înalt nivel în statul nostru totuși pitic, ne parvine alt motiv de cruntă dezamăgire. Și-a făcut solemnul nostru președinte rapelul și nu i-a mai arătat poporului emotiv mușchiul bine făcut. E, totuși, pe undeva firesc, după ce săptămâna trecută, de la Păltiniș, i-a arătat aceluiași popor durerea în spate jos. Am putut constata, la acest început de an, un profil prezidențial complet.
În rest, țara noastră e tot cum o știți. Marele Ars ne rezumă și astăzi Marea neschimbare. Scapă tot cine poate. Am putea spune chiar că trăim o binemeritată întoarcere în timp în vremea unora dintre cabinetele anilor din urmă. Sunt și diferențe între cabinetele care au fost și cabinetul care este – dar doar pe ici, pe colo.
De pildă, trăim încă în statul care alege să ascundă date statistice pentru că e incapabil să organizeze prioritar până și vaccinarea anti-COVID a bătrânilor din căminele publice.
Cum, nu știați? Iată ce isprăvi frumoase, românești, a reușit recent ANDPDCA, instituția care ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor beneficiarilor din centrele rezidențiale, dar care – iată – e mai preocupată să iasă bine-n poză guvernarea Ralucăi Turcan.
Și uite unde ne doare cel mai tare, la educație. Te uiți și-l vezi pe Sorin Câmpeanu. Îl știți pe domnul Câmpeanu, prietenul înstelaților plagiatori, îngerul lor ocrotitor, partener de academie cu generalul semianalfabet conducător de doctorate Gabriel Oprea (și cu alți impostori eterni).
El e la educație în guvernul PNL-USRPLUS-UDMR: Câmpeanu.
Cum ar putea să ne meargă rău?
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Trei mame americane, pe marigine prăpastiei
AICI.
Previziuni asupra infecțiilor cu noua tulpină britanică
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun
LUNI: UN SERIAL
Criminal minds.
MARȚI: UN FILM DE REVĂZUT
Munich. De Spielberg.
MIERCURI: UN ALT FILM DE REVĂZUT
Pianistul. De Polanski.
JOI: UN FILM LA CINEMA
Traducătorii.
VINERI: O CARTE
Dialoguri socratice, de Platon. Editura Humanitas.
SÂMBĂTĂ: O MINI-SERIE
Pretend it’s a city. Pe Netflix.
DUMINICĂ: O CARTE
Piranha. Copiii Camorrei. De Roberto Saviano. Musai.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Reconstituirea unei catastrofe
Dacă o instituție cu forța socială a BOR (întărită constant prin relația de simbioză cu statul) nu admite nici măcar să fie întrebată, darămite să mai și răspundă, atunci devine obligația jurnaliștilor să cerceteze faptele, să le coreleze și să le arate societății, mai ales când puterea necontrolată a instituției produce abuzuri sexuale pe bandă rulantă.
Asta ne-am angajat, asta facem la Să fie lumină.
