S-au încins disputele lingvistice între o regină neîncoronată a cozii șoricelului și un scriitor de pe listele scurte pentru Nobel.
Alonja steeriană înspre dativul cărtărescian are în ea ceva hilar și reprezentativ pentru secolul XXI. E, în fond, un rezumat al timpurilor și oamenilor: când nu ești în stare să citești pagini dintr-o carte, latri la un cuvânt.
În același timp, în țara noastră continuă parada trupurilor mai mult sau mai puțin dezgolite întru vaccinare, spre a da pildă gloatei. S-au încins, firește, și părerile despre alte fleacuri fundamentale.
S-a tot vorbit pe la noi despre cunoscutul om de presă Cristoiu la bustul gol, despre musculatura de dârvar sobru, de salahor faianțar a președintelui Iohannis, despre flascul biceps al lui Orban, despre caraghiosul Barna sau incolorul Cîțu. Ca să nu mai vorbim despre imunitatea la ridicol a ministrului Câmpeanu, de la Educație (vorba vine).
Și uite așa ne trecu prima lună din an, în timp ce, pe fond, stăm la fel ca înainte. Bucureștenii îngheață în case, Nicușor Dan îi ia pe partea ceaușească a vieții și îi îndeamnă să mai pună o flanelă pe ei, apa caldă se vede în continuare la telejurnal, precum cașcavalul pe vremuri.
Și timpul trece, leafa merge, esențialii se vaccinează, cei vulnerabili nu se vaccinează. Cum, nu intuiați? Sigur că da: prioritarii de pe hârtie chiar ajung, în România, codașii din realitate.
Le numim românisme – poate neinspirat, pentru că în definitiv nu știm cum stau bulgarii. Poate că stau și ei rău, bulgărește, și nu știm noi.
Pe planetă, ca să lărgim perspectiva (nu neapărat și concluziile întristătoare), s-a retras în Florida (nu la tomberonul istoriei) fostul președinte portocaliu Trump. A fost o caricatură de Nero din mileniul III, iar ecourile lumii sale întemeiate pe ură, dispreț față de știință, bun-simț, complexitatea naturii umane se vor tot auzi.
E zgomotul de peșteră primordială, pumnul bătut gorilește în piept, urletul de hienă al șarlatanului în picaj. Neabătută, indiferentă la capriciile oamenilor, înainte merge și pandemia.
Cu vaccin cu tot, de la această răscruce în continuare scapă cine poate. Între timp, de bucurie rară avurăm parte: apărură memele cu Bernie Sanders. Atât s-a putut și la acest început de an.
Iată și recomandările săptămânii.
Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu
Eligibili pentru etapa a doua, vor prinde locuri în a treia
AICI.
Prioriari, dar nu prea
AICI și AICI.
Prioritari după tipic românesc
AICI.
Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun
Luni: un film
Extrem de pervers, șocant de violent și diabolic. Despre criminalul în serie Ted Bundy. Pe Netflix.
Marți: un serial documentar
Ucigașul nocturn. Despre prinderea unui criminal în serie din Los Angeles. Pe Netflix.
Miercuri: un film
The Normal Heart. Pe HBO GO.
Joi: o mini-serie
Pretend it’s a city. 2021. Pe Netflix.
Vineri: un film și un mini-documentar
Begin Again. New York Melody. Muzică și dragoste, cu Keira Knightley și Mark Ruffalo. Din 2013.
Ce ar face Sophia Loren? Pe Netflix, desigur.
Sâmbătă: un film
Zodiac. Tot cu un criminal în serie (dar din San Francisco), frumos.
Duminică: o carte, un film, un serial
Ce a vrut să spună autorul, de Marius Chivu. Editura Polirom. Tot din 2013.
Death to 2020. Netflix.
Lupin. Din nou, pe Netflix.
Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu
Niciun alt transfer de putere de la o administrație americană la alta nu a fost precum cel de anul acesta. Marcat de epidemie, dar și de neverosimila tentativă de insurecție care a pecetluit epoca Trump la Casa Albă, acest transfer de putere s-a făcut – până la urmă – cu armata în stradă și cu steagurile americane înfipte în pământ, să țină locul cetățenilor absenți.
Ce s-a văzut înainte de ceremonia de inaugurare a noului președinte american Joe Biden? Se poate constata AICI.
Ce s-a văzut, mai ales, la ceremonia de inaugurare? Câteva cadre, AICI.
