
In Rusia, se joaca – cum-necum – Mondialul de fotbal masculin. Toate favoritele schiopateaza, Germania a pierdut cu Mexic, Argentina s-a chinuit cu Islanda, Franta abia a trecut de cangurii australieni, Italia nici nu s-a mai deranjat sa participe, Anglia a castigat in ultimul minut cu vrednica Tunisie. Necazuri.
La Petersburg, de unde sunt transmise catre tara aceste randuri, iti aduci aminte si in plina noapte alba ca esti mai aproape de Polul Nord decat de tropice. Frig tare pe la ei.
Altfel, tot ca pe la noi, parca ai nimerit intr-un Berceni cu o mie de ani de istorie in plus. Foarte frumos.
Petersburghezii de neam sunt convinsi ca, dinspre ei, Moscova se vede ca un satuc. Dupa ce s-a fost si la Moscova, si la Sankt Petersburg (caruia rusii nici nu se obosesc sa nu-i mai spuna Leningrad), s-a constatat ca nu e chiar asa.
Intre timp, in Romania, pare ca s-a nascut Mesia celor carora le place sa puna mana la buget. A vazut lumina blanda a soarelui in Gratia, judetul Teleorman (coincidenta?).
Daca au si cei carora le place sa puna mana la buget un Iisus al lor venit sa ii salveze? La asta nu v-ati gandit, va ganditi numai la dumneavoastra! Ce voiati sa faca si bietii parlamentari, sa stea cu codul de procedura penala nerescris dupa bunul plac, sa ajunga sa se dea cu mir toata viata?
Liviu Dragnea, deci. Cititi si va cruciti. Vedeti expus in clar intreg mecanismul coruperii: cu functie, cu afacere prin interpus, cu slujba pentru nasica si fetita. O radiografie dura, dar exacta a tarii noastre intemeiate pe mecanismul ungerii. Acesta este statul paralel cu dezvoltarea.
Si in aceasta munca de sef de cadre unse e toata puterea lui Dragnea. Nu astfel s-a ridicat si mai vechea noastra cunostinta Nicolae Ceausescu, dictatorul semi-cizamar semi-analfabet? E drept, Marele Carmaci a avut totusi bunul simt sa nu puna niciodata in fruntea Guvernului un om de calitatea doamnei Viorica Dancila. He he.
Pe scurt, statul de drept romanesc, scurt ca un dus de vara, pare ca se apropie de obstescul sfarsit. Dar nu inca, nu inca! Lasata de capul ei, da, Romania decurge in dictatura cu hoti si prosti la varf. Dar Romania nu mai e singura pe lume.
Sa mai avem, ca Agamita Dandanache, putintica rabdare. Si putintica speranta.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud de multimi in care copiii sunt separati de adulti ma gandesc la niste vremuri in care astfel de masuri erau parte dintr-o masinarie a mortii. Stiu ca nu e vorba despre o astfel de masinarie aici, dar consecintele acestei masuri sunt ingrozitoare, cum e de altfel si masura in sine. in America zilelor noastre.
Este acel sistem in care te bucuri de privilegii pentru ca esti alb. In acest caz, privilegiul este sa te numesti expat in timp ce colegul tau de culoare se numeste imigrant, desi e tot un strain venit sa lucreze intr-o alta tara.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
Dovlatov. Foarte interesant.
-
O carte
Zile, luni, ani. Polirom. Scrisa de chinezul Yan Lianke. Deosebita. In corpul ei se gaseste o metafora superba cu un batran care cantareste razele de soare. O sa vedeti.
Palestinianul Mahmoud Darwish. Acum, superb tradus si in limba romana.
-
Un oras de vizitat vara asta
Petersburgul, fost Leningrad, fost Petrograd, unde, daca sunteti atenti, inca il puteti vedea pe Akakai Akakovici cu mantaua pe umeri, pe Nevski Prospekt. Oras gogolian, inainte de a fi dostoievskian.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O intamplare cu talc
E despre practica diagnosticelor fictive de la Institutul Matei Bals, care saraceste artificial sistemul national de sanatate, umfland nota de plata a achizitiilor de medicamente, spre beneficiul privat al unor Dumnezei ai medicinei. Suna complicat? Este, dar cei la Rise Project fac o treaba foarte buna in a deslusi itele mecanismului.