O oglindă pusă înaintea BOR: „Toți au știut, nimeni nu a intervenit”

Cum a încercat Biserica Ortodoxă Română (BOR) să ascundă, apoi să îngroape definitiv, o cazuistică extinsă de infracțiuni sexuale comise în tandem de un episcop și de un călugăr arhimandrit.

0

Mai bine de un deceniu, omul Cornel Onilă, învestit de Biserica Ortodoxă Română cu rang episcopal, titulatură de Preasfințit și calitate de membru al Sfântului Sinod, a fost Dumnezeu în județul Vaslui, peste credincioșii ortodocși din Episcopia Hușilor.

Nimeni nu și-a permis să ridice măcar privirea la faptele acestui mic Dumnezeu local, care le vorbea supușilor despre smerenie și izbăvire, apoi abuza elevi seminariști în chiliile episcopale, în tandem cu un alt călugăr ridicat fulgerător în ierarhia clericală.

Pe 21 decembrie 2020, a fost trimis în judecată dosarul penal în care au fost cercetate (în ultimul an) abuzurile sexuale comise de episcopul BOR (acum retras) Cornel Onilă și de călugărul arhimandrit (acum caterisit) Sebastian Jitaru.

Episcopia Hușilor și Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur din Huși au primit formal, în dosar, statutul de părți responsabile civilmente – ceea ce înseamnă că, în cazul unor condamnări definitive, instituțiile BOR vor răspunde în solidar pentru faptele inculpaților.

Era de notorietate, pentru toate generațiile seminarului de după 2006-2007, faptul că arhiereul Onilă și monahul Jitaru ademeneau elevii adolescenți în chiliile Catedralei episcopale din oraș.

Era de notorietate pentru mulți preoți vasluieni (nu puțini dintre ei trecuți chiar prin seminarul de la Huși) că existau înregistrări video cu episcopul Onilă întreținând relații sexuale cu un elev. Vestea ajunsese până la porțile Patriarhiei Române!

Însă, cât timp înaltele ranguri bisericești își acopereau faptele infracționale, inocenții purtători de sutană de pe lângă ei – preocupați de-atâta trăire întru Hristos – nu vedeau, nu auzeau și nu știau nimic.

O investigație jurnalistică publicată în serial în 2019 și 2020 a determinat deschiderea dosarului penal ajuns acum în instanță.

Când Să fie lumină (proiect de presă realizat în parteneriat de Dela0.ro și Centrul de Investigații Media) a prezentat cazuistica sistematică de abuzuri sexuale de la Huși, inclusiv inacțiunile și nepăsările BOR, episcopia vasluiană a zis că nu comentează fapte de competența statului – pe care trebuie să le cerceteze procurorii.

Acum, când procurorii trimit în instanță un rechizitoriu care surprinde concursul Episcopiei Hușilor la producerea faptelor, eparhia se-nvârte pe călcâie și susține că-i fără de culpă.

Iată ce înseamnă, în realitate, fără de culpă.

Pus să se judece singur

La început de 2016, anormalul devenise atât de normal în eparhia vasluiană încât chiar un consilier episcopal (preotul Paul Rariță) le povestea altor purtători de sutană, într-un dialog de taină înregistrat cu un ceas-spion:

El (n.r. – episcopul) și-acum are un băiat care doarme în chilie. Da, și acum doarme! El nu… e năravul lui. Ai lui o zis: <stai, domne’, că doar nu-i dovadă că și-acu face aceleași chestii>. Dar el are un copil care n-are nici… și-l ia și-n dormitor cu el!

Abuzurile episcopului și ale călugărului, găzduite și tolerate ani la rând în Episcopia Hușilor, ignorate (în ciuda tuturor sesizărilor) de conducerea seminarului teologic din oraș, nu ar fi fost posibile fără complicitatea tăcută a structurilor bisericești implicate.

Nici măcar după căderea din funcția episcopală a lui Cornel Onilă, noul episcop de Huși nu a fost preocupat de cercetarea cazuisticii de abuz sexual din ograda sa. Nu a dispus vreodată o cercetare disciplinară (canonică) a faptelor, nu și-a cerut nici măcar scuze – în numele Bisericii – pentru suferința fizică și psihică pricinuită unor adolescenți în seminarul teologic pe care episcopia îl păstorește.

Familii sărace din Vaslui își trimiteau copiii la școala de preoți de la Huși, sperând la un viitor mai bun pentru ei – iar copiii ajungeau țintele abuzurilor sexuale ale episcopului Onilă și ale călugărului Jitaru. Pe hârtie, seminarul teologic avea obligația legală de a le asigura integritatea și siguranța.

Pentru nimeni din Episcopia Hușilor nu a contat însă că elevii erau supuși năravurilor sexuale ale mai-marilor Bisericii. Fiecare și-a protejat poziția, interesele, parohia. Nimeni n-a riscat nimic, nimeni n-a mers la vreo secție de poliție pentru a sesiza faptele de natură penală.

Singura care a încercat să atragă atenția asupra abuzurilor a fost Didina Brănici, fost pedagog la seminar – care a trimis (înainte de 2010) mai multe misive către Mitropolia Moldovei, dar și către Inspectoratul Școlar Vaslui. De fiecare dată, cercul misivelor se închidea la Huși, chiar în biroul episcopului Onilă, căruia îi erau semnalate (spre cercetare) faptele sesizate de Brănici.

Așa e așezată Biserica Ortodoxă Română (inclusiv în relația cu statul): episcopul era chemat să se judece pe sine.

O putere neîngrădită, discreționară

„Nicio instituţie nu poate fi confundată cu o persoană”, preciza Episcopia Hușilor în luna mai, după ce mai multe măsuri preventive fuseseră dispuse de procurori în dosarul de infracțiuni sexuale de la Huși.

Era un semn al faptului că această organizație BOR nu s-a considerat vreodată responsabilă pentru găzduirea și tolerarea abuzurilor sexuale petrecute în propria ogradă.

Iată, însă, că rechizitoriul întocmit de Parchetul Curții de Apel Iași în cazul Onilă și trimis acum în judecată cuprinde ca părți responsabile civilmente atât Episcopia Hușilor, cât și seminarul teologic din Huși. Vorbim de instituțiile BOR care ar fi trebuit să împiedice producerea unor astfel de fapte.

Dar, așa cum e organizată acum BOR, instituțiile bisericești, cu toate regulile lor canonice, nu pot face absolut nimic împotriva propriului episcop, fie el și un prădător sexual.

Ierarhii au o putere neîngrădită, absolută, pe care o exercită discreționar asupra clerului subordonat. Această putere necontrolată i-a dat prilejul lui Cornel Onilă să transforme Episcopia Hușilor într-un fief personal aflat dincolo de legile statului, caracterizat doar de bunul plac al ierarhului abuzator.

„Niciun adult nu a intervenit pentru a ajuta pe niciunul dintre minori, deși toți au știut ce se petrece în cadrul seminarului”, nota în primăvară referatul care a stat la baza propunerilor de arestare preventivă dispuse în dosar.

Rechizitoriul trimis acum în instanță extinde și completează descrierea inacțiunii bisericești.

Confirmări judiciare, infirmări bisericești

Ei bine, și cu toate acestea, deși e cât se poate de clar pentru orice observator extern că instituțiile BOR din Vaslui au favorizat și permis în bună măsură comportamentele infracționale ale tandemului Onilă-Jitaru, ce credeți că zice Episcopia Hușilor când e confruntată cu posibilitatea achitării unor daune către victimele abuzate?

Reprezentanţii Episcopiei Huşilor spun că nu sunt de acord ca instituţia să plătească pentru presupusele fapte ale fostului episcop.

Cosmin Gubernat, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Huşilor, exprimă această idee întru Hristos, în numele instituției:

Este, deci, vorba de o răspundere pentru fapta altuia, fără niciun fel de legătura cu ideea de culpabilizare a Episcopiei Huşilor. Nicio instituție nu poate fi confundată cu o persoană.

Practic, episcopia consideră și acum (în ciuda tuturor faptelor confirmate printr-un rechizitoriu judiciar) că nu are nicio legătură cu acest subiect – deși omul care a condus-o ani de zile s-a folosit chiar de poziția sa instituțională pentru a abuza elevi de seminar și pentru a se asigura că nimeni nu îi dă în vileag faptele.

Dacă omul nu ar fi fost episcopul Hușilor, ci un cetățean oarecare din Vaslui, odată devenite notorii infracțiunile sale ar fi fost sesizate și încadrate penal. Dar tocmai pentru că omul era episcopul Hușilor, toată structura instituțională bisericească locală i s-a pus la picioare, încuviințându-i năravurile sexuale.

Episcopia Hușilor este stăpână peste seminarul teologic din oraș – dar părintele Cosmin Gubernat, cu binecuvântarea episcopului actual, Preasfințitul Ignatie, anunță public că instituția nu e de acord să fie considerată responsabilă în speța penală și nu are de gând să plătească daune victimelor.

Acelorași victime, episcopia BOR le promisese siguranță școlară și îndrumare spirituală.

O privire întoarsă de la fapte

Izbucnirea scandalului de șantaj din vara anului 2017, care a dus la retragerea episcopului Onilă și trimiterea sa la canon prin decizie a Sfântului Sinod, ar fi trebuit să fie prilej pentru BOR să investigheze toate alegațiile despre abuzurile de la Huși și să facă măcar un pic de curățenie în propria ogradă.

Biserica are organe speciale de cercetare și judecată canonice – ceea ce înseamnă, de pildă, că toți preoții vasluieni care au refuzat să vorbească cu reporterii Să fie lumină (în cursul documentării jurnalistice menționate mai sus) n-ar fi putut să refuze confesiunea înaintea consistoriului bisericesc.

BOR n-a fost însă interesată, nici măcar o secundă, de organizarea unui astfel de proces administrativ. BOR a vrut doar să îngroape întreaga speță, comunicând vreme de doi-trei ani faptul că justiția și-a făcut treaba în chestiune și i-a condamnat pe șantajiștii episcopului Onilă.

BOR știa foarte bine că întreaga speță nu era, de fapt, doar despre șantaj cu imagini video – ci și despre conținutul acelor imagini, care surprindeau abuzuri sexuale sistematice împotriva unor elevi de seminar. Abuzuri comise chiar de ierarhul locului și de un călugăr de rang înalt, protejat al episcopului.

Pentru asta – și pentru semnificațiile extinse ale întâmplărilor relatate până acum de Să fie lumină – nu ne oprim aici. Vom merge, în cadrul efortului documentar, până la capăt.

Nu avem, ca jurnaliști, puterea Bisericii – dar avem puterea de a strânge faptele și de a le pune în dreptul fiecăruia.

Iată și recomandările săptămânii.

Ce nu poate lăsa în urmă Diana Oncioiu

Investigația care bate orice film de acțiune
AICI.

Planificare cu probleme
AICI.

Ce nu poate lăsa în urmă Andrei Crăciun

Luni: o carte
Driblingul meu, de Johan Cruyff. Editura Publica.

Marți: o carte
Eu sunt Zlatan, de Zlatan Ibrahimovici. Editura Publica.

Miercuri: o carte
Jurnal moscovit, de Walter Benjamin, Editura Idea.

Joi: un curs
Am deschis o academie – Academia Minoră. Mai multe detalii la: andrei@dela0.ro. Joi recomand cursul de scris.

Vineri: un alt curs
Cursul de jurnalism. Detalii la: andrei@dela0.ro

Sâmbătă: încă un curs
Cursul de istorie/memorie. Detalii la: andrei@dela0.ro

Duminică: un film de revăzut
Greu de ucis, desigur. Cu mereu tânărul și fermecătorul Bruce Willis (chiar și în maiou). 

Ce nu poate lăsa în urmă Vlad Stoicescu

O recomandare pentru 2021: sprijiniți o publicație alternativă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.