Asociatia Colectiv GTG 3010. Asa se cheama organizatia non-guvernamentala care reuneste rudele persoanelor disparute in incendiul de la clubul Colectiv. S-a infiintat in urma cu mai putin de o luna de zile, cu scopul de a monitoriza anchetele publice derulate pentru elucidarea cauzelor incendiului si de a contribui la impiedicarea producerii unor evenimente similare in viitor.
Furie. Asa se cheama ceea ce a plutit in aerul unui hotel din Bucuresti, duminica, 27 martie, la conferinta de lansare a asociatiei. O stim cu totii: furia ca asa ceva s-a intamplat; si furia care a urmat reactiei autoritatilor, reactie descrisa intr-un raport recent al Guvernului ca fiind “sub medie”, marcata de improvizatii, ineficienta si necoordonare.
Cu toata furia asta stransa – Catalin Tolontan ofera o relatare de la fata locului -, rudele victimelor si ranitii Colectivului au anuntat ca vor tragerea la raspundere in justitie a celor responsabili de interventia post-incendiu.
Un nume si-un prenume au strans toata furia: Raed Arafat. “Sigur, un judecator trebuie sa-l gaseasca vinovat, nu noi”, s-a spus de la tribuna conferintei – semn ca rechizitoriul victimelor pare deja facut, dar si semn ca oamenii au nevoie sa afle ce s-a intamplat cu vietile lor. Justitia e o cale de a ajunge la adevar – iar pentru rudele victimelor de la Colectiv asta e o cauza asumata, sa se ajunga la adevar.
Nu va fi deloc simplu. Colectiv nu e doar numele unui club care a ars din temelii in mijlocul capitalei Romaniei, intr-o seara din toamna lui 2015. Colectiv e si numele tuturor lucrurilor gresite care s-au acumulat la temelia, la mijlocul sau la varful statului roman. Colectiv e numele coruptiei. Colectiv e numele incompetentei. Sau al indiferentei. Colectiv e si numele saraciei, al subdezvoltarii, al unui sistem medical chinuit.
Colectiv e, de fapt, numele felului in care intelege statul roman sa functioneze de 25 de ani, la intersectia micilor complicitati si a marilor tunuri. Si Colectiv a fost posibil nu doar pentru ca institutii ale statului au ignorat orice norma de autorizare, verificare si asigurare a securitatii la incendiu – ci si pentru ca, in timp ce dezastrul Colectiv se “tesea” pe nevazute, acelasi stat avea cu totul alte prioritati in domeniul interventiilor de urgenta.
Inspectorii de la ISU se ocupau mai mult cu strangerea sponsorizarilor de la firmele controlate, decat cu asigurarea normelor de protectie la foc prevazute de lege. Iar ISU Bucuresti incheia parteneriate cu dedicatie, precum acesta, cu o asociatie din sfera retelei de putere a lui Gabriel Oprea. Obiectivul: prevenire si interventie in situatii de urgenta.
E o speta relativ minora, o gainarie de la curtea recent arestatului Neculai Ontanu, a carui primarie a finantat infiintarea ONG-ului – dar ganditi-va ca-n timp ce ISU ignora existenta clubului Colectiv, resurse ale institutiei erau investite intr-un parteneriat perfectat pe filiera politica (si din considerente politice – iata o demonstratiei, aici).
In cazul Colectiv, culpele directe sunt o parte (importanta) a povestii – iar de ele promit sa se ocupe rudele victimelor aduse laolalta de tragedie si de furie. Culpele indirecte nu pot fi, insa, evitate. O Romanie post-Colectiv ar trebui sa fie una in care gasim vinovatii pentru producerea tragediei si pentru felul in care s-a intervenit; dar si una in care se produce o schimbare structurala. Altfel, furia va avea alte si alte ocazii viitoare sa se manifeste.
Iata si recomandarile saptamanii.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Un articol amplu
-
Un fotoreportaj
-
Inca un fotoreportaj
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
-
O alta carte
-
O a treia carte
-
Un film clasic
-
Un film la cinema, acum
-
Un spetacol de teatru
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Un “plagiat” care nu ne-ar strica
