O rusine internationala, iar si iar

Victor Ponta a dat glas saptamana trecuta propriei explicatii despre ce s-a intamplat, in 2014, cu votul din diaspora. Cozile, unde s-au format, ar fi fost alcatuite din cetateni care se asezau de trei-patru ori la rand, “ca sa se arate la televizor”. Nici la doi ani distanta fostul premier nu intelege de ce a pierdut alegerile.

Pana la urma, matematica e cea mai simpla dintre toate. Si e cel mai usor de inteles. Ea spune asa: la alegerile prezidentiale din 2014 au votat, in cadrul celui de-al doilea tur de scrutin, aproape 380,000 de cetateni din diaspora, fata de 95,000 in 2009. Cresterea exponentiala ar intriga orice absolvent de clase primare, dar lui Victor Ponta nu-i ridica intrebari, ci ii intareste certitudini. Fostul premier explica toata aceasta matematica astfel: vrand sa se arate la televizor, unii au tot inmultit artificial randurile votantilor de la cozile formate la sectiile din strainatate.

Nu conteaza ca multi dintre cei asezati la acele cozi nici n-au mai apucat sa-si exprime optiunea electorala, din cauza modului dezastruos in care au fost organizate acele alegeri. Probabil ca numarul voturilor ar fi sarit de 500,000 la al doilea tur – o mobilizare ce poate fi pusa pe seama „umilintei” indurate la primul tur al prezidentialelor din 2014, cand doar 160,000 de romani din diaspora au apucat sa puna stampila pe buletinele trimise de la Bucuresti.

Dupa explicatia fantasmagorica a lui Victor Ponta de acum, oamenii acestia nici n-au existat – pentru ca acele cozi ar fi fost chipurile simulate. Sa ne imaginam ca, in cadrul alegerilor organizate de Guvernul Ponta, cetatenii care au stat de trei-patru la o coada au si ajuns sa voteze tot de trei-patru ori?

Alegerile au fost bine organizate, dar malitiozitatea romanilor din diaspora a fost mare – cam asta-i teoria menita sa-l salveze pe domnul Ponta de ridicolul situatiei de a fi pierdut mai bine de trei milioane de voturi in fata lui Klaus Iohannis intre cele doua tururi ale scrutinului din 2014.

Si-ajungem iar la matematica. Asadar, vreo 380,000 de oameni au apucat sa voteze in diaspora din cei – sa zicem – 500,000 care s-au asezat la cozile celui de-al doilea tur. Si daca ar fi votat toti cu Klaus Iohannis, tot n-ar fi fost de-ajuns ca Victor Ponta sa piarda acele alegeri, dupa ce in primul tur luase un milion de voturi peste contracandidatul sau. Si totusi, domnul Ponta le-a pierdut, pentru ca Klaus Iohannis si-a adaugat la zestrea electorala din primul tur aproape 3,5 milioane de voturi.

Adevarul mai simplu si mai brutal (pentru Victor Ponta) e ca acel scrutin a fost pierdut la scor pentru ca o diaspora umilita nu o data, ci de doua ori, la ambele tururi, a sunat acasa, trimitandu-si familiile la urne. Nu cozile i-au mobilizat pe romani, ci fiii, fiicele, fratii, surorile sau nepotii plecati la munca in strainatate. Ne mai uitam o data pe structura demografica a votului rezultata din acele alegeri? Sa ne uitam, e tot matematica si e la fel de simplu de inteles.

Si mai e o matematica de luat in calcul. Poate ca aceasta ii e mai accesibila lui Victor Ponta. Stiti cate ordonante de urgenta a dat Guvernul Ponta in 2014? 62, dupa ce in 2013 fixase borna la 114. In anii aceia a fost vreme pentru toate: pentru proiecte de legi despre gratiere si amnistie, pentru super-imunitate, pentru niscaiva schimbari productive la legea minelor, la Codul Penal, la cate si mai cate. Se schimba si stema, si primul vers din imn daca asta i-ar fi adus o jumatate de procent candidatului Ponta.

A fost timp pentru toate, mai putin pentru o lege a votului prin corespondenta, ori a votului electronic, caci vorba lui Ponta in ianuarie 2011, „daca se introduce votul prin corespondenta nici n-are rost sa participam la alegeri”. Asa, cu toate cozile de la Paris, de la Roma, de la Munchen, de la Londra, a parut sa aiba rost. Chiar daca, intr-un final, s-a dovedit ca nu votul, ci insasi corespondenta – telefonica sau online – i-a rapit lui Victor Ponta sansa de a se arata la televizor in calitate de presedinte al Romaniei.

Concluzia? Aceeasi pe care am stabilit-o in 2014. Victor Ponta nu-i o rusine nationala. Nu e. E o rusine internationala.

Iata si recomandarile saptamanii.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • O carte

„Cainele-fantoma” a lui Patrick Modiano, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 2014, este unul dintre cele mai bune volume ale francezului. Personajul cheie al cartii, un enigmatic fotograf al anilor ’60, ii transmite naratorului ca cel mai important lucru cand spui o poveste – prin imagine sau cuvinte – este sa reusesti sa redai tacerea. Daca cititi aceasta carte veti descoperi cum reda Modiano tacerea.
  • Un interviu

  • Cateva idei simple de terarii

  • Ceva amuzant, cu caini

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte clasica

Zenobia, de Gellu Naum
  • O alta carte clasica

Jucatorul de sah, de Stefan Zweig
  • O harfa virala

  • Amintiri

  • O cortina peste Rio

  • Rusinea din Cabinetul Ciolos

  • Muzica

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Ne revedem la Pyeongchang!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.