
Dupa un an si jumatate de proceduri incerte, luni in care impresia publica a fost ca nu se face nimic, Fiscul se repede intr-o dupa-amiaza in sediul deja confiscat al Antenelor si someaza: “Evacuati in 5 zile!”
Apetitul brusc pentru aplicarea la litera a legii mai e si produsul unei ultime decizii administrative lasate de fostul presedinte al ANAF Gelu Diaconu, demis recent dupa ce Directia Nationala Anticoruptie a declansat urmarirea sa penala intr-un dosar de coruptie.
Sunt suficiente lucruri in paragraful de mai sus pentru ca supra-interpretarea celor mai mici detalii si chichite sa devina norma, nicidecum exceptie, in intelegerea publica si receptarea a ceea ce se intampla acum cu evacuarea Antenelor. Cu alte cuvinte, felul defectuos in care a actionat statul lasa o marja de victimizare semnificativa si deschide larg usa spre neintelegerea completa a spetei.
Paradoxul e ca, in toata afacerea evacuarii Antenelor, vedem mai ales lucrurile care nu sunt decat cele care sunt. Un atac la adresa libertatii de exprimare? Mai degraba o punere in aplicare defectuoasa, desi pe fond corecta, a unei sentinte.
De ce acum si de ce asa? N-avem inca multe din indiciile necesare unui raspuns – vedem insa cum televiziunile familiei Voiculescu fac din tantarul evacuarii armasarul cenzurii. Au oricum o lunga experienta in acest sens, al deformarii stirilor, pentru ca istoria televiziunilor de stiri romanesti e intim asociata cu un fenomen pe care l-am surprins in toamna lui 2015 in cadrul unui mini-documentar video, “Moguliziunea”.
Fenomenul e asa: in continutul zilnic al canalelor TV, importanta stirilor a devenit invers proportionala cu insemnatatea talk-show-urilor; si pe masura ce stirile si faptele relatate au ajuns tot mai putine, opiniile si interpretarile s-au tot inmultit.
Asta vedem cu supra-masura in aceste zile: putine fapte, multe interpretari si, planand deasupra tuturor, oamenii talk-show taind cu bisturiile lor lumea intre bine si rau. Binele lor si raul lor.
Nu de putine ori, democratia romaneasca s-a dovedit a fi o videocratie. Nu ne sunt “inselate” asteptarile nici astazi.
P.S.: Se poate justifica si de acelasi stat brusc zelos in privinta Antenelor nu se grabeste absolut deloc sa reclame dreptul de proprietate asupra casei pierdute recent in justitie de presedintele Iohannis? – chiar si cu titlul de proprietate anulat, seful statului continua sa incaseze chirie de la o banca, cam in acelasi mod in care, desi cu sediul confiscat, Antenele au continuat sa inchirieze spatiul, neplatind in orice caz nimic proprietarului, adica statului.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Un film
-
O carte
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
O carte
-
O harfa
-
Un film de animatie
-
Un film vechi
-
Niste muzica
-
Liga I la fotbal
-
O echipa de urmarit
-
Niste teatru
-
Tatal selfie-ului
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O academie de multe stele