O saga: averea familiei Voiculescu

In aceste zile de capa si spada n-avem de-a face nici cu o incercare de suprimare a libertatii de exprimare, nici cu vreo poveste de succes a felului in care statul roman recupereaza un prejudiciu de zeci de milioane de euro. Avem de-a face doar cu povestea nesfarsita a unei victimizari.

0

Dupa un an si jumatate de proceduri incerte, luni in care impresia publica a fost ca nu se face nimic, Fiscul se repede intr-o dupa-amiaza in sediul deja confiscat al Antenelor si someaza: „Evacuati in 5 zile!”

Apetitul brusc pentru aplicarea la litera a legii mai e si produsul unei ultime decizii administrative lasate de fostul presedinte al ANAF Gelu Diaconu, demis recent dupa ce Directia Nationala Anticoruptie a declansat urmarirea sa penala intr-un dosar de coruptie.

Sunt suficiente lucruri in paragraful de mai sus pentru ca supra-interpretarea celor mai mici detalii si chichite sa devina norma, nicidecum exceptie, in intelegerea publica si receptarea a ceea ce se intampla acum cu evacuarea Antenelor. Cu alte cuvinte, felul defectuos in care a actionat statul lasa o marja de victimizare semnificativa si deschide larg usa spre neintelegerea completa a spetei.

Paradoxul e ca, in toata afacerea evacuarii Antenelor, vedem mai ales lucrurile care nu sunt decat cele care sunt. Un atac la adresa libertatii de exprimare? Mai degraba o punere in aplicare defectuoasa, desi pe fond corecta, a unei sentinte.

De ce acum si de ce asa? N-avem inca multe din indiciile necesare unui raspuns – vedem insa cum televiziunile familiei Voiculescu fac din tantarul evacuarii armasarul cenzurii. Au oricum o lunga experienta in acest sens, al deformarii stirilor, pentru ca istoria televiziunilor de stiri romanesti e intim asociata cu un fenomen pe care l-am surprins in toamna lui 2015 in cadrul unui mini-documentar video, „Moguliziunea”.

Fenomenul e asa: in continutul zilnic al canalelor TV, importanta stirilor a devenit invers proportionala cu insemnatatea talk-show-urilor; si pe masura ce stirile si faptele relatate au ajuns tot mai putine, opiniile si interpretarile s-au tot inmultit.

Asta vedem cu supra-masura in aceste zile: putine fapte, multe interpretari si, planand deasupra tuturor, oamenii talk-show taind cu bisturiile lor lumea intre bine si rau. Binele lor si raul lor.

Nu de putine ori, democratia romaneasca s-a dovedit a fi o videocratie. Nu ne sunt „inselate” asteptarile nici astazi.

P.S.: Se poate justifica si de acelasi stat brusc zelos in privinta Antenelor nu se grabeste absolut deloc sa reclame dreptul de proprietate asupra casei pierdute recent in justitie de presedintele Iohannis? – chiar si cu titlul de proprietate anulat, seful statului continua sa incaseze chirie de la o banca, cam in acelasi mod in care, desi cu sediul confiscat, Antenele au continuat sa inchirieze spatiul, neplatind in orice caz nimic proprietarului, adica statului.

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Un film

„Un om serios”, semnat de fratii Coen. Sigur v-ar placea sa il (re)vedeti. Are umorul specific celor doi, lumea e rupta parca din romanele lui Amos Oz si, bineinteles, poarta amenintarea aparitiei diavolului, un spectru care destrama tot ce parea sigur si asezat. Insa, pentru cine ii urmareste pe fratii Coen asta nu e o surpriza.
  • O carte

Bohumil Hrabal, „Lectii de dans pentru varstnici si avansati”, din care va redau o idee:
(…) mi-a si spus poetul Bondy ca poezia adevarata trebuie sa doara ca si cum ti-ai sufla nasul si ai uita ca ai impachetat o lama de ras in batista, pentru ca o carte buna nu trebuie sa il lase pe cititor sa doarma linistit, dimpotriva, trebuie sa il faca sa sara din pat in izmene si sa dea fuga la scriitor ca sa ii arda cateva peste gura;

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • O carte

Fairia – o lume indepartata, de Radu Pavel Gheo (o reeditare, la Polirom)
  • O harfa

  • Un film de animatie

Inside Out – de la Dinsey, desigur.
  • Un film vechi

Ultimul Imparat, de Bertolucci
  • Niste muzica

  • Liga I la fotbal

Asa cum e ea.
  • O echipa de urmarit

Aston Villa, care cade din Premier League. E o prabusire rasunatoare si, cumva, romantica. In ultimul meci au pierdut cu 6-0 acasa, cu Liverpool. Aston Villa e echipa preferata a Printului William, viitor monarh britanic.
  • Niste teatru 

Cel mai recent Iacoban – Emancipare, la Comedie.
  • Tatal selfie-ului

Pictorul Tintoretto, AICI.

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • O academie de multe stele

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.