Oameni care isi fac treaba excelent

E din ce in ce mai clara dihotomia: avem, pe de o parte, Romania lor – a tuturor coruptilor si saltatilor de mascati, a unora dintre candidatii prezidentialelor si acolitilor lor – si, pe de alta, Romania noastra, in care mai gasesti insule de normalitate, de bun-simt, de seriozitate, de implicare si, tot mai des, de responsabilitate.

0

Cele doua Romanii, despre care am mai vorbit de cateva ori chiar in aceasta rubrica sau in interviurile pe care le publicam pe portalul nostru, sunt separate, parca mai mult ca niciodata, de un hau imposibil de traversat.

Pe una dintre parti ii vedem pe toti acesti dezlanati corupti care au pierdut orice legatura cu realitatea si care sunt din ce in ce mai agitati, caci se apropie data alegerilor si se vor rescrie ierarhii si jocuri de putere. Pe partea opusa sunt ceilalti, oamenii sanatosi emotional, care isi vad de treaba lor si isi fac treaba excelent, fiecare in domeniul sau.

Oameni din a doua categoria am avut fericirea de a vedea pe scena Ateneului sambata seara, intr-un concert aniversar dedicat implinirii a 150 de ani de Universitate de Muzica la Bucuresti.

Am vazut energii si nebunie, oameni dedicati intru totul instrumentului, care devin o prelungire  a lui, oameni care au rabdare sa ii formeze pe altii, caci cred in importanta unei succesiuni asumate si responsabile. Oameni care sunt fericiti sa cante unui public si care – in scurta interactiune cu audienta – isi duc pana la capat misiunea cu curaj si seriozitate. Oameni care te fac sa te simti viu, autentic si sa te bucuri.

Iata cateva recomandari menite sa va ajute sa mai respirati un pic.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Cinci carti noi de la Polirom

1.Marius Daniel Popescu, Culorile randunicii

2. Salman Rushide, Surasul jaguarului

3. Alasdair Gray, Sarmane creaturi

4. Gunter Grass, Ani de caine

5. Jon Kolman Stefansson, Intre cer si pamant

  • O piesa de teatru

„7 dintr-o lovitura” de Lia Bugnar. Se joaca la Godot. Actorii sunt extraordinari. Ei sunt aceia: Maria Obretin, Catalin Babliuc, Nicoleta Lefter, Marius Manole, Ilinca Manolache, Anghel Damian, Lia Bugnar insasi, Andrei Runcanu.

La Timisoara, daca sunteti la fata locului.

  • O optiune politica. Singura cale

Votez, in primul tur, cu Monica Macovei, pentru ca hotii sa nu mai fure in legea lor. In turul secund, intr-o tara cu mai putini analfabeti (uitati-va pe statistici!), in turul al doilea s-ar confrunta Monica Macovei si Klaus Iohannis. Fiind Romania insa, in patria celei mai proaste educatii din Uniunea Europeana, va trebui sa alegem iar intre protectorul sistemului politic de tipul Adrian Nastase si celalalt. Cu siguranta, asadar, celalalt. E singura cale dreapta.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Excelentele Lor

Nu stiu daca Victor Ponta era la sfarsitul anilor ’90 ofiter acoperit al Serviciului de Informatii Externe. Stiu insa ca in 2014 un fost director al SIE si-a dat demisia in prag de campanie prezidentiala, a scos din joben 400.000 de semnaturi necesare candidaturii si-acum e zambitor in cursa pentru Palatul Cotroceni.

Mai stiu ca Romania a avut in 2012 un premier catapultat la Palatul Victoria direct din fotoliul de la SIE si se pregateste la final de 2014, dupa alegeri, de o solutie prim-ministeriala pusa pe o tava stantata cu heraldica SRI.

Mai stiu ca serviciile de informatii sunt printre foarte putinele structuri institutionale ale statului roman care beneficiaza de cresteri de bugete si personal indiferent de situatie, iar la schimb publicul primeste estimari ale efectivelor SRI si SIE, ca restul e secret.

Si mai stiu ceva: controlul civil al serviciilor secrete e mai mult coregrafie decat realitate, cu Sebastian Ghita sau Ilie Sarbu distribuiti, printre altii, in rolul celor care ar trebui sa verifice functionarea SRI si SIE.

Exista oare indiciu mai clar ca lucrurile stau chiar asa cand, dupa toata afacerea „candidatului-ofiter acoperit” din ultima saptamana, comisia parlamentara de control SIE inca analizeaza daca e cazul sa cheme serviciul la audieri ori ba? Caci, acceptand teza apartenentei lui Victor Ponta la SIE, cine asigura tragerea la raspundere a serviciului care a permis incalcarea flagranta a legilor tarii in slujba careia, cel putin la nivel declarativ, respectivul serviciu functioneaza?

Si dupa ce faci tot bilantul acesta al celor stiute si nestiute, suma ultimelor intamplari arata asa in spatiul public romanesc: cu un Victor Ponta fie blamat, fie scuzat, fie plasat sub incertul admirativ „oare?”, dar – mai ales – cu un serviciu de informatii plans pe toate vocile pentru situatia ingrata in care a fost pus de „dezvaluire”. Plans chiar de autorul dezvaluirii, caci Traian Basescu, facand demonstratia calitatii premierului-candidat de ofiter acoperit, n-a uitat sa spuna ca SIE si-a facut excelent treaba in ultimul deceniu, sub cele doua mandate ale sale.

„Excelent” a mai spus presedintele cu niste luni in urma evaluand activitatea lui Vladimir Putin – cam asta e raportarea la metodele de stat pe care o au excelentele de la varful politicii romanesti.

Incerc sa-mi amintesc ultima oara cand Traian Basescu a apreciat laudativ activitatea institutiilor lipsite de forta, ba chiar a oamenilor lipsiti de forta – a celor care nu sunt nici acoperiti, n-au nici spatele asigurat, nici vederea la orizont tocmai buna, dar isi fac treaba sub aceleasi legi pe care institutiile excelente le incalca, nu insa si sub aceleasi aplauze bugetate consistent din buzunarul public.

Ma intereseaza bilantul institutiilor sub o administratie sau alta, fie ea Basescu sau Ponta. Ma intereseaza, insa, mai mult bilantul oamenilor pe care institutiile ar trebui sa ii serveasca, bilantul celor care scapa mereu discursurilor si laudelor oficiale, bilantul nevazutilor care, chiar nefiind acoperiti, raman invizibili excelentului stat roman.

Si incercand sa-mi amintesc, nu-mi vine in minte decat sintagma „poporului neperformant”, folosita candva de Traian Basescu pentru a-si masca politicile sub-calificate in spatele unui paravan de excelenta. Daca tot mai putin oameni aflati la vedere in tara asta reusesc sa-si aduca aminte cand a zis vreuna din excelentele zilei ceva de bine despre societatea pe care o serveste, s-ar putea sa n-avem doar o problema cu serviciile si acoperitii lor, ci si cu aceia care la un moment sau altul au adus serviciile cu tot cu acoperitii lor la masa excelentei politice.

Cand termin aceste randuri, presedintele tocmai incheie o declaratie de presa sustinuta pentru „clarificarea” unor detalii legate de afacerea Ponta-SIE. Printre altele, clarificarea e si asa: „Serviciile au devenit extrem de puternice. Misiunea mea a fost sa le fac foarte puternice, misiunea urmatoarei legislatii e sa le si controleze”.

In cei 10 ani petrecuti la Cotroceni de Traian Basescu n-a fost timp de amandoua. Si, la drept vorbind, nici folos.

  • Campanie

Victor Ponta – candidatul, nu premierul – le-a promis saptamana trecura unor oraseni din Braila – judetul, nu orasul – doua lucruri: unu, ca o sa-i taie pensia lui Traian Basescu; si doi, ca le va inlocui emblema din centrul localitatii, un avion ruginit, „batut de ploaie si vant”. Aeroplanul aminteste de un aeroport militar, care a fost timp de decenii bune un punct important pe harta aviatiei romanesti. A fost, adica nu mai este, dintr-un motiv foarte simplu: in orasul brailean Ianca, aerodrom militar nu mai exista. Emblema din metal va fi, insa. Nou-nouta. Numai sa se termine campania.

Daca nu s-a gandit nimeni sa adapteze intr-un scenariu de blockbuster SF evenimentele de-un sublim absurd ale campaniei din Romania pentru prezidentialele din anul de gratie 2014, atunci e timpul propice sa se apuce de consemnat. Un pronostic pentru toamna asta? O sa ne bata asa tare ploile si vantul, ca la final pana si fluturii isi vor scutura aripile de tristete. Numai sa se termine campania.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.