Patru intamplari romanesti in miez de toamna

O propunere de candidatura la alegerile parlamentare care starneste rasul. Un animal salbatic alergat bezmetic de autoritati pe strazile unui oras. Un Nobel neasteptat care a produs rumoare. Si-o comemorare care a trecut in deplina ignoranta. Sunt patru intamplari care ne arata unde suntem.

0

Prima. Alina Gorghiu, presedinte plin al Partidului National Liberal dupa retragerea lui Vasile Blaga de la co-sefie (din motive de DNA), a propus-o pe Denise Rifai ca posibila achizitie in lupta electorala pentru parlamentarele ce stau sa bata la usa.

Reactii au fost multe, s-au spus vrute si nevrute, doamnele Gorghiu si Rifai chiar s-au intalnit la cafea sa discute propunerea, iar dupa cateva zile de bascalie publica prezentatoarea de la Realitatea TV a anuntat ca nu-i de ea arta mintitului excesiv, asa ca prefera sa faca si-n continuare “politica informatiei corecte”.

In polemica intervenise si domnul Plesu, intens preocupat de soarta parlamentarismului autohton si de posibilitatea ca forul democratic sa ajunga in situatia de a o gazdui pe Denise Rifai. Nu-i bai, exista oricum toate sansele ca viitorul legislativ s-o cuprinda totusi pe Alina Gorghiu – cu domnia sa penita lui Andrei Plesu a fost ceva mai blanda, incondeind-o doar ca “personaj schematic penduland intre dragalasenie si tafna”.

Asa, cand dragalasa, cand tafnoasa, doamna Gorghiu – lasata, apropo, mostenitoare in PNL de alt personaj schematic, nimeni altul decat presedintele Klaus Iohannis – ramane sa ne faca legi si sa conduca partide. Asta-i tema mai serioasa, care nu prea intereseaza pe nimeni insa. O sa radem si-n continuare de Denise Rifai. In locul careia, oricum, sigur va gasi Alina Gorghiu pe altcineva.

Sa nu pierdem din vedere ca, la pachet cu propunerea care a vizat-o pe prezentatoarea de la Realitatea, s-a mai aflat o alta: Simona Gherghe, de la Antena 1, evaluata de la inaltul PNL ca excelenta optiune pentru politicile sociale ale partidului. Logica e intr-adevar impecabila: Simona Gherghe prezinta emisiunea de larga respiratie Acces Direct, un izvor de gandire si politici sociale pentru orice formatiune politica.

A doua. Un pui de urs – alintat de mai toata presa noastra “ursulet”, poate ca semn al saracutei noastre profesii, diminutivate pana la esenta – a fost impuscat in orasul Sibiu, dupa ce zeci de oameni l-au alergat cateva ore prin urbe, incapabili sa-l tranchilizeze sau sa-l indrepte spre o zona sigura.

Intamplarea ar fi putut la fel de bine sa serveasca de parabola: nu doar animalele, ci si oamenii din tara noastra sunt alergati bezmetic de o serie intreaga de autoritati care, incercand sa tot salveze, ajung de fapt sa omoare cu zile. Coruptia ucide in Romania – dar nu-i deloc de neglijat nici prostia, inteleasa nu atat ca incapacitate personala de a intelege lucruri simple, cat ca inaderenta administrativa la un set clar de reguli si proceduri.

Tot la Sibiu, pe vremea primarului Klaus Iohannis, mai fusese ucis un animal salbatic scapat prin oras. Anii au trecut, primarul a ajuns presedintele tarii, dar nicio masura concreta n-a fost intreprinsa pentru clarificarea mecanismelor de interventie in astfel de situatii. Administrativ vorbind, traim cu fiecare nou rasarit Ziua Cartitei – lucrurile se intampla exact la fel si daca de o mie de ori avem de trecut un prag prea inalt, de o mie de ori ne vom impiedica de el.

A treia. L-au nobelizat pentru literatura pe Bob Dylan.

Sariti, fratilor! – cam asta a fost reactia publica romaneasca, jumatate dezgustata, jumatate ultragiata. Vorba colegului Iulian Andrei, semanata pe Facebook: cum naiba sa fie scriitor un tip cu muzicuta si chitara? La noi scriitorul trebuie sa fie: a) din secolul XIX (clasic!); b) mort, cat de cat.

Presedintele Uniunii Scriitorilor, domnul Nicolae Manolescu, a zis ca-i o mizerie, ca Dylan asta e textier de mana a doua si n-are ce cauta in literatura. Domnul Manolescu s-a remarcat plenar in ultimii ani ca vajnic aparator al propriilor sinecuri, activitate in care nu s-a ferit sa exerseze nici mici acte de cenzura. Ele au, desigur, loc in spatiul rarefiat, nobil al literaturii.

A patra. S-au implinit 75 de ani de la startul deportarilor in Transnistria, operatiune derulata de guvernarea maresalului Ion Antonescu incepand cu octombrie 1941.

Nefiind cu trio-ul Gorghiu-Rifai-Gherghe, nici cu ursuletul, nici cu optiunile literare ferme (ale celui mai putin citit, in termeni de consum literar, popor din partea asta de Europa), momentul comemorativ a trecut cum a venit. Adica in deplina marginalitate, marcat doar de cateva randuri scrise ici-colo si de cateva actiuni ceremoniale.

Ne pregatim, intens, sa sarbatorim o suta de ani de la Marea Unire fara sa facem comparatia asta atat de simpla: cati romani de etnii diferite traiau in Romania in Interbelic si care-i compozitia noastra de astazi. Ce-om fi facut noi in ultima suta de ani de am ajuns de la diversitatea roditoare de atunci la uniformitatea adesea arida de astazi?

E totusi prea simplu sa credem la nesfarsit ca singurul motiv este legat de faptul ca in loc de Bratianu avem Gorghiu.

Iata si recomandarile saptamanii.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • No. 1 versus No. 2

Un articol foarte bun despre Leonard Cohen, care atinge si relatia lui cu Bob Dylan si felul in care fiecare il percepe pe celalalt. Eu votez cu Leonard la capitolul metafora in muzica. Cititi articolul AICI.

  • Un interviu despre generatii

AICI.

  • O lectura de toamna

Per Petterson, “Blestem curgerea timpului”.

 

Ce nu poate lasa in urma Diana Oncioiu

Despre temeri, defecte, frustrari intr-un film construit inteligent, in care dramaticul situatiei e salvat de umor.

  • Un articol

De la tragedia din Colectiv pe retelele de socializare au circulat, alaturi de hashtag-ul Colectiv, o serie de indemnuri: Sa nu uitam! Nu uitati! Never forget! Ce inseamna insa sa nu uitam? Descoperim de la sapte oameni care inca nu uita, AICI.

  • O imagine

Imaginea orasului Alep inainte ca razboiul sa il reduca la niste ruine.

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • Muzica si versuri

AICI.

  • Un film

O metoda periculoasa, AICI.

  • Un alt film

My blueberry nights, AICI.

  • Un documentar din viitor

Se face dupa un articol de-al nostru, detalii AICI. Articolul poate fi citit AICI.

  • Un interviu

AICI.

  • O parere despre cazul Dylan

AICI.

  • O carte

Suflare in vant, versuri de Bob Dylan, in traducerea lui Mircea Cartarescu, Editura Humanitas.

  • O alta carte

Spioana, de Paulo Coelho, Editura Humanitas Fiction. Pentru amuzament.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Cine nu voteaza Trump

AICI.

  • O poveste cu regi si castele

In caz ca ati vizitat deja castelul Neuschwanstein din Bavaria si nu stiti povestea creatorului sau. Sau in caz ca o sa ajungeti sa-l vizitati. Sau, pur si simplu, in caz ca vreti sa aflati cateva amanunte interesante de istorie europeana. AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.