Centrul de Planificare Familială din cadrul Spitalului Panait Sîrbu din București a fost înființat în 1990. „Reprezintă primul cabinet de acest fel din ţară” – după cum scrie chiar pe site-ul instituției medicale.
Am încercat să programăm o consultație la acest centru. La telefon ni s-a spus că doctorița care se ocupă de planificare familială este în vârstă și, în condițiile pandemiei, oferă doar consultații on-line. Așa că am fost redirecționați către o aplicație electronică a Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București, prin care s-ar fi putut realiza consultația solicitată.
Aplicația on-line e însă suspendată.
Am revenit telefonic la Spitalul Panait Sîrbu pentru a încerca să obținem o consultație cu un alt doctor de planificare familială, unul care ar putea să ne vadă față în față. Ni s-a explicat că așa ceva nu este posibil pentru că nu mai e nimeni care să-i țină locul doctoriței în vârstă. Iar aceasta nu poate fi contactată decât on-line, prin intermediul unei aplicații care nu funcționează.
Aceasta este situația în cel mai vechi cabinet de planificare familială din România (după cum i se face reclamă).
Alte câteva încercări telefonice în București s-au încheiat rapid cu apeluri la care nu a răspuns nimeni sau care au fost punctate de tăcerea încurcată a centralistelor când li s-a cerut transferul în ambulatoriu la centrul de planificare familială. Foarte mirată a fost doamna de la Spitalul Universitar de Urgență București, care și-a întrebat cu ingenuitate colega: „Există cabinet de planificare familială?”. „Da”, i s-a răspuns. La transfer, receptorul nu a fost ridicat însă din furcă. Teoretic, cabinetul există. În practică însă el se dovedește un interior telefonic la care nu mai răspunde nimeni.
O documentare „Jurnalul Decretului” arată că rețeaua de planificare familială asamblată acum treizeci de ani de statul român este într-o agonie lentă. În consecință, oferirea de servicii contraceptive accesibile a rămas doar un deziderat pe hârtie, cu toate consecințele sociale de rigoare. Pandemia COVID-19 nu a făcut decât să pună lacăt și pe alte uși care mai erau încă deschise. Pe alocuri, personalul medical din cabinetele de planificare familială se ocupă astăzi de vaccinare anti-COVID sau de anchete epidemiologice.
Jurnalul Decretului
Jurnalul Decretului își propune să contribuie la un efort public de înțelegere. Intersecțiile pe care le găzduiește subiectul avorturilor la cerere sunt nenumărate. Nicio altă temă de interes general nu stârnește atâtea controverse legale, polemici sociale și dezacorduri deloc cordiale. Și niciuna nu e însoțită de atâta neînțelegere.
Credem că jurnalismul e remediul potrivit. De aceea, Jurnalul Decretului a strâns laolaltă un colectiv de presă format din Vlad Stoicescu și Diana Oncioiu (Dela0.ro), Diana Meseșan (Libertatea) și Octavian Coman (jurnalist freelancer). Cei patru documentează împreună o serie de 12 articole de profunzime despre istoria, prezentul și viitorul acordării sau interzicerii serviciilor de avort la cerere în România.
Campania jurnalistică poate fi urmărită pe www.jurnaluldecretului.ro și este implementată de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul companiei Essensys Software.
Dezinteresul autorităților e atât de mare încât Ministerul Sănătății, într-o primă fază, nu a putut să ne ofere o statistică referitoare la numărul de cabinete de planificare familială aflate încă în activitate. Cererea noastră a fost redirecționată către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceștia ne-au transmis situația cabinetelor aflate în contract cu CNAS: 9 la nivel național în anul 2021. De asemenea, în întreaga țară sunt 15 medici cu atestat de planificare familială care acordau aceste servicii în baza unui contract cu CNAS.
Numărul indicat al cabinetelor e totuși mai mic decât cel al centrelor de planificare familială aflate efectiv în funcțiune (chiar dacă nu au o relație contractuală cu CNAS). Din răspunsuri primite de la direcțiile de sănătate și din discuții cu medicii reiese că cele mai multe dintre aceste cabinete sunt finanțate prin transferuri salariale de la Ministerul Sănătății sau direct din bugetele spitalelor în cadrul cărora încă mai funcționează.
După o nouă solicitare adresată Ministerului Sănătății, ni s-a transmis că în 2020 ar fi fost funcționale 117 cabinete de planificare familială.
Ca să fie și mai clară imaginea delăsării sistemice, statisticile Institutului Național de Sănătate Publică pentru anul 2020 arată că ar fi fost 122 de cabinete de planificare familială în toată țara, după ce, în anii ‘90, numărul lor era undeva între 210 și 240 (conform datelor furnizate de cei care au contribuit la lansarea programului de planificare familială în România).
Practic, în treizeci de ani, numărul acestor centre specializate în oferirea de servicii contraceptive s-a înjumătățit, deși nevoile estimate de contracepție au tot crescut.
O centralizare a acestor cabinete de planificare familială a fost făcută și de asociația „Sexul vs Barza”, un ONG care militează pentru oferirea de servicii de sănătate reproductivă și sexuală. În urma documentării făcute de voluntarii organizației, au ajuns la concluzia că în România ar fi fost funcționale 119 astfel de cabinete în 2020. Iată o centralizare pentru fiecare județ în parte.
De altfel, baza de date a asociației „Sexul vs Barza” este singura resursă care ușurează, la nivel național, găsirea unui cabinet de planificare familială. În rest, statul român pare să fi abandonat ideea că e absolut necesară lărgirea accesului la servicii contraceptive, deci și la prezervative sau pilule anticoncepționale.
O modalitate prin care acestea ar fi putut fi oferite de către Ministerul Sănătății este Subprogramul de Sănătate a Femeii.
Pe hârtie, acesta le permite ginecologilor, medicilor de familie sau specialiștilor din cabinetele de planificare familială să dea – fără plată – contraceptive unor categorii largi de persoane: șomeri, elevi şi studenți, beneficiari de ajutor social, femei din mediul rural sau care au efectuat un avort la cerere, precum și altor persoane fără venituri, care dau declaraţie pe propria răspundere în acest sens.
Din 2013 și până în 2021, singurele alocări bugetare pentru „prevenirea sarcinilor nedorite prin creşterea accesului la servicii de planificare familială” au fost însă pentru realizarea unor studii populaționale.
În rest, în ultimii opt ani, guvernele instalate la Palatul Victoria nu au alocat bani pentru constituirea și distribuirea unor stocuri de contraceptive. Pentru fiecare an din intervalul 2013-2021, statistica Ministerului Sănătății consemnează sec: zero lei.
Ce efecte produce în practică acest dezinteres sistemic? Puteți afla citind articolul integral publicat în cadrul proiectului Jurnalul Decretului, AICI.
