Motto: “Cei care conduc o fac fara scrupule. Ceilalti se lasa condusi tocmai din cauza scrupulelor” (I.D. Sirbu, scriitor roman)
Cateva prezente publice recente ameninta sa reaseze toate standardele in materie de lipsa de scrupule. Pur si simplu, “descurcatul” lor ofera cea mai buna sinteza despre incalcita lume romaneasca de astazi.
Sa-i luam pe rand.
I. Doamna Laura Georgescu, de la CNA, a reusit performanta…
… de a juca rolul principal intr-o serie de inregistrari audio in care lasa de inteles ca, de la inaltimea functiei sale, a trebuit sa “acopere” un post de televiziune. Si daca asta nu era suficient, pe langa viziunea “de taraba” avuta asupra felului in care functioneaza institutia CNA-ului, presedinta Consiliului a valsat delicat si printre expresii de tipul “jigodia de Severin” (cu referire la presedintele Comisiei de Cultura din Senat, Georgica Severin) sau “boul de Ghita” (cu referire la deputatul PSD Sebastian Ghita, personaj care controleaza postul Romania TV).
“Eu innebunesc ca tu ma pui pe boul de Ghita si pe Romania TV sa-i acopar si tu nu profiti de … asa. Intelegi ce-ti explic? Crezi ca merge ceva legal in Romania? Vin si te santajez, cum crezi ca merge-n Romania? Merge ceva legal? Sa ma duc si sa zic: nu va suparati, uitati am si eu o lege. Pot, la umbra ei, sa-mi fac treaba? Nu! E, du-te dracu’ atunci! Vin si te santajez, ce vrei sa fac?”, spune Laura Georgescu, conform unei inregistrari.
Audiata in comisia de specialitate de la Camera Deputatilor cu privire la informatiile vehiculate in inregistrari, Laura Georgescu n-a negat autenticitatea lor, dar a sustinut ca ele sunt montate in asa fel incat s-o discrediteze. Legea romana prevede un mecanism de numire a membrilor in componenta CNA, dar niciunul de revocare a lor. Ca raspuns la controversa publica iscata, premierul Victor Ponta a indicat in buna-i traditie de asumare a propriilor actiuni ca “doamna nu a fost propusa de PSD”. Informatia e corecta: Laura Georgescu e in CNA pentru ca a fost propusa de Guvernul Romaniei, condus de Victor Ponta.
II. Al doilea roman care se descurca indiferent sub ce vremuri se afla…
…este Dan Voiculescu. Inutil sa reluam epopeea prezentei sale publice in Romania ultimilor 20 de ani – nu de alta, dar ea spune lucruri putin magulitoare si despre Voiculescu, si despre public. Devenit, dintr-un anumit punct de vedere, dovada vie a faptului ca ridicolul chiar nu ucide, cel caruia ii place adresarea cu apelativul “Dom’ profesor” a dat recent reprezentatiile finale in deja celebrul dosar al privatizarii ICA, in care este acuzat ca si-a utilizat influenta politica pentru a intra in posesia unui vast patrimoniu imobiliar.
La ora la care cititi aceste randuri au trecut deja peste 2000 de zile de la trimiterea in judecata a lui Dan Voiculescu, timp in care apararea fondatorului trustului Intact a obtinut, la diferitele instante care au judecat speta, mai bine de 40 de amanari. Si cand n-a mers cu procedura, a mers cu alba-neagra electorala: ales parlamentar, Voiculescu si-a dat la un moment dat demisia din Legislativ tocmai pentru a obtine mutarea procesului de la o instanta la alta.
Ei bine, dupa tot baletul acesta, confruntat cu un complet de judecata decis sa dea rapid o sentinta, Dan Voiculescu a solicitat si stramutarea procesului, acuzand ca in momentul de fata “se judeca prea repede”. Apoi, la iesirea din tribunal, intampinat pe trepte de reporteri, a spus ca doreste sa-si probeze nevinovatia cat mai repede.
III. Cariera la sanul statului roman face si…
…Victor Ciorbea, al treilea exemplu de concetatean care se descurca. Fost premier al Romaniei intr-o perioada extrem de tulbure a tranzitiei post-comuniste – o perioada din care n-a iesit foarte sifonat, ba din contra, capatand aura omului esuat in propria straduinta –, domnul Ciorbea este astazi Avocat al Poporului, dupa o lunga perioada petrecuta in studiourile Antenei 3.
Confruntat cu un evantai de sesizari publice referitoare la o ordonanta de urgenta a Guvernului Ponta (data in domeniul Educatiei si catalogata de Mircea Miclea, unul dintre putinii ministri ai Invatamantului care si-a onorat functia, drept “un pact national anti-educatie”), Avocatul Poporului Victor Ciorbea a dat de inteles ca are mainile legate si nu poate sesiza Curtea Constitutionala intrucat, la randul sau, nu a primit nicio sesizare de la o terta parte.
Mentiunea, atat de necesara in context, este insa ca institutia reprezentata de domnul Ciorbea e abilitata prin lege sa se sesizeze din oficiu. Mainile legate ale Avocatului Poporului par a fi pozitia naturala la o alta ordonanta de urgenta adoptata recent de Palatul Victoria: una prin care functia ocupata astazi de Victor Ciorbea beneficiaza de o serie de decontari ale unor cheltuieli, plus adaugarea mandatului public la calculul vechimii in magistratura.
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
This mess we’re in, la propriu
-
Runner’s blues
N-am cum sa sufar cu-adevarat de runner’s blues (acea stare de despresie, plictiseala, sila, oboseala si refuz de a mai alerga, piperata si cu efortul supraomenesc de a fi alergat nebuneste si cu pasiune pentru ceva vreme) pentru ca nu alerg. E un fel de point of no return – cel putin asta am inteles din eseul lui Haruki Murakami despre alergat. Evident, e vindecabil si, incetul cu incetul, iti poti recapata pofta de a alerga. Eu ma raportez metaforic, bineinteles.
-
La marginea lumii
Am vazut, saptamana trecuta, la Cinema Elvira Popescu documentarul “Au bord du monde” despre oamenii strazii din Paris: tipologii de neadaptati si nebuni, dar care au inteles inutilitatea de a mai participa activ la aceasta lupta (pentru bani, haine, lux, progres, faima etc.) si s-au retras in propriile iluzii: prietenii, minciuni, teancuri de articole de ziare inutile, animalele de companie etc. Un documentar care te pune pe ganduri si te zgarma pe interior, acolo unde se produce declicul care te face sa intorci repede capul cand treci pe langa oameni ai strazii.
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
O splendida porcarie americana, la care m-am emotionat cu toata inima, fapt care ar trebui sa-mi starneasca rusinea, dar nu mi-o starneste.
De la acelasi om care ne-a dat “Crush”. E un film greu care sterge granitele stramte ale timpului si spatiului, care dizolva imaginarul in realitate. Trebuie vazut, dar mai ales revazut.
Plin de clisee si el, dar prezenta Keirei Knightley il face nu doar suportabil, ci il duce in acea zona magica de unde incepe nostalgia. Imi va fi toata viata dor de acest film de cinema. E o afirmatie enorma, poate parea exagerata, dar e adevarata.
-
Piesa “Viza de clown”, la Odeon
Una dintre bunele piese de teatru din orasul Bucuresti – buna in termenii intotdeauna relativi ai umorului si gravitatii si inteligentei.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
Monica si mineriada
Antena 3 a prezentat saptamana trecuta, cu surle si trambite, sub eticheta “Exclusiv”, un document care ar proba implicarea Monicai Macovei in abuzurile judiciare comise cu ocazia Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Informatia este pur si simplu o minciuna impachetata ca adevar.
Minciuna nu e prezenta Monicai Macovei intr-una din unitatile militare in care au fost adusi cei arestati in acele zile (unii legal, majoritatea ilegal), ci in transformarea acelei prezente in dovada a faptului ca Macovei a dispus masuri judiciare impotriva unor nevinovati.
Faptele sunt exact pe dos si ele sunt de gasit intr-o informare interna din 18 iunie 1992 a Procuraturii Municipiului Bucuresti aflata in posesia Dela0.ro.
-
Om de dreapta, om de stanga
Pentru ca un presedinte-jucator nu lucreaza cu menajamente, si pentru ca tactul n-a fost oricum una din valorile asumate de Palatul Cotroceni in ultimii zece ani, Traian Basescu “nu ne ascunde ca a luat in calcul varianta demisiei dupa arestarea fratelui sau pentru trafic de influenta. A declarat-o de bunavoie si nesilit de nimeni la Adevarul Live, precizand ca a discutat posibilitatea retragerii “si cu unele institutii ale statului”.
Oare care? Ministerul Sanatatii Alegatorilor de Dreapta? Serviciul Roman de Informatii despre Ceilalti? Serviciul de Protectie si Paza a Doamnei Udrea? Consiliul Suprem de Aparare a Tarii de PSD? Putin din toate, ne face, asa, strengareste cu ochiul presedintele, fara ca macar sa ne dam seama. “Probabil as fi fost blamat de toata dreapta, cu certitudine unul din reprosurile puternice ar fi fost ca am sacrificat dreapta. Efectul demisiei presedintelui nu ar fi dat nicio sansa opozitiei”, spune Traian Basescu.
Ce nu mai spune presedintele-ingrijorat-de-sansele-dreptei este de ce, de exemplu, i-a facut partid doamnei Udrea, sacrificand dreapta, si continua s-o prezinte ca om politic de viitor, dinamitand astfel sansele opozitiei. Sau de ce, in analiza situatiei politice actuale, nu se ia in calcul chiar pe sine ca factor diminuant in raport cu “sansele dreptei”. Ori daca si alte actiuni si decizii ale Palatului Cotroceni sunt rezultatul unor “analize” similare, centrate pe ideea salvarii dreptei, de parca Presedintele Romaniei n-are alta treaba decat sa creasca procente electorale.
Nu-i bai, s-au mai vazut cazuri similare, chiar la varful celuilalt Palat, de unde cocotatul premier Victor Ponta declara acum vreo jumatate de an ca el nu conduce tara pentru “cei 15% care au votat cu Basescu”.
Si-asa ajungem la intrebarea zilei – reducerea CAS-ului la angajator cu 5%, adoptata de Parlament, pe care Basescu refuza sa o promulge, o fi pentru dinamitarea dreptei si salvarea stangii sau, invers, pentru salvarea dreptei si dinamitarea stangii? Nu de alta dar in an electoral trebuie salvate tot felul de lucruri, mai putin ideea ca fara cetateni statul de drept construit de domnii Basescu si Ponta n-are nicio ratiune de existenta.
