Povestire despre Afacere

La inceput au fost cuvintele – cate 300, asezate vreme de doi ani de zile pe contul de Facebook al Dela0.ro in cadrul unei rubrici de autor care tranzita granita dintre jurnalism si literatura. Autorul ramane Iulian Andrei. Rubrica transformata s-a mutat pe site. “Povestea de 300 de cuvinte” a iesit din scena, "Viata ca o proza" a intrat.

0

Omul de afaceri se privi in oglinda. Se simtea bine. Era un invingator, era puternic, in curand urma sa aiba tot orasul la degetul sau mic.

Zvonuri despre Afacere aparusera, circulasera mai ales noaptea, dar nimeni nu fusese in stare sa le confirme, pana cand Omul nu scapase, intentionat, o vorba la petrecerea din urma cu trei saptamani. De atunci, totul se schimbase.

Omul incepu sa fie cautat de prieteni de a caror existenta uitase de un deceniu. Dar iata ca ei nu-l uitasera, unde se ascunsese?, uite, hai, nu glumi, ha-ha-ha-ha-ha, a ramas acelasi baiat cu un exceptional simt al umorului, serios, parca ti-a mai crescut si parul, cum reusesti, domnule, sa te mentii?

Amante de dinainte de Marile Evenimente de Schimbare a Orientarii Politice a Societatii incepura sa ii dea din nou tarcoale.

Veneau de peste mari si tari, caci vestea circula repede, iar ele plecasera indeosebi in tarile arabe pe cand erau inca tinere si isi puteau negocia avantajos viitorul. Se intorceau, il curtau pe Om cu o tandra nerusinare, dublata de puseuri melodramatice de melancolie. Omul se bucura de vizitele lor, si nu isi lua niciun angajament.

Incepura slugarniciile. Tot ce isi dorea ii era adus Omului deindata, nu se punea cazul sa mai depuna vreun efort. Viata intreaga devenise o tava pe care se ingramadeau toate cele necesare pentru un ospat pe cinste. Omul incepea sa se implineasca. Gusta din toate oportunitatile.

Trecura asa treisprezece luni incheiate, iar Afacerea tot nu avea loc. Omul fu privit intai cu rezerva, iar apoi cu un dispret plin de reprosuri. Peste inca un an, toata lumea il ocolea. Omul nu se dezechilibra psihic. Detesta la randul sau intreaga lume.

Era decembrie cand primi telefonul. Afacerea urma sa se incheie. Avea sa semneze Actul exact in seara aceea. Omul se privi in oglinda. Chiar va avea totul, desi nimeni nu il mai credea.

O sila grozava il cuprinse. Se privi din nou in oglinda. Ii aparusera primele riduri, nici nu stia de cand. Omul era vanator si avea ochiii albastri. Albastrul ochilor sai luci spre rastel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.