Il stiu pe Domnul Glad de cand eram mic. Nimeni nu-i spunea Nenea. Nu puteai sa ii spui Nenea Glad. Nu mergea. Domnul Glad era masiv, era urias, avea un nas care i se intindea pe toata figura, fusese rupt de multe ori. De la Domnul Glad am invatat sa boxez. Aveam treispe ani si voiam sa bat multi oameni.
Domnul Glad facuse puscarie. Optispe ani. Doua lcm-uri. Un lcm e o lovitura cauzatoare de moarte. Nu era un criminal, daduse doi robineti in barbie la niste baieti tari in gura. Aia cazusera la moarte, el cazuse la puscarie. Asta era tot cazul.
Era respectat in cartierul nostru cu multe alei. Daca ii dadeai respect, iti dadea respect. N-am crezut niciodata ca domnul Glad e un om rau. Chiar daca omorase doi oameni. Asa gandeam atunci, asa gandesc si acum.
Fusese respectat si la puscarie. Era tanar si stia sa se bata. Pe vremea aceea, lucrurile astea contau. Eu eram un putoi. Cand m-am dus la sala, domnul Glad m-a luat cu o mana si m-a ridicat spre tavan, zicandu-mi:
Bai, puta, tu nu o sa fii niciodata bun la bataie. Asculta-ma pe mine, in viata poti sa fii luptator in mai multe feluri. Eu te primesc in sala, dar lupta ta e alta. Vad in ochii tai furia. Imi place ce vad. Si nu-mi mai zice domnul Glad, ca ma deprimi.
Avea el vorba asta – ma deprimi. Nu stiu de unde o invatase. De atunci, i-am zis Glad. Glad stia istorie, facuse puscarie cu tovarasi de-ai lui Maniu, stiu eu cine a fost Maniu? Nu stiam, dar invatam repede. Glad nu era prost. Imi placea de o gagica – Ofelia. Glad radea de numele asta, dar intr-o zi m-a pus sa o chem la el. Glad s-a uitat la Ofelia si i-a zis ca are ochii misto. Ne-a dat binecuvantare sa ne pupam, dar sa nu ne puna dracu’ sa ne futem. Noi oricum nu stiam sa ne futem.
Glad crestea cinci copii. Era vorba ca sunt ai lui, dar nu erau, nu prea aveau cum sa fie, caci nevasta-sa ii facuse cat fusese el pe camera, la puscarie. Sau poate ca in vizitele conjugale … cine era sa stie ce fusese intre ei? Copiii nu-i semanau. Patru darlai si o fata. Fata era cea mai mica. Lui Glad ii crestea ceva in inima cand vorbea despre fiica-sa.
Glad trecea drept golan, dar eu nu l-as descrie chiar asa. Am avut – in box – o cariera scurta. Doua meciuri. Pe primul l-am castigat, printr-o decizie unanima, pe al doilea l-am pierdut prin KO tehnic. Mi-a rupt un basit nasul. Glad mi-a stat in colt in ambele ocazii si – in timp ce nasul meu zacea pe fata mea, rupt – mi-a zis:
Gata, puta, nu te mai las sa te bati. Mi te omoara astia. Mars la scoala!
Nu m-am mai batut. N-am mai urcat in ring de treizeci de ani. Nasul mi s-a vindecat, dar a ramas stramb. M-am intors ieri in micul oras in care am crescut, am fost la piata, sa cumpar urzici. L-am revazut pe Glad. Era mai batran, mult mai batran decat il stiam cand ne despartisem, tacit si fara efuziuni sentimentale. Mi s-a parut daramat, invins. Mi s-a parut deprimat.
Cand am plecat spre Capitala, Glad m-a invatat ca, daca e nevoie sa ii sparg capatana la un prost, sa folosesc ciocanul. Cu ciocanul poti sa mergi ziua in amiaza mare, pe strada. Nu are nimeni treaba. Nu am spart capatana nimanui. Nu m-am mai batut. Am luat toata furia si am facut altceva cu ea. Am continuat sa dispretuiesc viata – asta da.
Si iata-l pe Glad, cu un fes peste urechi, caci era neverosimil de frig in oras, vanzand urzici. Urzici, in cacat! Am vrut sa ma duc sa il imbratisez, dar nu stiu de ce nu m-am dus. M-am tras intr-o margine si l-am privit in tacere.
Glad nu ma vedea, si era mai bine sa nu ma vada. Mi-am bagat pula in ea de viata si m-am dus acasa, privind tot drumul numai in jos. Dupa o vreme, mi-am dat seama ca merg cu pumnul stang inclestat.
- Data trecuta, in “Viata ca o proza” – Povestire despre Afacere
- Arhiva vechii rubrici poate fi consultata AICI.
