– Ia loc, Alexandru. Stii cine sunt eu?
– Stiu ce stie toata lumea.
– Lumea nu stie nimic. Eu sunt presedintele Organizatiei. Poti sa imi spui Presedintele. Organizatia noastra nu are un nume. O Organizatie ca a noastra nu are nevoie de un nume. “Organizatia” e un cuvant suficient. Uite ce e, o sa iti vorbesc cinstit, imi dai voie sa iti vorbesc cinstit.
– Va rog.
– Alexandru, cred ca te intrebi de ce te-am chemat astazi aici si e de datoria mea sa iti explic. Am sa te rog sa ai rabdare sa primesti toate informatiile, apoi iti voi raspunde punctual la toate nelamuririle. Ai fost selectat, Alexandru. Departamentul de Recrutare te-a ales inca de acum un an. Te urmarim de atunci. Iti citim toate postarile de pe pagina ta de facebook, iti cunoastem prietenii, ai si baut cateva beri cu Raul, unul dintre agentii importanti de la Departamentul de Recrutare. Il stii pe Raul, nu? Nu… nu… nu te grabi sa tragi vreo concluzie. Stim ce crezi despre oameni, in general, si despre escroci in mod deosebit. Am aici un dosar – uite-l. E dosarul tau, Alexandru. Te rog, ia-l.
Alexandru ia dosarul.
– Citeste tu de la pagina cincisprezece, la capitolul “Definitii”, citeste la “Om”.
Alexandru citeste din el insusi: “Omul este un animal care se hraneste cu alte animale moarte si in cazuri extreme chiar si vii. Sau mananca – la fel ca viermii – plante care cresc in pamant sau alte cacaturi chimice, traieste mizerabil, lasand in urma – intr-o majoritate absoluta – numai gunoi. Omul este un tub digestiv dezgustator, omul are – teoretic – o constiinta. Constiinta ii este anihilata de cateva porniri capitale, dintre care cea care ii defineste cel mai bine pe escroci este lacomia.”
Eu am scris asta, asa e.
– Da, Alexandru. Si de asta te afli astazi aici. Eu sunt foarte bogat, dragul meu. Nu am muncit pentru aceasta avere. Am mostenit-o, desigur. Secretarul meu general m-a informat ca am astazi la dispozitie, pentru Organizatie, opt sute de milioane de dolari. Bani gheata. Provin dintr-un lung sir de escroci, Alexandru. Iar cu mine acest sir se intrerupe. Eu voi da inapoi lumii, in mod arbitrar, ceva din ceea ce escrocii din familia mea au acumulat. Nu voi face acte de filantropie, nu voi fonda o fundatie, nu voi intretine acest sistem al impostorilor care se joaca de-a salvarea planetei. Am o alta abordare. E o abordare directa, frontala, brutala, categorica, definitiva. Si vreau ca tu sa ma ajuti, Alexandru. Am format o echipa de opt sute de oameni. Nu va cunoasteti intre voi. Ii voi da fiecaruia cate un milion de dolari cash. Toti vor lucra in subordinea mea, iar Ambasadorul meu special de la Departamentul care se numeste “Operatiunea” va tine legatura cu voi, chiar daca nu il veti intalni niciodata. Veti fi cautati, veti primi instructiunile necesare, si veti sti ca ele vin de la mine. Esti de acord?
– Suna bine.
– Alexandru, iata ce iti propun: te vei ocupa de zece tari din Europa de Est. Ti-am pregatit deja o echipa de optzeci de oameni. O vei coordona. Misiunea voastra este asta: sa identificati o mie de ticalosi si sa ii rapiti in decursul unei luni calendaristice pe care ti-o voi indica la momentul potrivit. Fiecare nume de ticalos va fi aprobat de mine personal. Cei o mie de ticalosi vor fi tinuti in Lagarul special creat pentru Operatiune. Acolo, echipa mea de la departamentul Medical ii va ucide si le va extrage organele care pot fi reciclate. Sunt cel mai important jucator pe piata transplanturilor de organe din lume. Acestea vor ajunge exclusiv la copiii saraci din regiunea de unde au fost eliminati escrocii. Procesul e un pic mai complicat, dar in linii mari despre asta e vorba. Vom starni o oarecare valva la nivel mondial, asa e de fiecare data cand ucizi bogati. De aceea, va trebui sa dispareti rapid. De mine nu se pot atinge, sunt prea puternic. Am creat identitati false pentru fiecare dintre voi. Inteleg ca ti-ar placea sa incepi o viata noua in Caraibe?
– Da, cred ca da.
– Foarte bine, Alexandru, foarte bine. Dupa ce vom fi ispravit, noul tau nume va fi, daca nu ai nimic impotriva, Santiago. Si uite ce vom face mai departe…
- Data trecuta, in “Viata ca o proza” – Povestire despre un inger
- Arhiva vechii rubrici poate fi consultata AICI.
