Astazi vom intra in viscerele mecanismului urii.
Ne alegem un punct de observatie redutabil: o cultura mica, in care orgoliile sunt mari (pe masura imbecilitatii combatantilor). La ura se ajunge pe multe drumuri, dar cel mai sigur este frustrarea. Sa alegem, pentru demonstratie, trei personaje.
Personajul A se poate lesne caracteriza asa: un munte ingalat de slanina (pe de alta parte, personajul A se autocaracterizeaza asa: o minte agera deschisa global). In fapt, rumega concepte din care nu intelege nimic, dar este vehement in sustinerea lor.
Ar putea fi benign fara frustrarea de a nu-si mai putea zari, nici macar ocazional, aparatul reproducator. Personajul A se considera nedreptatit de cultura mica, il strange pe la subtiori (poate ca si obezitatea morbida…).
Asa ca face tot ce se mai poate face in acest caz: strange in pumnii sai mici (desi muntos, individul are pumnii micuti, ca presedintele Statelor Unite) rahatul lumii si il arunca peste distinsele adunari culturale.
Este marginalizat si sfarseste periferic intr-o gargara ideologica. I-a lipsit foarte putin sa fie luat de bun de prosti inca mai mari decat el, ar fi putut ajunge in Masonerie, l-ar fi intronat in comitete si comisii. N-a avut nici noroc.
Personajul B se poate caracteriza asa: betiv nici tragic, nici comic. Se balaceste in alcool ca un porc in noroi. Prezinta, de altfel, un regretabil aspect porcin. De o putoare cosmica, este autosuficient. Gusatul se impauneaza cu rudimente de cultura si scuipa fraze prefabricate (culese de pe la mesele pe unde, incantat de sine, a paharnicit).
Zbaterea specimenului este cu atat mai caraghioasa cu cat ii lipseste umorul. Emana duhoare, este evitat. Se inhaiteaza cu creaturi similare si joaca rolul de porc-alpha in obscure bodegi. In mod deloc surprinzator (numarul prostilor e enorm pentru o cultura atat de mica), i se confera prezumtia de talent, iar tuterii ii spun chiar maestre. Moare dintr-un rau al ficatului, si locul sau este luat repede de un exemplar similar.
Personajul C se poate caracteriza asa: mai tanar, el lanseaza atacuri sustinute asupra culturii provinciale. Intr-o prima faza cunoaste chiar un relativ succes. E superficial si plin de sclipici. Absenta oricarui discernamant il determina sa-si grabeasca ascensiunea. Galopeaza spre varful piramidei si, cu cat se grabeste mai tare, cu atat i se vede mai puternic nimicul.
Se simte indreptatit la varf, fiindca, da, este un impostor, dar nu este un impostor cuminte. Latra, da gura in dreapta si stanga. Nu intelege functionarea marelui sistem al imposturii din cultura mica (nu il duce, chiar deloc, capul). Sfarseste cazut si se zvarcoleste ranit in orgoliu ca un Lucifer de Baicoi. E cu atat mai ridicol cu cat s-a imaginat mai grandios.
Fiind insuportabil, va fi batut de niste golani pe strada, iar acum il putem admira intr-un gang, neputincios, cu spume la gura. Si, daca ne uitam si mai atent, vedem cum turul pantalonilor i s-a umplut de maro. Personajul C uraste cel mai mult – el este cel mai periculos, dar toate planurile de razbunare pe care le urzeste sunt incarcate de ineficienta care decurge din putinatatea mintii sale.
Personajul C ramane doar jalnic.
- Data trecuta, in “Viata ca o proza” – Poveste despre imposibil
