Nimic nu scoate demonii din oameni ca statul in trafic sau la coada. Avem cateva exemple recente.
Duminica seara, cateva mii de masini umpleau Autostrada Soarelui pe sensul de mers Constanta-Bucuresti. Cateva mii de soferi si tot atatea mii de draci, luand forme neasteptate. Neaosele injuraturi si ziceri de bine, claxoane, intimidari, depasiri riscante – pe toate le-am vazut pe A2.
Nu poate romanul – cetatean european – sa stea in rand, rabdator, circuland in conformitate cu conditiile de trafic. Romanul se grabeste, are un termen limita, trebuie sa ajunga primul la destinatie, sa fie campion, se simte pilot, e cel mai tare. Romanul inca sufera – chiar si cei tineri, s-a transmis si la ei nevroza – de pe urma timpurilor cand i se intampla sa stea la cozi interminabile fara niciun succes. Asa ca acum, chiar daca la decenii distanta, vrea sa fie sigur ca prinde trofeul de la linia de sosire, in orice ar consta el.
E inca in adolescenta romanul, e puber la nivel emotional. Are crize de personalitate in aglomeratie, se umfla vana de razboinic in el, iti da bataie imediat, are ochi de soim la coada si ii sare tandara din orice fleac.
Cum ne-a ajuns adolescenta asta perpetua, asteptam maturizarea. Adica ziua aceea in care romanul european sa aiba rabdare. Pana atunci sa ne racorim cu cateva recomandari!
Ce nu poate lasa in urma Oana Dan
-
Concertul
Un weekend petrecut in frumoasa, aglomerata, scumpa si foarte murdara statiune romaneasca Vama Veche. Singura salvare un concert minunat al trupei Robin and the Backstabbers, un bis cu patru piese si mesajul final al artistilor: nu-plea-ca-ni-meni-su-pa-rat!
-
Exceptionala viata a domnului Schlappig
Reteta sigura catre succes:invata sa scrii, sa vorbesti si sa gandesti ca Maria Grapini!
-
Arta locala misto
-
Debutul in presa scrisa a unui fotojurnalist
-
Pielea de gaina, explicatia stiintifica
Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei
-
Tarile nordice
Suedia, mai ales. Daca aveti posibilitatea. In special pentru calatoriile cu trenul. E frig, dar frumos.
-
Un artist
Bob Dylan. Orice. Gasiti pe internet, nu e problema.
-
Un alt artist
Fotograful Sebastiao Salgado. Tot asa, pe net.
-
O carte
“Pe limba mea”, de Jerry Seinfeld. In ciuda traducerii. E publicata la editura Allfa.
-
O actrita
Madalina Craiu. Cautati spectacolele in care joaca. E speciala.
-
O aniversare
A mea. Treizeci si doi de ani, abia impliniti. E destul.
Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu
-
O sentinta
A fost condamnat vineri, 24 iulie, la douazeci de ani de inchisoare Alexandru Visinescu, fost comandant de penitenciar din perioada comunista acuzat (si, iata, dovedit acum in prima instanta) de infractiuni contra umanitatii.
Verdictul penal e insotit si de daunele civile asociate, in cuantum de 300.000 de euro. Potrivit instantei de judecata, Visinescu e obligat sa plateasca acesti bani unor urmasi ai detinutilor maltratati sub comanda sa – dar nu singur, ci in solidar cu Ministerul de Interne si Administratia Nationala a Penitenciarelor.
Niciuna din aceste institutii nu exista in forma de astazi in a doua jumatate a anilor 1950, cand Visinescu a comis faptele.
Sentinta de vineri, insa, practic ne spune ca exista o continuitate legala imposibil de evitat intre statul roman care a inlesnit si incurajat “tratamentele neomenoase” (aplicate, printre altii, si de Alexandru Visinescu) si statul de astazi, care gaseste – spre lauda sa – timp, resurse si interes sa condamne asemenea fapte, chiar si la o jumatate de veac de la producerea lor.
De ce e asta important si cum se face, pana la capat, o raportare corecta la cazul Visinescu am scris, pe larg, in momentul in care povestea tortionarului de la Ramnicu Sarat a devenit publica, in 2013
Au trecut ani – doi – si viata s-a schimbat, dar lucrurile notate atunci raman, pana la ultimul, valabile.
-
Un articol de presa
Excelent reportajul Der Spiegel despre cele 50 de ore pe drum ale unui sofer din Satu Mare si ale microbuzului sau care poarta destinele, visele si melancoliile a sapte romani dintr-un capat in celalalt al Europei.
Din Romania, adica, pana in Portugalia, pe un traseu de 4000 de kilometri la capatul caruia soferul conchide, pe urmele celebrei butade atribuite lui Otto von Bismarck:
“Sa fii roman nu e o nationalitate, ci o profesie.”
