Puterea de-a recunoaste ca n-ai gresit

Dintr-o gluma starnita de o declaratie mai veche a celebrului Gheorghe Stefan de la Piatra Neamt, am ajuns sa folosim in echipa Dela0.ro o constructie de tipul celei din titlu. Dincolo de umorul semantic si contextual, sintagma e cat se poate de serioasa. Ce avem, cu-adevarat, puterea sa recunoastem?

3

Gasiti fraza in toate antologiile de presa care aduna laolalta “perlele” personajelor din fotbalul romanesc. Autorul ei este Gheorghe Stefan, primarul orasului Piatra Neamt si unul dintre diriguitorii echipei de fotbal din localitate, pozitie care i-a adus de altfel supranumele de Pinalti.

“Am puterea sa recunosc ca n-am gresit”, ar fi spus Stefan intr-un context pe care anecdota nu-l mai retine cu exactitate. Fraza e deja folclor. Si face, vorba comentatorilor de sport, o frumoasa cariera inclusiv in dialogurile echipei Dela0.ro.

Dincolo de umorul involuntar al formularii, sta totusi o tema serioasa.

Nu e niciun secret si nicio generalizare gresita sa spunem ca, de multe ori, nu prea avem puterea sa recunoastem mari adevaruri despre noi, despre sentimentele sau emotiile, dezamagirile ori dorintele noastre. Sunt, pe de alta parte, si aceia care au mereu puterea sa o faca si care, adesea, sunt cel mai tare raniti de cei din prima categorie.

Exista un risc in a-ti asuma aceasta postura? La fel, exista un mare confort in a nu o face? Si care sunt lucrurile pe care nu prea aveti puterea sa le recunoasteti?

Cat timp va ganditi la unele raspunsuri, gasim puterea de a va recomanda cate ceva din ceea ce saptamana trecuta ne-a obligat sa luam cu noi pentru mai departe.

 

Ce nu poate lasa in urma Oana Dan

  • Vino cu mine nu stiu exact unde mergem

Dan Sociu loveste din nou, cu un text pe care trebuie sa il cititi.

  • Vacanta de care avem cu totii nevoie

De ascultat.

  • Tu sa fi fost numai un val

Aud la radio U2, clasica melodie One, ma gandesc ca e printre melodiile preferate ale unui om pe care il cunosc prea mult si poate de aceea prea putin. Si pe care, oricat de irational e (si credeti-ma e nemaiintalnit de irational) il iubesc.

Din bucatarie, in ciuda zgomotului de vase, adevarul din versurile astea Did I ask too much/More than a lot/You gave me nothing/Now it’s all I got ma loveste in timpan. La 30 de ani te cam plictisesti de drama, nu ai mai mare chef sa suspini cochetand cu dezastrul amoros, asa ca nu poti decat sa razi. Si asta fac si eu. Rad.

De fapt incep prin a surade. E ceva amar, cred, in surasul meu. Pe urma incep sa rad de-a binelea. Si rad. Si hohotesc si nu ma mai pot opri. De-asta imi place mie Hrabal, mereu a preferat rasul plansului. Si cand, in final, ma opresc, intru pe net si dau de-o poezie pe totb.ro (aleasa de Dan Sociu) si v-o redau mai jos.

E scrisa de Ioan Es. Pop si, dupa mine, sintetiteaza cel mai bine personajul in cauza despre care o vreme am crezut ca fuge de ceea ce simte. Dar despre care, acum, nu mai cred nimic. Ceea ce va doresc si voua. Adica detasarea de a nu mai crede nimic, puterea de a recunoaste (mai ales voua) ceea ce simtiti si relaxarea de a rade de asta atunci cand ridicolul si irationalul intervin. In rest, o vara cu brize si surprize!

pentru ca ochii tai sunt mari si nu privesc in lumea asta
pentu asta te-am iubit atat de mult.
pentru ca de la fereastra lor nu s-a uitat
nimeni niciodata-n lumea asta.

tu sa fi fost numai un val de ierburi plutitoare
si eu sa nu fi fost decat apa care te duce
si te leagana cand luneci ca sa nu te mai trezesti
eu sa fi fost doar apa ce te duce

si cand vine toamna si inchide
usa vesteda a gurii tale,
eu sa te trag sub mal, sa nu mai luneci,
cand vine toamna, peste alte ape.

sa fiu eu singura lacrima cu care te mai plange cineva.
dar o lacrima mare, care sa duca odata cu sine
si ochii celui ce te plangea

(Ioan Es. Pop)

 

Ce nu poate lasa in urma Iulian Andrei

  • De ras

Acest comediant britanic, care stie sa isi rada bine de ei.

  • De pierdut vremea

Un film inutil, dar amuzant, cu minioni. Cand am cerut biletul, i-am spus domnisoarei de la casa: „Sunt un mic ticalos, domnisoara”. Mi s-a raspuns cuviincios: „De la ce ora, domnule?”. Am vrut de la 21.20.

  • De gandit

Recomand cartea “Conditia umana” de Andre Malraux, una dintre capodoperele tot mai indepartatului secol XX.

  • Din viata

O replica din viata: incerc sa intru pe o usa si nu reusesc, nu merge, vreau sa intru, insist. Un domn ma ia de aripa dreapta si imi spune deloc orbitor: “E batanta domnule, dar asa merge ea – mai greu”.

O alta replica din viata – o doamna, medic ginecolog, vecina de bloc, la mine acasa. Un cetatean intre doua varste intra cu femeia intr-un schimb de vorbe grele. “Dar dumneata ce-ai facut in viata asta, cucoana?”’. “Am tot adus pe lume prosti ca dumneata”, i-a raspuns, transant, cucoana.

  • De ascultat

Drumul spre casa, cu un CD (cumparat dintr-o benzinarie din Arad) al marelui artist contemporan James Blunt – albumul “All the lost souls”, in special piesa “One of the brightest stars”.

 

Ce nu poate lasa in urma Vlad Stoicescu

  • Inainte

De cele mai multe ori, ne masuram propria trecere cu etaloanele timpului. Fiecare zi, luna, an care se incheie se adauga unor contabilitati personale scoase din cand in cand din sertarele memoriei pentru a da un sens trecerilor.

Nu trecem, insa, doar prin timp. Populam, chiar fara sa ne dam seama, trecutul nostru cu oamenii pe care i-am iubit, cartile pe care le-am citit, filmele pe care le-am vazut ori vreun apus de soare care si-a pierdut toare reperele temporale, dar si-a pastrat conturul din motive ce nici nu mai merita sondate.

Mi-am reamintit adevarul acesta atat de simplu in timp ce imaginile de final ale ultimei pelicule regizate de Richard Linklater curgeau pe ecran. Cateva informatii de context: “Before Midnight” este a treia si ultima parte a seriei inaugurate in 1995 cu “Before Sunrise” si continuate in 2004 cu “Before Sunset”; toate cele trei filme urmaresc povestea de dragoste infiripata intre o frantuzoaica, Celine, si un american, Jesse, ambii jucati de-a lungul trilogiei de Julie Delpy si Ethan Hawke.

Intr-o ierarhie a contabilitatilor personale, seria “Before” e mai mult decat o remarcabila realizare cinematografica. E spatiul acela indefinibil dintre doua borne de timp la gandul caruia doar te opresti pentru o secunda si-ti pui cea mai grea intrebare dintre toate. Unde naiba s-au dus vietile noastre?

Urmariti, daca aveti timpul si ocazia, intreaga serie. Si daca aveti nevoie de un motiv in plus, il gasiti in finalul unei recenzii din New York Times care spune totul, chiar fara a divulga nimic:

“We have known them (Celine and Jesse), and they have known each other, for a long time now, but we don’t know, from one moment to the next, what their future will be, or what it is that keeps them going. That kind of uncertainty, a scary fact of life, is something most movies avoid. We prefer the magical thinking of neat endings, tidy plots and clear character arcs. “Before Midnight” is a wonderful paradox: a movie passionately committed to the ideal of imperfection that is itself very close to perfect.”

3 COMENTARII

  1. Imi place foarte mult mix-ul
    Imi place foarte mult mix-ul asta din recomandarile voastre. Blog, glume, chestii serioase, lucruri facile, fapte de viata. Sunteti o echipa misto.

  2. Cel mai prost film din toate
    Cel mai prost film din toate timpurile, asta este „SERIA” „Before” , cea mai mare porcarie posibila !!!!!!!!!!!!!!!!Cea mai marew tampenie, in care joaca ethan hawke, care in afara ca joaca in filmele astea odata la cativa ani, nu mai face nimic! Plin de greseli, un sirop de trandafiri de care ti se face greata de cat de de dulce este!!!!!!!!!!!! Ce legatura are viata cu este in filmul asta? NUMAI PORCARII SI AIURELI, FILM PENTRU AMATORII DE TELENOVELE!!!!!!!!!!!!

  3. Plin de clisee pentru toti
    Plin de clisee pentru toti ratatii care de varsta a II-a, cea mai mare scarbosenie si dulcegarie! Toate ratatele de varsta aleia din film, trebuie sa se consoleze ca daca barbatii lor si-o mai trag cu altele, tot pe ele le iubesc si asta e tot ce conteaza? Asta trebuie sa invatam, de aici, NU? Asta e mare filozofie, pe care trebuie sa o invatam, de aici? Ei bine, nu EU NU VREAU ASTA !!!!!!!!!!!Daca mi-ar face asta un barbat, as divorta imediat de el, sa fie sa si-o traga cu cine are chef, daca eu nu-i mai ajung!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! E o porcarie, o tampenie, un cretinism, o idiotenie, pentru ratati!!!!!!!!!!!!!!!Cea mai mare porcarie pe care am vazut- vreodata la cinematograf!!!!!!!!!!!!!Prefer Hobbit-ul de o mie de ori!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! O SCARBOSENIE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.